Omul este ca un carbune

Omul este ca un carbune Mareste imaginea.

Sunt ca un carbune.

Ingropat in pamant.

Astept sa ma dezgroape mainile Tale,

Sa ma curete de pamant

Si apoi sa imi schimbe firea

Arzandu-ma cu focul Tau.

Doar Tu ma poti transforma.

Si dupa ce ma aprinzi si devin rosu,

Eman caldura si emit lumina,

Caldura si lumina tot datorita Tie le emit.

Asa cum si stelele reflecta lumina primita de la soare,

Tot asa si eu vreau sa emit lumina care provine de la Tine.

Sunt ca un carbune negru si Tu ma poti schimba.

Menirea mea este sa ard si sa aduci prin mine caldura in lume.

Sunt ca un carbune negru. Accept conditia mea,

Desi la inceput m-am razvratit,

Neintelegand de ce unii sunt carbuni, iar altii diamante.

Te rog sa faci cu mine ceea ce trebuie sa faci,

Ignorand strigatele mele din timpul arderii.

 

Ana-Maria Lupu

 

Despre autor

Ana-Maria Lupu Ana-Maria Lupu

Colaborator
25 articole postate
Publica din 15 Iulie 2010

Pe aceeaşi temă

11 Decembrie 2012

Vizualizari: 1291

Voteaza:

Omul este ca un carbune 5.00 / 5 din 1 voturi.

Cuvinte cheie:

poezii crestine

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE