Nu gasim o definitie unica si perfect valabila pentru post, ca forma a ascezei, oricat am cauta. Una care cuprinde intr-insa mult este aceea pe are o da cartea Triodului, cea care numeste postul ca fiind "calatorie a virtutilor". Si sigur ca aici se cuprind nu doar credinta, nadejdea si dragostea, ci si rabdarea, smerenia, tandretea duhovniceasca si alte cate, minunate toate, chei de aur ale cerescului locas al postului ortodox.

Postul Nasterii Domnului poarta cu sine, ca orice calatorie, un miez de provocare, pe care - la o analiza profunda - toate formele de asceza le poarta cu sine. Aceea a zdrobirii suspiciunii, a susceptibilitatii interumane, a banuielii nefondate sau fondate pe falsa marturie. Toate evenimentele majore care marcheaza sfarsitul perioadelor de post - si aici am numit Invierea Domnului, Adormirea Maicii Sale, fratietatea dintre Sfintii Petru si Pavel si Nasterea Mantuitorului - nasc suspiciuni in inima celui imputinat in credinta.

Intr-un dialog "intre lumi" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001), Nicolae Steinhardt, aflat in vorba cu Nicolae Baciut, spunea, raportandu-se la viata literara si nu numai, ca suspiciunea "e oribila si constituie un fenomen grav, otraveste existenta oamenilor (.); suntem bolnavi de banuiala (.); alaturi de ura, invidie si denunt, suspiciunea e unul din cei patru cavaleri ai apocalipsului conditiei omenesti" (op. cit. p. 17-18).

Nasterea Domnului poarta cu sine o astfel de provocare. Ganditi-va la suspiciunea nebuna a lui Irod, la drama tronului ce-i tremura de pasul hotarat al magilor aflati in cautarea lui Hristos. Ganditi-va la suspiciunea locuitorilor din Betleem, la privirea lor banuitoare cand zaresc pe Preacurata ce poarta cerul in pantece si careia-i daruiesc o ruptura-n pamant ca sa nasca pe Cel ce toate le tine. Ganditi-va la suspiciunea moasei evreice - atat de plastic prezentata de iconografia ortodoxa a Nasterii, chip preluat din protoevanghelia lui Iacov (cap. 19) (o editie in lb. romana la Ed. Polirom, p. 41-42) - asupra fecioriei Maicii, a carei mana innegrita de suspiciune (cf. Evangheliei arabe a copilariei) si neincredere este vindecata prin atingerea de scutecul Domnului.

De-ar fi sa ne sporim doar intr-atat in uciderea suspiciunii prin lucrarea credinciosiei si, Doamne, cat de cu folos ne-ar fi Postul Nasterii!

Intr-o lume in care nu mai avem incredere in Dumnezeu, lipsa de incredere intre noi - cei ce ne numim crestini, adica ai lui Hristos - este urmarea hidoasa a apostaziei noastre. Preferam sa ne alienam irozilor, in loc sa ne bucuram dimpreuna cu pastorii si magii, dimpreuna cu ingerii, binecuvantand pe Cel ce vine intru numele Domnului. Dam tare drumul, in boxa de sunete, care este televiziunea si radioul, colindelor si, nu de putine ori, filmelor cu fals iz crestin (Mosi Craciuni supermodernizati, fara nici o legatura reala cu Hristosul Slavei - un pusti imi spunea ca de atata pulpana de haina de falsa sarbatoare nu se mai vede smerita invesmantare a Domnului in ieslea Betleemului), realizam o cultura gastronomica legata de Craciun (dincolo de preparate de porc, aparand de-acum prajituri si creme "craciunesti", cate si mai cate altele.) dar uitam ca, in sine, Praznicul Nasterii este unul legat de mantuirea noastra, fara de care zadarnice ne-ar fi toate.

Sigur ca intre marile drame pe care suspiciunea le provoaca, delatiunea (stia Steinhardt despre ce vorbea!) este poate cea mai nenorocita dintre ele. Intr-o Romanie in care ea se mai practica si inca se mai storc vieti in teascul ei nenorocit, vindecarea de ateism si de sincretism, de irodizari si de ucideri de prunci este tare, tare departe.

Fie ca la capatul Postului acestuia, macar bucurie sa ne facem magilor ca nici noi nu param lui Irod cel furator de suflete locul de har in care Hristos S-a intrupat.

Sa ne bucuram, dar, si sa ne gatim sa-i fim oaspeti si gazde deopotriva. Cezarul de-acum ne cere sa ne numaram cati suntem din Neamul cel Sfant al lui Hristos. Cati suntem ai lui Hristos, asadar. Sa grabim spre Betleem, cetatea lui David, si, impacati cu Domnul, sa facem din inima noastra pestera si iesle a ramanerii in noi a lui Hristos.Iesind din suspiciunea ca ne-ar putea parasi vreodata.

Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula

.

• Postul Craciunului
  Publicat in : Post
• Lasata Secului pentru Postul Craciunului
  Publicat in : Viata liturgica
• A inceput Postul Craciunului
  Publicat in : Viata liturgica
• Lasata secului pentru Postul Craciunului
  Publicat in : Editoriale