Testamentul lui Stefan cel Mare


Testamentul lui Stefan cel Mare

Vorbe putine de la el ne dor
Bronzul clopotelor le mai stie
Poeti nascuti in tanguirea lor
Pe limba lui se trag la vesnicie

Stefan e mare pentru ca-a fost smerit
Pe cat de mic se micsora intruna
De Dumnezeu sa poata fi zarit
Una cu neamul pentru totdeauna

Pe campul Direptate fost-a uns
Din Rusalimuri mirurile-n nave
Sa te stii de neamultau patruns
Ungerea-i de dincolo de slave

Sa intri-n inima unui popor
Cea mai stramta poatra dintre toate
De nu esti jertfa-n lacrimile lor
Nu-i cum patrunde in eternitate

Putna spune Stefan ca-i smerit
Vinur rosu rastignit in paine
Ca-n genunchi era nebiruit
Sub cupola sfintelor farame

N-a fost de nimenea ingenuncheat
Numai la ceruri pravila ne-o cere
Ca pulberea din care-ai fost luat
Sa miroasa-n cosmos a-nviere

Nu si-a dat odihna pe pamant
Pana ce Moldova-n intregime
De cetati si manastiri la rand
O inchise dinspre tatarime

Unde-a fost samanta unui schit
Un sihastru-n pestera de piatra
Clopote de-argint a slobozit
Peste tara aur sa abata

In pomelnice unde a dat de-un domn
Pe jertfa ranilor din mana
Sa-l stramute-n sanctuar din somn
De priveghi cu neamul sa ramana
Iar ca-avem si noi ceva mai sfant
Decat munti pe zarile albastre
Spanzura-ntre stele si pamant
Voronetul lacrimilor noastre

Cel din urma legamant al lui
Pana astazi inca in putere
Sa nu dati pamantul nimanui
Caci prin el tinem de inviere

Oricine va cere de la voi
Sa va lepadati de cele sfinte
Cat veti fi de prigoniti si goi
Arda candelele pe morminte

De cumva vei indrazni sa pleci
Dintre mosii tai din tintirime
Neodihna vecilor de veci
Se va tine umbra dupa tine

Mai degraba sa primesti sa mori
Decat vietuire rusinoasa
Dintre morti e dat sa te strecori
Stricaciunii Mielul nu ne lasa

Suferinta-i sfanta pe pamant
Din iubire-i stingere de sine
Cata vreme Logosul Cuvant
In Carpati de-o lacrima se tine

Cate-mparatii nu sunt naluci
Pustia le-a sorbit pe-o-nghititura
C-au mancat nadejdea de pe prunci
Si-au suipat pe vaduva in gura

Un mileniu jumatate-i dus
Altele puhoaie o sa vina
Dar Moldova noastra cea de sus
Peste cea telurica-i divina.

Eminscu bronz linistitor
Langa mormantul tau de priveghere
De-atatea oseminte-ntr-un popor
Locu-i pregatit de inviere.

01 Iulie 2008

Vizualizari: 5327

Voteaza:

Testamentul lui Stefan cel Mare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE