Despre post

Despre post Mareste imaginea.

Ce este postul şi care sunt temeiurile biblice pe care se sprijină postul?

Răspundem: Postul este o abţinere - înfrânare totală sau parţială, - de la anumite mâncăruri grase, substanţiale, pentru un timp determinat, precum şi o înfrânare de la obligaţiile căsătoriei, dar cu consimţământul amânduror soţi (1 Cor. 7, 5). Acesta este înţelesul obişnuit al postului. Dar nu este complet. Rostul postului nu este ca să slăbim trupeşte, ci el este un mijloc pentru a ne întări duhovniceşte. Rostul lui este deci desăvârşirea spirituală, mântuirea. Ori, pentru aceasta, post trupesc trebuie unit neapărat cu postul sufletesc-fuga de păcat, de păcatul pentru care a murit Hristos Domnul. A posti şi a păcătui sunt două lucruri care se bat cap în cap. Nu foloseşte la nimic. Ci-i zadarnică trudă sub soare. A posti şi a te ruga lui Dumnezeu fierbinte pentru a fi plăcut Lui, dar şi pentru a fi pe pământ un om deplin, un om adevărat; cinstit, drept, harnic, muncitor bun, iertător etc, iată postul adevărat, care place şi lui Dumnezeu şi-l preţuieşte şi omul. Numai acest post este o armă puternică şi împotriva lui satan. Căci spune Iisus cu privire la lunatecul demonizat: „Acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciuni şi cu post" (Mat. 17,19-21).

Pentru acest motiv, postul a fost practicat încă din străvechi vremuri.

Postul în Testamentul Vechi se practica şi pentru trup şi pentru suflet. Cea dintâi poruncă pe care o dă Dumnezeu lui Adam în paradis este aceasta: „Din toţi pomii grădinii vei mânca, dar din pomul cunoştinţei binelui şi a răului să nu mănânci, fiindcă în ziua când vei mânca din el vei muri" (Fac. 2, 16-17). Cei dintâi oameni au călcat această poruncă şi a urmat nefericirea. Şi din nou, Domnul porunceşte poporului lui Moise: „Aceasta să vă fie vouă lege veşnică: în a 7-a lună din ziua a 10-a,... să postiţi" (Lev. 16, 29).

Iar când cineva avea de împlinit o misiune înaltă se purifica de păcat prin post. De pildă: Când Moise a trebuit să primească pe muntele Sinai Tablele Legii -cele 10 porunci - a postit 40 de zile şi nopţi (Ies. 34, 28). Pentru ca ţara lui Israel să fie păzită de nenorociri, Daniel posteşte 3 săptămâni „Am petrecut trei săptămâni de zile în jale - zice el - pâine bună n-am mâncat şi vin n-am pus în gura mea" (Dan. 10, 2-3). Iar când tot Daniel a fost ales de rege, cu alţi trei tineri, pentru a urma o şcoală de trei ani pentru a fi în slujba lui, poruncind să li se dea mâncări alese şi vin de la masa regală, el a rugat pe supraveghetor să le dea bucate din zarzavaturi şi apă. Şi ei au fost mai frumoşi şi mai deştepţi decât ceilalţi, hrăniţi cu bunătăţi (pan. 1,12-15).

Iar regele David grăieşte: „Genunchii mei tremură (in pricina postului şi trupul meu este istovit şi uscat" (Ps. 108-109, 24).

Tot aşa grăieşte poporului, cuvinte aspre pentru pocăinţă şi post, profetul Ioil, în Cap. 2,12-15: „Sunaţi din trâmbiţi în Sion, hotărâţi zile de post, adunaţi obştea de la Templu ca în zile mari şi măcar acum pocăiţi-vă". Iar cei 120.000 de oameni din Ninive, au fost feriţi de distrugere pentru că au postit (Iona 3, 5).

In Noul Testament sunt şi mai multe şi mai luminoase exemple de postitori. De pildă: A postit Iisus 40 de zile şi nopţi (Mat. 4, 1-2), prorocită Ana (Luca, 2, 36-37), Sf. Ioan Botezătorul (Marcu, 1, 6; Mat. 3, 4). Au postit Sf. Apostoli, mai ales Sf. Pavel, când spune: „în toate ne facem cunoscuţi ca slujitori ai lui Dumnezeu... în priveghi, în posturi" (2 Cor. 6, 4-5,11-27).

Şi cum să nu practicăm şi noi postul, când, însuşi Iisus, Mirele Bisericii şi Mirele sufletului nostru, a spus: „Vor veni zile când Mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti" (Mat. 9, 15). In adevăr, a fost luat de la noi şi ridicat în slavă, dar pentru a ne întâlni cu El, în slava Lui, este necesar să postim din dragoste pentru El şi aşa cum ne-a învăţat El să postim: „Iar voi, când postiţi, nu fiţi ca făţarnicii, căci ei îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor ca postesc. Adevărat vă grăiesc: îşi iau plata lor. Tu însă când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns. Şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie" (Mat. 6,16-18).

Evreii posteau de 2 ori pe săptămână: lunea şi joia (Luca, 18, 12). Posteau în ziua împăcării (în 10 a lunii Tişri) (Lev. 16, 29-30).

Iar creştinii sunt îndatoraţi să postească săptămânal: miercurea, în amintirea tristă a vânzării Mântuitorului de către Iuda şi vinerea, în amintirea răstignirii Domnului lisus. Apoi: Postul Crăciunului (40 de zile) pentru primirea cu vrednicie a naşterii Domnului; Postul Paştelui (40 de zile) în amintirea patimilor Domnului şi cu aceeaşi semnificaţie; Postul Adormirii Maicii Domnului (de la 1-14 august) în amintirea morţii Sale şi Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel (cel mult 2 săptămâni). Şi zilele de 14 septembrie (ziua Crucii) şi 29 august (Tăierea capului Sf. loan Botezătorul) care sunt zile de tristeţe.

Alte posturi nu sunt îngăduite de Biserică, afară de cele stabilite de Episcop, în cazuri excepţionale, de strâmtorare pentru ţară, sau calamităţi.

Cei care lucrează la munci grele, copiii până la 7 ani, bolnavii şi bătrânii peste 70 de ani sunt scutiţi de post, afară de cazul când dragostea îi îndeamnă chiar pe ei să postească.

Iar dacă cineva făgăduieşte lui Dumnezeu şi ţine o anumită zi de post, pentru că a scăpat dintr-o mare nenorocire, este bine ca creştinul să-şi ţină această făgăduială în plus, peste zilele stabilite de Sf. Biserică. Dar dacă această zi cade într-o mare sărbătoare pe care Biserica o cinsteşte în chip deosebit şi o dezleagă, atunci creştinul nu trebuie să ţină, căci greşeşte. Ceea ce Dumnezeu dezleagă, omul nu are voie să lege.

Evident, noi vorbim aici despre postul creştin, postul religios, care are la bază, dragostea de Dumnezeu şi mântuirea sufletului nostru. Postul igienic, regimul alimentar, postul când nu poţi avea de dulce, postul sportiv sau pentru menţinerea taliei, acest post este ţinut pentru alte pricini şi este lipsit de valoarea spirituala. Acest fel de post nu mântuieşte.

Un mare marturisitor crestin: Preotul Constantin Sarbu; Editura Lucman

Cumpara cartea "Un mare marturisitor crestin: Preotul Constantin Sarbu"


 

18 Decembrie 2015

Vizualizari: 1116

Voteaza:

Despre post 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

Despre post POSTUL

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE