Inchinare
Pe voi v-am pus in cartea mea sa plangeti,
cum plange la Iordan o desfranata...
Voi, care sufletul in doua frangeti
si-amiaza va e mintea luminata.
Pe voi, calugari mari si mici si stersi
de veacul rau, de ochii mei prea slabi,
pe tine, cin sfintit, ca sa reversi
din Mila Cerului, spre noi, hulubii albi.
In fata voastra, cand va scriu, ma-nchin,
in fata voastra, cand va cant, ma rog,
voi, mana Domnului muiata-n crin
si Vesniciilor, aici, zalog.
In fata voastra in genunchi ma plec
si la picioare gandul vi-l depun.
Nu semne-astept la cele ce va spun,
ci pe Iisus sa-mi dati, sa-L am intreg !
Virgil Maxim (1923-1997)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.