Ce ne invata Scripturile in Postul Craciunului?

Ce ne invata Scripturile in Postul Craciunului? Mareste imaginea.

Iata-ne deja ajunsi inca o data, cu mila lui Dumnezeu, in Postul Craciunului si, deja, in prima duminica a acestuia. Perioada care ne sta inainte constituie, pentru cei ce dorim sa ne folosim de ea, un prilej de a descoperi si aprofunda, mai mult decat am facut-o in trecut, duhul in care inaintasii nostri, Sfintii Parinti ai Bisericii, au trait si predat mai departe timpul dinaintea praznuirii venirii si aratarii in trup a lui Dumnezeu-Cuvantul, a Fiului Celui vesnic al Tatalui, prin lucrarea Duhului Sfant.



Orice perioada de pregatire duhovniceasca ne cheama sa luam aminte la sine, ne re-pune inainte principiile fundamentale ale vietuirii crestinesti. Iar citirile din Apostolul si din Evanghelia de astazi ne dau cateva indemnuri si repere importante cu privire la modul in care suntem chemati sa ne orientam si sa ne traim viata.

Sfantul Apostol Pavel ne spune de pilda: (in Apostolul din Epistola catre Efeseni 5, 8-19)”altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina, intru Domnul; umblati ca fii ai luminii” (5, 8). La ce lumina se refera oare apostolul, daca nu la lumina Harului asezata inlauntrul nostru prin Botez? Doar ca lumina lui Hristos, daca nu este ”alimentata”, paleste si se ascunde, ca sub un obroc, sub nepasarea si nepurtarea noastra de grija. De aceea continua apostolul, zicand: ”Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar, incercand ce este bineplacut Domnului” (9-10). Acestea sunt cele ce ”alimenteaza” lumina ce s-a asezat in noi si in care am fost asezati. Pentru crestin, bunatatea, dreptatea si adevarul constituie principiile esentiale dupa care se calauzeste, avand ca preocupare permanenta sa fie bineplacut Domnului.

Practica ne arata ca incercarile de a fi bineplacut altcuiva decat Domnului, si cu atat mai putin lumii acesteia, aduc cu sine multe neajunsuri si neimpliniri, nearmonizandu-se cu firescul de a se asemana cu Facatorul nostru. De aceea ne atrage atentia, mai departe, apostolul: ”nu fiti partasi la faptele cele fara de roada ale intunericului, ci mai degraba osanditi-le pe fata” (11), caci tot ce nu aduce in suflet pace, bucurie, bunatate, este socotit asadar intuneric si fara de roada. Nerodirea duhovniceasca si lipsa roadelor luminii sunt semne ale mortii sufletesti care este contagioasa si, mai ales, tot mai vizibila in lumea in care traim, cuprinzand pe ne bagate de seama sufletul. Pentru tot sufletul cuprins fie si numai de putina amorteala striga apostolul: ”Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos!”.

Unul dintre aspectele postirii este si aceasta mereu innoita desteptare care duce la ceea ce Parintii Bisericii numesc trezvie, adica la luciditatea necesara pentru a nu se lasa ademenit si inselat, spre a cadea prada capcanelor care se ascund in intunericul nepasarii si al delasarii sufletesti la care poate ajunge sufletul fara preocuparea dupa cele bune siadevarate.

Si apostolul continua: ”luati seama, cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti, rascumparand vremea, caci zilele rele (viclene) sunt” (15-16). E vorba aici de un indemn cat se poate de serios si de grav cu privire la modul in care se petrec zilele noastre!. Vanzoleala si viteza cu care se petrece fiecare zi, fac ca saptamanile si lunile si, impreuna cu ele, anii si viata noastra sa zboare, fara ca macar sa ne dam seama ca am ajuns la sfarsitul ei… Aceasta este viclenia zilelor de care vorbeste apostolul. Si sfarsitul vietii nu inseamna neaparat batranete in multe dintre cazuri. Pentru a nu ajunge intr-o asemenea situatie crestinul e invitat sa ia seama, cu grija, la felul cum isi petrece viata, nelasandu-se dus cu zaharelul de felul in care lumea aceasta ii programeaza viata. Si nu numai! A fi intelept inseamna si a nu te lasa inselat de gandul ca, scopul vietii este sa ai tot ce-ti trebuie, ca doar asa poti sa fii linistit si sa te bucuri cu adevarat de viata.

Aici vine Evanghelia de astazi (dupa Luca, 12, 16-21) cu un exemplu concret de inselare la gandul ca daca am tot ce-mi trebuie, nu am decat sa ma odihnesc, sa beau, sa mananc si sa ma veselesc (19). Cate biete suflete se inseala astfel, crezand ca aceasta este adevarata fericire si, pentru a ajunge la aceasta performanta, isi sacrifica sanatatea, familia si chiar sufletul… Evanghelia de astazi ne pune pedagogic in fata realitatii concrete a sfarsitului vietii acesteia. De aceea il si numeste pe protagonistul ei fara-de-minte (sau nebun). Pentru ca e o adevarata nebunie, o judecata fara de minte, sa iti inchipui ca daca ai prosperitate materiala, aceasta iti garanteaza odihna si fericirea!.

Asa spune, dealtfel, si apostolul, folosind aceeasi expresie ca si in Evanghelie: ”nu fiti fara-de-minte, ci intelegeti care este voia Domnului” (5, 17), dandu-ne de fapt cheia succesului care este a cauta si a intelege voia lui Dumnezeu cu privire la noi, ca unul Care nu numai voieste, dar si stie ce ne fericeste si ne implineste cu adevarat, lucrand la implinirea voii Sale intru noi, precum in cer, asa si pe pamant. Si voia lui Dumnezeu este ca toti sa ne impartasim din Viata Lui cea vesnica si din bunatatile Lui cele nestricacioase si nepieritoare. Si vrea sa faca aceasta pe calea cea mai potrivita pentru noi: vrea sa intemeieze inauntrul nostru izvor de apa curgatoare intru viata vesnica (cf. Ioan, 4, 14; 7, 38), facand, prin Harul Duhului Sfant cu care ne-a pecetluit la Botez, sa rodeasca in noi roada luminii, adica roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia (Galateni, 5, 22-23). Aceasta inseamna sa ne umplem de Duhul, cum ne indemna Sfantul Pavel, la sfarsitul epistolei de astazi (Efeseni, 5, 18), si aceasta inseamna sa ne imbogatim in Dumnezeu (cf. Luca, 12, 21).

Nu ne ramane decat sa fim intelepti si sa facem investitia cea buna, urmarind imbogatirea in Darurile Duhului Sfant mai degraba decat in cele neroditoare si pieritoare ale lumii acesteia. Iar daca cumva ni se intampla sa avem prisos de roade materiale, sa nu uitam mai intai sa multumim Celui de la Care vine toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit si, in loc sa ne largim hambarele, sa le impartim cu cei care nu au nici macar strictul necesar, ca multi sunt aceia care se gasesc in aceasta situatie, conform indemnului pe care ni l-a facut Pastorala Sfantului Sinod care s-a citit astazi.

Cu urarea de a petrece cu folos rastimpul Postului ce ne sta inainte,

† Episcopul SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei


Roma – Prima Duminica din Postul Craciunului, 17 noiembrie 2013

Sursa: episcopia-italiei.it
 

.

13 Noiembrie 2014

Vizualizari: 1954

Voteaza:

Ce ne invata Scripturile in Postul Craciunului? 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE