Nichifor Crainic - Prinos
Prinos
Intaiul gand ti se cuvine tie,
Putere creatoare,
Tu care faci din patimi poesie
Cum zamislesti din mlastini statatoare
O candela de nufar argintie
Din care-si urca flacarile line
Festilele de galbenele stamine.
Intaiul dor ti se cuvine tie,
Intaiul dor de-a ma desface-n soare
Sub auria razelor ninsoare
Ca floarea unui crin
Cand mugurul se sparge, de frumusete plin.
Intai cant ti se cuvine tie,
Intai cant cu care,- soptit pe jumatate
Ca un suspin de boare ce-n ramuri se destrama,-
M-a luluit in poala-n de ierburi aromate
Natura mama.
Intaiul imn ti se cuvine tie,
Putere creatoare,-
E-n el credinta din copilarie
Si-o inima tremuratoare.
Cand roadele gradinilor se coc
In iunie, la-ntaiul verii foc,
Usor inrumenite si brumate
Pe jumatate,
O vad pa mama, paznica firbinte
A unei datini sfinte:
Cucernica aduna-ntaiul rand
De poame coapte
Si murmurand
Icoanelor misterioase soapte,
Tamaie indelung si luminos
Al ramurilor parguit prinos
Si iese ca si mine-n dimineti Duminicale,
O doamne-n cinstea rodnicei tale
Sa-mparta-ntamplatorilor drumeti.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.