Ratacirea de la credinta

Ratacirea de la credinta Mareste imaginea.

Spune-mi ce sa fac,
Ca sa-Ti fiu pe plac.
Vreau sa fii prietenul meu pe veci,
Niciodata sa nu pleci.

Iti sarut picioarele rastignite,
Cu lacrimi in ochi din durere venite.
Ai mers pe drumul Golgotei cu crucea in spate
Ca noua sa ne fie pacatele iertate.

Ai suportat atatea biciuri si cuiele-n palma,
si toate acestea vazute de scumpa ta mama.
In loc sa-mi spal pacatele
Eu am comis si altele.

Si-asa valul pacatului ochii mi-a acaparat
Si in haul intunecat m-am afundat
Pana ce lumina cum arata am uitat.
De visul pur m-am indepartat

Cu cat in varsta am inaintat,
Am uitat de pe ce drum curat am plecat
Si pe alte carari am apucat.
Am mers pe drumul nou pana s-a infundat

De-abia atunci mi-am amintit
Ce lucru bun in urma-mi am lasat.
Si-atunci ca un copil pierdut de Tata
Am plans si am strigat deodata

"Ce am facut? cum de nu mi-am dat seama mai demult?"
Si lacrimi siroira indelung.
Pacatele se sterg prin lacrimi si un nou inceput,
O viata noua pe drumul de Sfinti strabatut.

Ratacirea de la credinta
Trebuie urmata de pocainta.

Ana-Maria Lupu

Despre autor

Ana-Maria Lupu Ana-Maria Lupu

Colaborator
25 articole postate
Publica din 15 Iulie 2010

14 Decembrie 2010

Vizualizari: 417

Voteaza:

Ratacirea de la credinta 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE