Trezirea

Trezirea Mareste imaginea.

De pe cupola lumii, adesea am privit
Si am crezut ca-n viata, tot ce am primit
A fost ca o rasplata ce mi s-a cuvenit,
Neantelegand ca Tatal, El mi-a daruit.

Copil, pribeag prin lumea de amagiri si rele
Ce-amara e trezirea din noaptea fara stele.
Am vrut sa beau nectarul, din cupa fericirii
Si sa visez aievea la clipa nemuririi.

Desartaciuni, in lume adesea am intalnit
Si azi ma intorc la Tatal, trist si parasit
Si-l rog ca sa ma ierte, de clipele pierdute
De vorbele desarte si pacatele facute.

Si-l rog pios in rugaciune,
Eu drahma ratacita-n lume,
In casa Lui sa ma adune Si bucurie sa se faca
Cand cele zece impreuna
Lumina sunt si fapta buna.

Camelia Cristea

.

Despre autor

Camelia Cristea Camelia Cristea

Colaborator
62 articole postate
Publica din 02 Ianuarie 2013

Pe aceeaşi temă

22 Aprilie 2013

Vizualizari: 726

Voteaza:

Trezirea 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

poezii crestine

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.