Stiu ca sunt lut, dar nu stiu cine
mi-a pus in piept albine stranii...
Cerul si-a deschis soborul
Lerui, Doamne, Ler...
Va cheama Domnul slavei la lumina,
Va cheama mucenicii-n vesnicii
Si-au tremurat stapanii lumii
La glasul blandului profet
Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava
Palea curata-i frunte ce-o sangerase spinii
Pe cine-l caut'acuma'n gradina
Cu vasele de mir umplute
S-aude-al clopotelor cant
Prin firea, care se renaste
Miezul noptii, e-o tacere pste tot orasul, sfanta...
Dar deodata glas de clopot tot vazduhul il framanta
Azi in sat,
Parca-i ziua mai frumoasa
Oricat de sfant era Iisus
Si cat de lamurit prin lut
Hristos a Inviat! Ce vorba Sfanta!
Iti simti de lacrimi calde ochii uzi
Se asternuse piatra pe proaspatul mormant
Si noaptea coborase, acoperind cetatea.
Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere
Vorbe putine de la el ne dor
Bronzul clopotelor le mai stie
Iar cand s-or intoarce, teferi, la caminuri
Falfaind in soare steagurile sfinte
Pamantule rodnic, pamantule sfant,
Tu care mi-esti leagan, camin si mormant
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte.
Somnul meu in unda lunii s-a scaldat
Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Cand holda taiata de seceri fu gata
Bunicul si tata
Intaiul gand ti se cuvine tie,
Putere creatoare
Pe-aici, in sus, e schitul la capat de colnic.
L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept
Ma rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii
"Lupta sa-ti tii mintea in vremea rugaciunii surda si muta, si te vei putea ruga". Evagrie Monahul