Omul e un etern pribeag

Omul e un etern pribeag
ce intra pe o usa si iese pe o alta
zimbind catre prezent, plingind catre trecut
Ce este oare viata ?
Care e oare rostul ei ?
Raspunde-mi tu poete de poti si daca vrei !

Viata e un dat cu care vii pe lume
nu o alegi, si nici n-o poti schimba
atunci cum ramine cu inefabila iubire
cum oare, din neant, o poti avea ?

Iubirea e divina, uneste in absolut
Ea este rostul vietii chiar dintr-u inceput...
Putini gasesc izvorul la care ea se adapa
intreaga fire toata sta in lumina ei
si de o intilnesti iti schimba viata toata

si daca ai gasit-o, vei fi mai fericit ?
iti vei implini astfel menirea de a fi ?
Atunci de ce ramine mereu nefericirea
Ca drojdia amara pe fundul cupei vietii
Pe care doar poetii o beau la infinit ?

Iubirea la care poetii tot viseaza
E doar un tel poetic, indepartat si vag
Gaseste dar iubirea la care inima-ti tresalta
caci asta este rostul acestui biet pribeag.

Sorin Stafie

Ai intrebari, opinii despre acest articol? Adreseaza-te forumului!