Poezie religioasa - Vreau o alta lume

Poezie religioasa - Vreau o alta lume Mareste imaginea.

Vreau o alta lume - poezie religioasa

Volumul III

1.

Doamne, cum sa ma strecor ca sarpele
Sa nu ma vada lumea cu uratul ei
Si sa raman Iisuse fara de prihana,
Curata, alba ca un porumbel ?

Vad incruntarea oamenilor in priviri,
Sageata lor cum ma loveste zambitoare
Si nu pot altceva decat sa tac,
Sa ma ridic sa fug si plina de durere
Sa ingenunchiez in fata Ta, langa Altar.

2.

Altarul Doamne, e inchis
Cine-l inchide, cine il deschide ?
Cand e deschis eu pot ingenunchia ?
Dar cand biserica e incuiata, eu unde stau ?

In locul unde dorm, acolo plec genunchii
Si las sa-mi curga lacrimi de amar
Si de straina si orfana pe pamant.

Doamne, in curand, ma vei chema la Tine
Ma vei vedea si-mi vei trimite
Sageti de gand imbietor, sa cred iubirii,
Sa cred sperantei, sa cred ca Tu esti
Ce iubesti si faci ca totul sa fie bine si curat
Si drept, o Doamne, ce minune,
Sa schimbi durerea mea in bucurie !

3.

Sta Ilinca rezemata de stalpul templului
Sta cu privirile in jos si se chinuie
„De ce nu pot sa gandesc, Doamne ?
De ce nu pot sa vin la Tine, Iisuse ?
Vin peste mine ispitele, Doamne
Si ochii mei in ceata plutesc,
Gandurile mele intra in hatis de idei,
Iar eu raman sfasiata
La margini de drum.

Aud cornul ce inalta sublim,
Dand slava luminii Tale, Doamne.
In asta-naltare divina, Dumnezeul meu,
Simt cum sunt izgonita afara.

Acel tainic si pur s-a indepartat in lumina,
Am ramas aici in confuzia netacerii,
Zadarnic incerc sa ma rog Tie, Doamne,
Tot sacrul mi-a disparut,
Ca un diamant in foc aruncat.”

4.

Doamne, astazi sunt trista
E semn ca m-am indepartat de tine
Dar nu stiu cum sa fac
Pentru ca numai bucuria
Imi da putere sa merg
Mai departe.

Cat de mult ma inspaimanta viata
Dar de ce traiec aceasta spaima ?
Vreau sa ma las in purtarea Ta de grija
Dar sa nu ma mai tulbur.

5.

Durere

Doamne, in mine durerea ara
Cu un plug in brazda sufletului,
Samanand samanta iubirii
Si cat ma doare,
Cum se desface fiecare brazda
De carne din mine si cum imi curg
Lacrimile mele de sange alb,
Primind cuvantul nemuritor
Al iubirii Tale.

Cat de mare imi este uitarea
Pana cand cuvantul Tau
Devine floare nemuritoare in mine.

Doamne,
Pana cand samanta
Ta va incolti in mine ?

Domnul meu si Dumnezeul meu,
Pana cand, pana cand plugul acestei vieti
Va sapa in mine cuvintele Tale nemuritoare
Si pana cand sangele meu alb
Va curge in paraiele
Din care florile mele se vor hrani
Si vor creste si vor inflori.

Voi ajunge oare pana atunci cand Tu,
Coborand din cerurile Tale atat de inalte
Si atat de aproape de carnea mea,
Te vei plimba prin racoarea serii
Printre florile mele si copacii mei infloriti
Ce au crescut in trupul meu ?

6.

Se primeneau pamanturile cu foc
Ardea lava rosie
Si totul era
Lumina de flacari !
Unde era El
Cand timpul meu murea.

Il auzeam ca-mi striga
In spatiile mele haotice
Ce rasunau...
De ce-ti este frica ?
De ce nu ai incredere in Mine ?
De ce te indoiesti ?

Simteam ca sufletul meu murea
De atata caldura,
De atata lumina
Ce ma mistuia,
Imi strivea privirea , inima !

Lesinasem,
Crezusem c-am murit
Si in timp ce pamantul
Deveni vulcan ce striveste fumul si aburul
Eu pluteam si
El ma tinea de mana
Deasupra haosului !

Murisem
Sau inviasem?
Ceva rasuna in mine,
Din hau auzeam...
„De ce nu ai incredere in Mine?
De ce te indoiesti ?”

7.

Tu, care esti o umbra rosie
Scaldata in soare
Cu gaurile chiroanelor in zari
Daruieste-mi cheia iubirii Tale
Fii calauza gandului meu
In lumina privirilor Tale.

De ce apune creanga maslinului
Peste mormintele mortilor ?
De ce ramurile finicului
S-au uscat in
Intampinarea chinului Tau?
De ce nu-Ti aud pasii
Ce se desprind din nori?

Cerul s-a intunecat
Iar eu nu mai sunt!
Vino acolo unde eu m-am pierdut
Si gaseste-ma Tu,
Gaseste-ma Tu,
Iisuse Hristoase.

8.

Ce sublima este creatia Ta
Si cat de departe sunt eu!

Cum as putea saruta floarea aceasta de pe lac,
Nufarul acela minunat daca e atata de departe,
E noapte si e frig, si nu pot zbura pana acolo,
Nu pot sa innot, apa e rece,
Nu pot sa ma desprind de copac,
Pana la varfurirle brazilor sa-i mangai,
Nu pot ajunge,
Nu pot zbura pana la stele si inapoi,
Nu por ajunge pe fundul lacului sa ating
Nisipurile si radacinile florilor.

Totul ma respinge, prin necunoastere.

