Am primit in dar oase pentru caine,
dar cainele mi-e prieten
si am impartit in doua mica avutie:
scheletul mare, nespus de rigid,
aproape dezbracat de placerile carnale,
l-am pus in punga, pentru mine,
pe care am colorat-o, pe la colturi, cu ros
ca sa nu se vada visele devenite aschii de dor,
gura am legat-o c-o funda, se apropie Craciunul,
- sora mea rade, stiu ca are rasul amar…-
am pudrat-o cu “secretul-gustului” si-am pitit-o in congelator,
cu grija, ca sa n-o zareasca prietenul meu, cainele.
- Am sa-i spun mai tarziu ca Mos Craciun nu va veni nici anul asta –
In cealalta punga am aranjat, ca pe rafturile de la Carrefour,
bucatele de carne mici, mici, dar de carne,
Doamne, ce frumos se rasfatau in mijlocul pungii!
Ma uitam cu coada ochiului la cainele alb, carliontat,
cu prvirea blanda si intelegatoare,
ridicat in doua picioare, imi intindea politicos labuta,
stau nemiscata, sa-i dau sau sa las pentru Craciun?
Inchide ochii, din cand in cand, si asteapta…
stie ca-i voi oferi si ultima bucatica de anafura.
ii intind jumnatate din partea intreaga, mananca cu pofta,
se face apoi ca doarme, culcat pe-o farama de carne.
M-asez pe scaun si incep sa scad si scad,
nimic n-a ramas din tot ce aveam,
doar pentru o bucatica de os, pudrata ici-colo cu aschii de dor,
catelul ofteaza in vis, de ce oare?,
ridica capul, ma priveste atent si adoarme,
fericit ca i-am dat o bucatica de carne.
Dupa un timp, o zi, o luna, un an, am gasit farama de carne
asezata in colt, pe-un fel de altar,
cainele sta in doua picioare,
dar nu mai intinde labuta ca data trecuta,
imi mangaie mana si simt o lacrima
ce se prelinge in suflet incet, incet, ca un vis trecator
cainele ma priveste cu drag, cine a spus ca visele dor?
pun farama de carne innegrita de rime, il chem sa manance,
dar nu! apleaca privirea si plange.
Lucretia Ionescu Buiciuc.
Lucretia Ionescu
-
Prietenia
Publicat in : Editoriale -
Prietenia
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.