Ofranda
Din ranile si'nfrangerile noastre
Intindem punte noilor destine
O punte de margean peste dezastre,
S'o urce pasii lumii care vine.
Cu orisicare rana care doare,
Din orice razvratire mai adanca,
Am pus o za pe piepturi viitoare
Si-o spada grea in maini ce nu sunt inca.
Iar daca-am plans, din lacrima maiastra
Va creste-o mangaiere de matase
Pe care maine unii au s'o lase
La alte frunti ce cresc din fruntea noastra.
Iar daca'n noaptea smarcului si-a roatei
Inchidem lanturi, inima si rana,
Din daruirea noastra subterana
Va creste paine pentru foamea gloatei.
Radu Gyr
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.