Uite, uite, lebada aceea de pe lac,
Ce minunata este !
Ce vine incet, plutind, spre mine, printre nuferi,
Dar ea nu stie ca eu sunt aici.
O singura miscare daca as face,
Ea ar zbura, ar fugi,
S-ar indeparta de mine, pentru ca ea stie
Ca eu pot s-o omor, s-o ucid, sa-i ucid frumusetea.

Cata frumusete, cata frumusete, Doamne
Cat de mare e aceasta frumusete
Si cat de straina sunt eu de esenta ei!

O, daca Tu ai fi aici langa lacul acesta,
Langa lebada aceasta ce pluteste frumos,
Cat de minant ar fi, as zbura cu Tine pretutindeni.

Tu m-ai tine de mana si as putea zbura pana la stele
Si as lua stelele si le-as presara
Peste munti si peste copacii acestia frumosi,
Si peste lebada aceasta minunata.

Impreuna cu Tine as putea sa innot,
Impreuna cu lebada printre nuferi
Si ea nu s-ar teme de mine,
Nu s-ar indeparta, as pluti cu Tine deasupra lacului
Si as inceta sa ma tem.

Ar inceta singuratatea mea, Te-as iubi oare mai mult ?
Cat de orbi imi sunt ochii in intunecimea asta
Si cat de departe sunt de Tine, de frumusetea Ta !
Da, da, si locuind in mijlocul acestei frumuseti.!

9.

O, Doamne, ingerul ce Tu mi l-ai trimis
M-a lasat pe mine sa zbor
In locul lui, iar el a stat in locul meu
Sa ma priveasca pe mine cum zbor,
Am schimbat locul unul cu altul,
Eu si cu ingerul meu,
Eu zburam pana departe spre stele, spre luna,
Iar el se ruga in locul meu.

Toti sfintii i-a adunat in jurul lui
Si se rugau impreuna pentru mine,
Iar eu nu stiam asta,
Ca ei ma iubeau atat de mult pe mine.

Eu zburam si dansam deasupra stancilor
Si nu-l mai vedeam pe inger
Cum sta ingenunchiat in locul meu
Si se roaga lui Iisus sa-mi primeasca
Zborul, dansul, iubirea.

Eu dansam si plangeam, rugandu-ma neincetat
Impreuna cu ingerul
Si deodata el mi-a strigat
De acolo de jos, de departe:
„Vezi, vezi, uita-te in stanga ta,
In stanga ta uita-te, ca vezi pe Cineva.”

Dar nu puteam sa ma uit,
Pentru ca nu vedeam,
Dar simteam ca Cineva e cu mine,
Stiam ca Cineva danseaza si zboara
Impreuna cu mine, era prea mare fericirea.

Cand am obosit, am venit langa inger
Iar el mi-a zis: „L-ai vazut, L-ai vazut ?”
„Nu”, i-am raspuns, „Vai, mi-a zis ingerul,
Era El si zbura impreuna cu tine,
Cum de nu ai vazut ?”
„Nu puteam sa vad, ma incurcau lacrimile,
Dar spune- I, te rog ingerasule,
Ca eu am simtit ca danseaza cu mine
Si sa ma ierte ca nu L-am privit,
Fiindca eu numai la El m-am gandit,
Spune-i, te rog, ingerasule !”

10.

daruieste-mi Tu, Doamne,
tot ce este mai bun pentru fiinta mea,
pentru ceea ce eu sunt si pentru tot ceea ce eu pot deveni.

am asa de mare nevoie de curatenia gandului meu
a cuvantului meu.
ai mila de mine, Doamne
si da-mi mie ceea ce este mai bine pentru mine.

11.

Doamne, Dumnezeul meu,
Am nevoie de Tine
Am nevoie de Tine, Doamne
Pentru a fi singura,
Am nevoie de Tine
Iisuse Hristoase...
mi-e frica, mi-e frica...
Ca imprejurarile ma vor forta
Sa renunt la drumul cautarii,
Cautarii luminii Tale,
Doamne...

12.

Iisuse...
Iisuse Hristoase
Dumnezeul meu
E adevarat, e adevarat
Ca in mine sta puterea
De a Te intelege
Si nu Te voi parasi niciodata,
Nicioadata,
Orice s-ar intampla ?
Doamne, Dumnezeul meu,
E adevarat ?
Pot spera in acest lucru.

13.

Te nasti
Te nasti
Cu fiecare foc al luminarii
Al lumanarii din altar
Chipul tau noi nu-l percepem
Noi nu-l vedem
E greu si e frig
Si intuneric mare
Doamne
Fecioara Marie...
Ma opresc necuvintele...

14.

uneori simt si stiu ca Dumnezeu
vrea ceva de la oameni
ca el asteapta ceva
tot asa cum si noi
astepatam de la El fericirea.

Dar Dumnezeu e
Intr-o mare tacere
Si ne asteapta pe noi
Sa facem ceva
Iar noi intoarcem spatele
Si plecam, unii chiar scuipa scarbiti
Si Dumnezeu
Cred ca asteapta sa ne intoarcem.
Urmarind ratacirea.

15.

Fecioara a tuturor timpurilor
Tu, care faci florile sa infloreasca
Copiii sa creasca
Si tinerii sa viseze
Si sa se iubeasca,
Tu, care canti cu
Inima ta nebuna lui Dumnezeu,
Tu, care vii plutind si faci
Ca omul sa pluteasca
In simfonie de rugaciune
Si in vis de iubire catre El,
Tu , care deschizi inima omului
Si o faci sa vibreze
In licarit de lacrima
In fata unui altar
Al universului
Intr-o zi de sarbatoare a Lui,
Fa ca inima mea sa te cante
Sa te caute, sa te planga,
Sa prinda in ea frumusetea
Cerului si s-o zugraveasca
In cele mai frumoase culori,
Fa ca mainile mele sa-ti scrie
Cele mai inalte versuri
Si sa-ti picteze cele mai
Frumoase imagini,
Fa ca sufletul meu
Sa te caute in rugaciuni uitate
De timp si de spatiu,
Fa ca universul sa mi-l aduca
Pe cel ce tu l-ai iubit
Si vino de sezi
La masa inimii mele
Si vorbeste-mi tu
Despre El.

16.

Copacul violet a crescut
La temelia bisericii albastre.
Era atat de inalt copacul acesta,
Eram imbracata in alb
Si ma ardea soarele cu putere.
Era cald... era vant de vara.
Gardurile bisericii erau muntii,
Muntii cei inalti,
Muntii cei infloriti
In culorile apelor
In culorile visului,
In transparenta mainii
Sa prinda razele de soare si de vant.
M-am rezemat de tulpina copacului
Ce-si desfacea crengilie inflorite usor
Si ma imbratisau crengile,
Ma sarutau frunzele verzi,
Frunzele verzi , albastre , stravezii.
Radacinile copacului inflorira
Boboci de trandafir violet
Si imbratisara biserica si pe mine
Si pluteam peste zidurile de munti
Intr-un dans nebun la cantecul vantului .
O lacrima transparenta cazu
In palma mea intinsa sa mangaie florile,
Fruntile muntilor si radacinile copacului
Si zidurile transparente ale bisericii...
Cand am strans lacrima in pumn,
Soarele aparu dintr-o data la rasarit
Si te-am vazut in fata altarului
Ingenunchiat in rugaciune.
Altarul era numai flori vii ce cantau,
Cantau cu vocile de inger o simfonie sublima.
Te-ai ridicat si mi-ai luat cealalta mana
Intinsa spre tine si m-ai dus
In fata acestei minuni a lui Dumnezeu.
Noi doi locuiam in biserica asta transparenta
In mii de culori si radacinile copacului crescute
Pana la cer ne dansau prin univers
Cantul infioarator al iubirii umane
Si al iubirii nebune a lui Dumnezeu.

17.

Ma doare atat de tare tampla !
Tampla mea lipita de tampla Ta !
Ma doare visul de Tine,
Ma doare gandul la Tine,
Ma doare dorul de Tine,
Stii Iisuse, …Iisuse,
Tampla mea se zbate in rugaciune,
Inima mea cand cuvanta,
Tace si plange, plange si tace,
Stii , Iisuse,
Simt lacrimile Tale cum invie
Tampla mea,
Dar eu nu le vad, eu le simt,
Le simt cum invaluie inima mea
Si ea plange…si ea plange…
Pentru ca Tu plangi pentru mine,
Tu plangi pentru noi…

18.

Ingeri ai cerului ‘nalt,
Rugati-L pe Tatal din ceruri
Sa va trimita pe voi toti
In cautarea mirelui meu,
Gasiti-l va rog, va rog,
Si luati-ma si pe mine alaturi de voi
Si faceti hora in jurul nostru,
Nu numai in jurul meu,
Mi-i atat de greu Tata ,
Sa dansez de una singura !

19.

Doamne, in golul acesta
As vrea sa apari tu in mine
Dar eu sunt departe, departe,
m-am ratacit
te-am parasit Doamne,
sa nu ma parasesti,
iesi in cautarea mea,
caci totul secatuieste in mine
pana si farama de sparanta
ce ma lega de tine
se decoloreaza in mintea mea
si eu sunt nicaieri, nicaieri,
nu stiu ce sa fac ,Doame.

20.

Doamne,
Dumezeul meu
Iisuse,
Iisuse Hristoase,
Ajuta-mi Doamne
Sa-mi matur casa,
Nu auzi Doamne cum strig ?
Nu mai suport Doamne !

21.

Iisuse , Dumnezeul meu
Da-mi mana
Si nu ma lasa sa plec,
Te rog din tot sufletul meu
Nu ma lasa sa plec
Iar acel ceva din mine
De urla
Te striga pe Tine,
Pe Tine Te cauta.

22.

vreau o alta lume
si o voi gasi,
voi gasi lumea sfintilor,
a monahilor,
a schimnicilor
a mucenitelor, sfinte , fecioare,
a poetilor,
a visului, a gandului,
a poetului iubire.

23.

peste zapada ce plange sa moara
si peste mugurii ce plang sa nu-nghete
a venit lumina, a venit lumina
o binecuvantare peste abis
mergem in sus
sa-I cantam lui Iisus
in plans de zapada
prin raze de vis
prin fulger de ochi
ce-si cauta mersul
in dimineata de Pasti
prin luminare aprinsa

24.

Pamantul intreg e o floare
Ce o tine in mana Dumnezeu
Omul pluteste prin floare
In lumina,
Lumina care e privirea lui
Dumnezeu
Si lumina aceasta , cand omul…
Cand omul o atinge cu privirile lui
Devine simfonie, simfonie de gand
Ce face ca floarea sa creasca,
Sa infloreasca ca o minune
In mana lui Dumnezeu.

25.

Oare este chiar atat de greu
ca eu sa traiesc bucuria aceea a copilului
care este cu Tine si nu se teme de nimeni
si de nimic pe lumea asta
Nu stiu ce sa fac Doamne ca eu sa devin o fiinta buna
si sa nu-i mai judec pe oameni
Ci eu sa traiesc in pace impreuna cu ei
Cat de buna este smerenia
Te invita sa faci lucruri de cea mai buna calitate
Dar in acelasi timp
te lasa intr-o sanatate a mintii teribila.
Doamne, ce sa fac si cum sa gandesc,
de ce sun eu asa de trista,
daca ai sti cat imi este de frica
sa nu pacatuiesc
si sa fug de langa Tine,
Doamne atat de usor pot eu sa fac pacatul,
numai daca eu ma incapatanez tare de tot
ca sa fiu cu Tine
numai atunci abia, abia reusesc
sa-mi scot pacatul din ganduri,
dar nu stiu cum sa procedez,
imi este asa de frica de oameni
si de barbati, dar in acelasi timp
am asa o mare nevoie sa fiu libera Doamne
si sa nu-mi mai fie asa de frica,
apara-ma Doamne,
de toate aberatiile mimtii mele
si de toate pacatele
pe care eu le pot savarsi

***

26


Parca nu-Ti pot spune pe nume
Parca imi este frica de atata frumusete
Mi-e frica de atata iubire
S-o chem ca s-o pot trai
Ce pot face daca eu traiesc
Intr-o lume perfecta
Ce o port in mine
Dar nu exista decat aici, in mine,
In mine traieste, iar cei de afara
Nu mi-o pot trai, nu mi-o pot ucide,
Nu mi-o pot fura, pentru ca El traieste
In lumea mea perfecta
Si ce sa fac oare ca ea sa fie a mea
Si numai a mea si sa nu-mi mai fie frica
Ca am s-o pierd
El nu ma va parasi niciodata
Pentru ca El e aici, prezent in mine
Niciodata nu va lipsi
Niciodata nu va pleca
E mereu prezent , e mereu prezent
Si merge cu mine oriunde m-as duce
Pentru ca de fapt nu merg nicaieri
Nicaieri, plecarile mele de aici acolo
Sunt o vesnica asteptare a Lui
Ca eu sa-L pot privi, sa-L pot chema
Sa-L pot cunoaste
Eu nu merg nicaieri ci doar astept
Ca El sa vina la mine sa-mi spuna
Atunci cand il voi vedea
<Intra in camara de nunta>

27

Doamne, alerg dupa Tine si nu Te gasesc
Nu Te gasesc niciodata Doamne
Pretutindeni aud vorbindu-se de Tine
Dar Tu nu esti nicaieri, nicaieri
Numai vorbe, numai vorbe
Vorbele oamenilor pe care le aud
Nu au putere, pentru ca sunt
Lipsite de viata
Insa Tu esti puterea
Tu esti cuvantul care ma umple de viata
Ma umple de iubire si de speranta
Cuvintele oamenilor sunt goale si seci
Chiar daca vorbesc despre Tine
Eu nu inteleg nimic de la oameni
Nu inteleg nimic despre Tine
Din ceea ce ei vorbesc

28


Lumea din jurul meu ma inspaimanta
Imi vine sa stau zile in sir
Intr-un singur loc
Si sa nu privesc nici macar la fereastra
Ce inseamna Doamne ca Tu esti
In inima mea, in inima noastra,
In inima cum esti Tu Doamne
Si unde anume in inima mea
Tu esti Daomne in launtrul nostru
Ce inseamna asta ca nu inteleg
Doamne, Iisuse al meu,
Cum adica sa fiu ca un copil
Pentru ca eu sa Te pot iubi
Imi pare rau Doamne, dar eu,
Eu copil nu mai sunt
Si nici nu voi mai fi Doamne
Cat de inaltator ar fi sufletul meu
Daca as fi din nou copila
Dar copilaria mea a plecat
Si eu nu te pot iubi niciodata
De ce ? De ce , nu Te pot iubi Doamne ?
Tu unde esti ?Unde esti ?
Unde este copilul din mine ?
Ca eu sa Te iubesc si frumusetea
Sa creasca si eu sa fiu libera-n veci.

29

Doamne, lucrurile din jurul meu sunt reci,
Eu parca nu mai stiu ce invat,
Cuvintele ce le rostesc nu mai au
Nici un fel de viata,
Parca ar fi niste idoli morti
Iar cuvintele ce le rostesc in rugaciune
Ma indeparteaza de Tine si ma opresc.
Eu as vrea sa rostesc acele cuvinte,
Incat sa Te laud, incat sa Te cant,
Dar daca eu uneori cu bucurie rostesc cuvintele,
Viata acelor cuvinte nu o inteleg, caci nu o traiesc.
Eu cant ‘’Aleluia! Aleluia ! Aleluia !’’
Gura rosteste aceste cuvinte chiar cu placere,
Inima mea le canta chiar cu bucurie,
Dar eu sunt departe de a Te lauda,
De a Te slavi, de a Te canta,
Pentru ca la mine, toate astea sunt doar cuvinte
Si eu nu traiesc viata lor,cat de mult as vrea
Sa-Ti cant ‘’Alelui, Aleluia, Aleluia’’
Cu inima mea , cu sufletul meu, cu trupul meu,
Cu gandurile mele straine de mine , de Tine,
Dar nu Te pot iubi Dumnezeule !
Oare de ce ? Oare de ce ?

30

Doamne, as vrea ca toata revolta mea
Sa se transforme in poezie si poezia-n in cant
Si revolta impotriva lumii sa-mi devina
Dragostea mai mare de a Te lauda
Si de-a intelege tainele Tale .
Eu vreau sa cunosc si ma intreb mereu
Si mi-e frica , dar toata cunoasterea e darul Tau,
Nu e o intamplare, de aceea eu trebuie sa astept
Si frica sa-mi devina nadejde de salvare
Si neputinta mea de-a cugeta, o rugaciune mare
Rostita doar cu sufletul si sa nu ma tem
Ca nu mai stiu cuvintele, ca le-am uitat ,
Mi-e teama Doamne sa rostesc cuvintele,
Mi-e frica sa nu le ucid , sa nu le omor,
Cuvintele goale sunt o sinucidere,
Cuvantul meu nu-i doar un sunet, un semn,
Ci- i o lume intrega, cu o viata in el,
E o relitate ce ma duce la Tine.
Doamne, ajuta-ma sa nu rostesc cuvinte in zadar,
Sa nu ucid cuvintele Tale marete,
Ajuta-ma Iisuse sa Te pot canta cu sufletul.

31

Tu ma iubesti Doamne si eu cred in iubirea Ta !
Tu esti mare si minunat , Doamne,
Tu esti Dumnezeul cel adevarat, Iisuse.
Asa cum Iosif Te-a preamarit pe Tine
Si in Egipt sclav fiind nu s-a inchinat la idoli
Ci numai cu gandul la Tine ingenunchia,
Asa vreau sa fiu si eu Iisuse,
Sa ma inchin numai Tie si Tie sa-Ti slujesc
Pentru ca Tu esti Dumnezeul cel adevarat
Si numai Tu ma iubesti !
Eu vreu sa fiu asa ca Iosif si voi fi,
Caci Tu Iisuse Dumnezeul meu esti permanent cu mine
Si mi-e nu-mi este frica si nu-mi va fi frica nicand.
Miluieste-ma Iisuse, Dumnezeul meu, amin.

32

Doamne, tainele Tale sunt minunate
Si cunoasterea lor e un dar al Tau,
Numai cel mandru crede ca le poate pricepe ,
Dar cunoasterea nu vine din mandrie
Si credinta asta orgolioasa este numai o minciuna.
Dar cum va trebui sa fie sufletul meu
Ca el sa fie smerit ? Cum sa fiu eu Doamne ?
Cum sa am eu Doamne o cugetare smerita ?
Cum sa am asta ? Si ce inseamna asta ?
Cum sa Te iubesc eu pe Tine , Doamne ?
Cum sa fie cugetarea mea despre Tine ?
Unii invatati ai vremii mele au spus
Ca a cunoaste inseamna sa furi,
Sa intri in lupta cu Tine ?!
Dar a cunoaste inseamna Adevarul !!
Si cum sa fie adevarul in conflict cu adevarul ?
Adica Tu sa fii in conflict cu Tine !
Doamne, a cunoaste e un dar al Tau
Si ce nu vine de la Tine e o minciuna
Si nu pot ajunga la cunoastere decat cu smerenie.

33

Cum sa fie sufletul meu ca sa fie smerit ?
Ce suflet trebuie sa am si ce trairi, ce ganduri ?
o. Doamne, cum sa traiesc eu ca sa fiu smerita ?
ce sentimente trebuie sa am ca eu sa zic
ca sunt nimic fara de Tine , caci eu mint cand spun
aceste cuvinte caci nu le cred, nu le simt intelesul.
Doamne, imi vine sa spun, cat de frumos tebuie sa fii Tu
Cand Tu privesti catre mine, catre oameni,
Cat de minunata trebuie sa fie privirea Ta
Cand Tu ii chemi pe oameni la Tine sa Te priveasca !!

34

Doamne, acasa e locul
Cel mai frumos din lume
E locul cel mai minunat,
Acasa e locul copilariei mele
Si al iubirii mele celei dintai,
Acolo e prima mea iubire , acasa
Si acolo am plans cel dintai ceas
Fara sa stiu de ce am plans
Doar asa, ca eram trista,
Fara sa stiu de ce
Acasa iubeam Doamne
Si eram fericita.
Ce fericita eram in copilaria mea
Si-n prima mea adolescenta.

35

Doamne, acasa e locul cel mai minunat
Pe care l-am putut visa vreodata.
Doamne, sunt o calatoare prin pustiu,
Prin pustiul acesta plin de oameni,
Asemeni umbrelor colorate si umblatoare.
Doamne, acasa nu e pustiu,
Acolo ma iubeste mama si tata
Si fratii mei si surorile mele
Acasa e mamaia cea batrana
Ce m-asteapta sa vin sa-i aduc apa
Acasa e copilaria mea Doamne,
Acolo am iubit cel dintai,
Acolo am avut primul fior de iubire
Si acolo am plans cel dintai.
Acasa e fericirea mea,
Acolo casa nu mi-ar fi pustie
Pentru ca acasa esti numai Tu,
Numai Tu Doamne, numai Tu.

36

Doamne , nu am loc pe pamant
Nu am casa , dorm mereu pe unde apuc,
Cata un an, cate doi, cate o saptamana
Sau uneori cate o singura noapte
Dar nicaieri nu e casa mea
Si nicaieri nu-l gasec pe acasa
Pentru ca acasa e acolo unde esti Tu
Iar eu Doamne, ratacesc mereu
Incurcandu-mi drumul
Pe sub picioarele mele.

37

Doamne, numai Tu poti fi casa mea
Si numai acolo il gasesc pa acasa,
Ce minunata e casa aceea a mea
In care Tu locuiesti,
Stam impreuna la masa ,ce minunat!
Doamne, casa aceea nu-i aici pe pamnat,
Unde eu sunt acasa, unde Tu ma iubesti,
Unde eu adorm de atata drum,
De-atata plans, dar mai ales Doamne,
De-atata dor, de-atata dor de casa.
Ce bine ar fi Doamne s-adorm
Stiind ca ma trezesc acasa,
Ce bine ar fi Doamne sa dorm,
Stiind ca sunt acasa
Iar Tu ma acrotesti sa nu ma scol
Pana cand nu ma odihnesc
Si florile si masa nu au inflorit.
Doamne, numai acolo unde esti Tu
Poate sa fie acasa !

