Postul Nasterii Domnului sau Postul Craciunului a fost instituit in sec. IV-V, deci mai tarziu decat Postul Sfintelor Pasti. Este un post al pocaintei, dar nu cu aceeasi intensitate ca Postul Sfintelor Pasti. Nu exista in el slujbe speciale cu metanii, nu exista un canon de pocainta precum Canonul Sfantului Andrei Criteanul pe care il citim in Postul Sfintelor Pasti. Desigur, orice post ne cheama la pocainta, insa Postul Craciunului imbina pocainta cu milostenia si fapta buna, la care ne indeamna Evangheliile dinaintea si din timpul acestui Post. Este un post de pregatire duhovniceasca, de curatire duhovniceasca, ca sa primim in noi, in pestera trupului nostru si in ieslea sufletului nostru, pe Mantuitorul Iisus Hristos, Care vine in lume si Se face om, pentru ca pe oameni sa-i ridice la viata duhovniceasca si dumnezeiasca. De aceea, in Catavasii se spune: „Hristos Se naste, slaviti-L! Hristos din Ceruri, intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va!” Programul acestui post este concentrat in cuvintele citate acum, care provin dintr-o predica a Sfantului Grigorie Teologul. Ele au urmatorul inteles: Hristos, Care coboara din Ceruri, vrea sa coboare in sufletele noastre, sa ne lumineze viata noastra si sa ne ridice pe noi la viata duhovniceasca sau cereasca. Astfel, postul acesta este un post de pregatire spirituala, ca noi sa devenim un templu, un salas al prezentei Mantuitorului Iisus Hristos prin Duhul Sfant, ca El sa ne arate astfel iubirea lui Dumnezeu Tatal. De aceea prima mare sarbatoare din Postul Craciunului este Intrarea Maicii Domnului in biserica, la 21 noiembrie. Aceasta inseamna ca Maica Domnului intra in templul din Ierusalim pentru a deveni ea insasi templu sau „biserica sfintita si rai cuvantator”, cum o numesc cantarile noastre liturgice. Asemenea Maicii Domnului, care prin rugaciune, curatie si cautarea sfinteniei se pregateste sa primeasca in ea taina Intruparii lui Dumnezeu, si noi, crestinii, trebuie sa ne pregatim, sa ne curatim, ca sa devenim templu sau biserica, sa devenim locas in care poate sa locuiasca Hristos Domnul.

Postul acesta al Craciunului este, deci, in primul rand, o pregatire, o sfintire a gandurilor, a simtirilor, a trupului si sufletului nostru prin pocainta, prin Spovedanie si Impartasanie, prin citirea mai deasa a Sfintei Scripturi si a scrierilor sfintilor si printr-o atentie spirituala deosebita ca sa devenim „biserica sfintita” in sufletele si in trupurile noastre.

In al doilea rand, vedem ca o sarbatoare foarte populara sau foarte cunoscuta din timpul Postului Craciunului este pomenirea Sfantului Ierarh Nicolae, care a trait in secolul al IV-lea si a imbinat apararea Ortodoxiei cu grija fata de saraci, de orfani, de oamenii necajiti, insingurati si infrigurati. Deci, in aceasta perioada a Postului intelegem ca, pe langa pregatirea noastra duhovniceasca interioara, trebuie sa facem si milostenie sau sa fim milostivi ca Sfantul Nicolae, daruind altora, ca semn al iubirii noastre fratesti, daruri spirituale si daruri materiale, dupa putinta, iar daca nu avem niciun dar material, macar sa oferim un cuvant bun, o mana de ajutor, o incurajare unui om sarac, singur si deznadajduit, intristat sau indoliat. Aceasta milostenie sau aceasta daruire catre altii este pregatirea noastra pentru a primi pe Cel ce este Marele Dar, pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos, daruit de Dumnezeu Tatal „pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire.”

Prin urmare, Postul Craciunului, ca abtinere de la produse de origine animala, se uneste cu rugaciunea si cu impartasirea euharistica mai deasa, pentru sfintirea noastra, dar si cu milostenia, ca semn al prezentei iubirii milostive a lui Hristos in noi. De fapt, cand primesti un dar material ti se umple mana, dar cand daruiesti cu bucurie si smerenie ti se umple inima de prezenta lui Dumnezeu Cel milostiv in tine. Astfel, Postul Nasterii Domnului este perioada darurilor care se arata in milostenie si culmineaza cu darurile de Craciun, ca simbol al raspunsului nostru la multele daruri duhovnicesti pe care Dumnezeu Fiul ni le aduce prin intruparea Sa si prin nasterea Sa ca om in pestera Betleemului.

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa devenim un Betleem sfintit, un loc in care sa poata veni Mantuitorul Iisus Hristos sau intreaga Sfanta Treime prin harul Duhului Sfant in inimile noastre, ca sa devenim si noi, ca si Maica Domnului, „biserica sfintita si rai cuvantator”. Sa ne ajute Hristos Domnul sa intelegem aceasta perioada de post nu ca pe o perioada de oprelisti sau de restrictii, ci ca timp de sporire in evlavie si darnicie. Pacatul lacomiei ne face robi, dar rugaciunea unita cu milostenia ne face liberi. Cand ne rugam, ne unim cu Dumnezeu Cel necuprins si netrecator, primind in suflet pace si bucurie. Insa cand folosim patimas lucrurile materiale, ne unim cu realitati limitate si trecatoare, care limiteaza dorinta spirituala a sufletului uman dupa iubire infinita si eterna. Deci, postul adevarat este prilej de libertate duhovniceasca: libertatea de a-L iubi pe Dumnezeu mai mult prin rugaciune si libertatea de a-i iubi pe semenii nostri mai mult prin fapte bune, spre slava Preasfintei Treimi, mantuirea noastra si bucuria semenilor.

† DANIEL
Patriarhul Romaniei

Sursa: basilica.ro

.

• Etimologia cuvantului Craciun
  Publicat in : Craciun ortodox
• Craciun - Batranul Craciun
  Publicat in : Craciun ortodox
• Obiceiuri de Craciun - Craciunul si taierea porcului
  Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii
• Originea cuvantului Craciun
  Publicat in : Craciun
• Craciun sau de Craciun
  Publicat in : Craciun