38

Doamne, uitarea vine peste mintile noastre
Si prea putin iubim, prea putin,
Din cauza somnului ce ne-ngreuiaza pasii
Suntem mereu ca de-o boala purtati
Si mereu uitam visele noastre adevarate.
Nici nu mai stiu unde dorm
Si cu cine dorm atunci cand
Nu mai pot sa fiu singura,
Nici nu mai stiu Doamne ce-am facut
Ca de cativa ani buni Te-am uitat,
Am uitat de acasa , acolo unde esti Tu,
Sa ma astepti cu copilaria mea
Inflorindu-mi gradina si casa.
Doamne, as vrea sa scap
Be betia acestei uitari,
De greutatea ce-mi sta
Nemiscata pe inima si sa pot,
Sa pot din nou iubi si sa stau,
Sa stau la sfat cu Tine .
Dar , Doamne, betia acestei uitari
Ma adoarme din nou
Si uit iarasi de Tine.

39

Doamne, cand am sa vin acasa din nou
Tu ai sa ma astepti in prag
Cu bratele deschise , asemeni mamei mele
Ce nu am vazut-o de mult,
Dar ea era tot timpul cu mine in gand
Ca nu putea sa ma uite.
Ba nu Doamne, n-ai sa iesi doar in prag,
Ai sa vii sa ma-ntampini
Eu am sa stiu ca esti Tu si-am sa fug,
Catre Tine am sa fug ca un copil
Si am sa-ti cad la picioare
Si cerul ma va ajuta sa Ti le sarut
Iar Tu , minunat ai sa ma iei in brate
Si eu am sa fiu tanara atunci,
Ca batranetea mea nu mai este
Iar Tu ai sa Te inveselesti cu toti ingeriiTai
Si ai sa Te prinzi in hora cu mine , Iisuse.

40

Doamne, ce frumusete o sa fie atunci
Cand eu , ratacita de drum,
Voi alerga desculta azvarlind
Toate bucatile de pamant
Ce le port pe trup,
Voi alerga desculta spre Tine
Si pamantul de sub pasii mei
Va deveni stele si cer
Si eu voi fugi cu pletele-n vant
Iar Tu vei zbura catre mine .
In casa din cer voi locui,
In casa Tatalui meu voi sta
Si Mirele cel maret de lumina
Ma va intampina acolo,
Mirele meu , acolo il voi gasi,
Acolo ma va imbratisa uibirea.

41

Doamne, iarta-ma ca ma inflacarez asa
Dar nu pot trai fara speranta iubirii,
Iar iubirea mea e doar in cer,
In casa Ta se afla iubirea
Si numai acolo e casa mea,
Pamantul acesta atat de urat ,
Unde eu m-am nascut orfana de Tine,
Orfana de frumusete si de iubire,
Nu poate fi locul meu,
Locul iubirii mele.

42

O, Doamne, Dumnezeul meu,
Exista atatea taine pe care nu le inteleg
Si aceste taine atat de neantelese
Graiesc singure in preamarirea Ta,
Aceste taine atat de neantelese
Ce nu le stiu si nu le pot afla
O dezlegare, o iubire, un indemn,
Sunt cea mai mare dovada de iubire
Ca Tu, Doamne, ne chemi mereu ,
Ne strigi mereu sa Te vedem pe Tine,
Prin tainele cu care ne cuprinzi,
Chemandu-ne sa Te iubim, sa Te chemam,
Sa Te strigam, sa-Ti dezlegam aceste
Taine minunate cu care Tu Te joci cu noi,
In jocul nostru minunat , plin de iubire.

43

Doamne, florile astea albastre
Au umplut pamantul cu parfumul lor.
Doamne, iti dai seama, tot pamantul
Sa vibreze la chemarea Ta,
La cantecul Tau,
Tot pamantul sa cante odata cu Tine
Si noi oamenii sa cantam
Plutind in jurul Tau,
Asemeni stelelelor in jurul soarelui,
Asemenu florilor in jurul apei
Si asemeni ochilor mei ce se invart
Plutitori si visatori , strigandu-Te
Si privindu-Te sa Te gasesc.

44

lumina, lumina
si lumina e privirea lui
Dumnezeu,
eu dansez prin lumina
fara sa stiu
ca lumina aceasta
vine de la El
si de ce nu stiu oare,
oare de ce nu stiu ?

45

Doamne, cata frumusete,
cata bucurie in lumina asta a ta
si lumina Ta e pretutindeni,
ce placuta e lumina
ce placuta e lumina Ta
cum sa nu ma bucur
cand totul e atat de frumos
si Tu esti cu mine
acolo unde sunt eu.

46

Doamne, mai stii atunci cand copila,
Am plecat prin padure pe drum
Sa vad apa unui izvor ce tasnea
Din radacina unui alun.
O,Doamne, cand am inchis ochii atunci
Si Te-am vazut pe Tine printul padurii,
Prietenul meu cel mai drag,
Cel care m-a creat si a creat padurea,
Tu, Doamne, prietenul meu, ai venit,
Ai venit la mine atunci
Si Te-am privit Doamne, pentru prima oara !
Ah, Doamne, ce frumos era atunci,
In mintea mea de copila codana,
Ce erai pentru mine unica dorinta,
Doamne , voiam doar sa Te vad cine esti,
Cat de mult as fi vrut sa ma transform
In alunul acela si sa Te privesc Doamne,
Cum iti speli picioarele in apele izvorului
Ce se ivea de sub picioarele mele
Si cum stai la umbra mea
Sa Te odihnesti de drum !
Cat de mult as fi vrut , Doamne,
Sa fiu alunul acela incarcat de frunze verzi,
Atat de vii, de verzi sa Te apar de arsita soarelui.
Ah, Doamne, cat de mult as fi vrut sa-Ti aud
Rugaciunea Ta inaltata Tatalui
Si lacrimile Tale ce mult as fi vrut sa Ti le privesc.
As fi lasat niste frunze sa cada, as fi inflorit
Ca sa-ti sterg lacrimile si sa Te mangai,
Sa Te alint ca pe prietenul meu cel ma drag.
Dar in mintea mea de copila , Doamne
A aparut doar o singura intrebare
<Doamne, de ce plangi , Doamne ?
De ce esti atat de trist, Dumnezeule ?
De ce suferi atat de mult, de ce plangi Dumnezeule ?>
As fi vrut sa Te privesc o singura data
Cu ochii mei de copila ,Daomne !!
Cat de repede am imbatranit , Dumnezeule
Si nu Te mai pot privi cu ochi de copil !!

47

Doamne, vorbele Tale sunt minunate
Dar cum sa le-nteleg ?
Cum sa le traiesc ?
Si-mi place Doamne , sa visez
Ah, cat de mult imi place visul,
Ce mult imi place sa visez ca Te urmez,
Ca Te intreb tot felul de cuvinte,
Ca –Ti pun tot felul de-ntrebari,
Ca eu colind lumea cu Tine,
Ca intre noi e o iubire atat de mare
Dar nu ca iubirea dintre femeie –barbat
Ci ceva , Daoamne mult mai minunat,
Caci Tu esti mai presus ca omul.

48

Cata tacere,
cata frumusete in noaptea asta,
aici in manastirea mea,
lacul acesta e incarcat de nuferi,
incarcat de nuferi.
Aici stiu ca traia odata o lebada alba,
daca nu ma insel,
chiar anul trecut,
poate ca acum am s-o vad,
nicioadata nu a fugit de mine,
ea stie ca eu o iubesc si totusi,
putina precautie nu strica,
ca nu cumva se plece,
sa zboare si sa tremure nuferii in urma ei.
Da, uite-o , ca vine!
Vine in intampinarea mea,
acum nu mai sta deoparte,
acum chiar vine la mine,
chiar spre mine se-ndreapta
si nuferii sunt trena in urma ei.
Ce lebada o fi asta Doamne,
ce lebada o fi,
s-a oprit in fata mea Iisuse,
chiar langa salcam,
ce-o fi cu mine ,
nu mai inteleg.
Doamne,
de cealalta parte a lacului
parca ar fi dimineata…
.atat de mult am stat aici,
am stat toata noaptea,
acum e dimineata,
rasare soarele.
Doamne, acel cineva care ma striga de dincolo,
esti Tu, esti Tu,
e prea izbitoare asemanarea,
e prea stralucitoare lumina,
nu mai am rabdare sa mai inconjur lacul,
e prea multa fuga
si mult timp pierdut,
o….si ce frumoasa e lebada asta,
ce frumoasa ,si florile,
se indreapta spre mine.
Nuferi, oh, nuferi, parca ar fi candele,
candele aprinse, plutitoare pe lac,
lebada se indreapta spre Tine,
a venit la mine si acum ,
acum pleaca, pleaca spre Tine
si eu ma duc, nu mai am rabdare sa astept,
pasesc impreuna cu lebada mea
printre nuferi si ei ma ajuta sa nu cad,
sa plutesc, iar Tu vii in intampinarea mea
pe lacul acesta ce e cerul intreg,
ba chiar toate stelele sunt sub zborul meu.O,
Iisuse, lacul a devenit pentru mine cosmosul intreg
si-l las in urma mea,
zbor impreuna cu lebada asta spre Tine
si nuferii sunt lumini aprinse
ce ma-nconjor.
Doamne, dincolo de creatia Ta ,
nu stiam ca esti Tu,
ca este lumina,
iar Tu vii in intampinarea mea.
Doamne, am invatat sa zbor,
Tu esti cel care m-ai invatat sa zbor Doamne ,
si inca cum, prin cosmosul intreg…
Doamne, eu vin spre Tine,
iar Tu vii in intampinarea mea.

49

As vrea sa calatoresc
cu doua mii de ani in urma
si apoi cu doua mii de ani in viitor,
sa-L vad pe El,
cum vine si cum plange,
cum moare si se-nalta,
apoi se-arata celor ce-l iubesc,
ce cred in El,
sa-L vad cum vine
asemeni trasnetului
ce vuieste pana-n zari…
Ah, daca as putea gandi
pana dincolo de timpul meu,
daca aceasta distanta as putea s-o faram
si sa ies din linia periculoasa a timpului,
daca as putea sa vad lumea
asa cum a fost, cum este si cum va fi,
daca L-as putea vedea pe El
inconjurat de ingeri,
prezent in creatia asta minunata a lui,
daca as putea sa inteleg,
ca tot ce a facut El
nu este atat de neanteles pentru mine,
pentru noi, pentru toti…
Sa zicem ca eu m-am nascut
cu doua mii de ani in urma
si sunt o femeie ca multe femei
care au auzit de El,
care s-a indragostit de El,
de frumusetea Lui de la prima vedere,
sau poate ca s-a indoit de El,
dar a cugetat mult pana sa-L accepte,
sa zicem ca eu sunt una din acele femei,
care mereu sare in intampinarea Lui,
mereu Il cauta si-l urmareste
pe unde merge,
nu-L slabeste din ochi nici o clipa,
chiar uneori prea insistenta,
prea cicalitoare,
atat de insistenta incat,
altora le pot parea nesuferita
si totusi nu ma dau in laturi,
nu renunt, insist pana in panzele albe
sa ma tin de El.
Sa zicem ca nu am nimic,
nici sot, nici copil, nici casa,
sa zicem ca am doar parinti
care ma huiduie
ca m-am dus dupa El, dupa El…
sa zicem ca sunt atat de insistenta ,
incat, incat nu-mi scapa nimic de la El,
nici un cuvant ,
nici o vorba pe care o rosteste ,
nici o fapta pe care o savarseste
pentru ceilalati…
sa zicem ca stiu totul,
totul despre El,
atat cat se poate omeneste sti ,
stand langa El,
sa zicem ca eu nu pot rosti
nici macar un singur cuvant ,
pentru ca eu nu pot vorbi ,
nu pot vorbi cu El,
o singura privire e totul,
e totul pentru mine,
o singura privire de-a Lui…
nu facem decat sa ne privim ,
El sa vorbeasca iar eu sa ascult ,
sa ascult cuvintele Lui mereu,
nici o intrebare nu as putea sa-i mai pun ,
absolut nici una pentru ca El,
El cu tot ce face ,
prin simpla Lui prezenta
in preajma mea si eu in preajma Lui
e totul pentru mine…
Dar mi s-a intamplat odata ceva…
eram dezamagita.
Mereu eu, eu, eu insistam,
eu eram cea care voiam sa raman,
eu depuneam eforturi din rasputeri
sa ma tin dupa El,
sa-L ascult, sa-l privesc, sa-L vad,
il urmaream cand mergea sa se culce
si cand dormea…
Odata m-am tinut dupa El,
dar dintr-o data L-am pierdut
si L-am inteles ca vrea sa fie singur
sa se roage ,
m-am intors unde stiam
ca se va intoarce
si din nou am stat treaza
toata noaptea sa-L astept ,
sa-Lvad, cand va veni,
caci ma simteam in siguranta cand era El acolo,
intre noi, dar un lucru ma supara foarte tare
si eram trista din cauza asta,
oricat de multe eforturi faceam,
nu puteam sta niciodata de vorba cu El,
imi era intotdeauna jena de apostoli
iar atunci cand eram inconjurata de oamneni,
era cumplit de aglomerat
iar eu, eu voiam sa vorbesc cu El
intre patru ochi si chiar asa,
chiar de la distanta ,
El nu-mi adresa niciodata nici un cuvant,
eram trista , mereu tot mai trista
si deznadejdea coborase
peste sufletul meu
pana cand intr-o zi mi-am zis :
<nu are rost sa mai continui,
oricum totul este in zadar,
El nici nu stie macar ca eu sunt aici,
nu are timp sa vorbeasca cu mine,
nu-mi da nici o atentie,
oricat de bine m-as simti impreuna
cu toti, eu sunt singura,
pentru ca El nu-mi adreseaza mie
nici un cuvant, nici un cuvant,
doar privirea,
de multe ori privirea Lui este teribila.
Simt ca de aceasta privire
nu as putea sa ma despart …
dar am sa ma duc singura sa plang,
am sa-L port tot timpul in amintire,
dar cu durere in suflet ca mie ,
mie personal nu mi-a adresat
niciodata nici un cuvant,
El a vorbit mereu numai multimii.
Si atunci am plecat ,
L-am vazut cum s-a uitat la mine
fara sa-mi spuna nici un cuvant
dar a inteles ca plec si m-a lasat…
M-am dus ingandurata si trista ,
plangeam, m-am dus in munti
si m-am asezat sub un smochin ,
acolo plangeam ,plangeam,
eram atat de singura ,
nu stiam incotro s-o apuc,
unde sa merg,
nu-mi venea sa ma intorc la El
pentru ca-mi era singuratatea
si mai mare,
dar unde sa ma duc ?
Ma simteam atat de singura
si trista ,
am stat mult si m-am rugat lui Dumnezeu,
nu stiam ca Lui m-am rugat,
ca El era Dumnezeul meu ,
nu puteam intelege asta ,
iar El stia totul,
absolut totul despre mine,
fara ca eu sa banuiesc ceva.
Am plans sub umbra smochinului
pana seara,
cand apunea soarele.
Stateam ghemuita ,
cu spatele rezemata de copac ,
cand aproape sa atipesc,
am simtit o mana ce mi-a atins usor umarul…
si nici un cuvant…
tacere…
eram doar noi doi…
nu stiu cum a ajuns la mine.
S-a uitat in ochii mei si m-a intrebat :
<de ce ai plans ?>
M-am uitat la El
si nu am schitat nici un gest,
nici un cuvant nu am spus ,
am lasat sa se astearna din nou tacerea,
tacerea dintre noi si ma uitam in pamant.
S-a pus jos langa mine
si mi-a zis :
<nu vreau sa pleci, vreau sa fii langa Mine,
asa cum ai fost mereu
si cum esti si acum,
nu vreau sa te indepartezi,
vreau sa fii peste tot unde sunt Eu.
Ce frumoasa e pustietatea asta,
ai ajuns fara sa stii,
chiar in locul unde ma rugam Eu.
Stiu cum ma urmareai
sa afli cum ma indepartam noptile,
stiu totul despre tine
si nu vreau sa pleci,
vom sta in noaptea asta si vom vorbi
impreuna despre toate iintrebarile lumii,
despre tot ce vrei tu.>
Si El a inceput sa scrie
cu degetul pe pamant
cuvinte inca neantelese de mine.

Victorita Dutu
victoritadutu@yahoo.com

Despre autor

Victorita Dutu Victorita Dutu

Colaborator
5 articole postate
Publica din 30 Decembrie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 1952

Voteaza:

Poezie religioasa - Vreau o alta lume 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Mihaela GavrilaPostat la 2010-11-25 03:53

    E MINUNAT,tote aceste ganduri care ne trec prin minte, ne regasim prin versuri... Felicitari,nu cred k ti-a scapat ceva !

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE