Darul lacrimilor

Darul lacrimilor Mareste imaginea.


Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand: Spune-mi mie, parinte, ce voi face, ca doreste sufletul meu lacrimi si nu am, ca-mi este inima foarte impietrita pentru umilinta, macar ca citesc vietile Sfintilor Parinti sau le aud; si nicidecum nu-mi pot umili inima, si foarte scarbit e sufletul meu de aceasta. Batranul i-a raspuns: Fiii lui Israil dupa 40 de ani au intrat in Pamantul Fagaduintei, in care, daca au intrat, nu s-au mai temut de razboaie. Asa si noua ne-a poruncit Dumnezeu, sa ne mahnim si sa ne scarbim pentru mantuirea noastra. Caci scris este : cu multe scarbe ni se cade sa intram intru Imparatia Cerului, iar fara de scarbe, nu vom putea intra in Pamantul Fagaduintei.


Asculta, fiule, sa-ti spun o istorie a unui tanar.

Era un tanar care, dorind viata calugareasca, a mers la Muntele Nitriei si acolo s-a facut calugar. Si era chilia lui aproape de chilia unui frate, pe care il auzea in toate zilele plangandu-si cu mare tanguire si lacrimi pacatele sale, iar inima lui era impietrita si nu-i venea umilinta, nici lacrimi ca sa poata plange. Deci se intristra pe sine, zicand: Nu vrei, ticaloase, sa plangi si sa versi lacrimi pentru pacatele tale acum, pana ai vreme, si esti fara de simtire si nebagator de seama ! Sa stii ca daca nu vrei sa plangi, eu te voi face si te voi invata sa plangi!


Si avea el o funie tare, impletita; si luand acea funie, se dezbraca de haine si se batea cu funia peste spatele gol, pana cand i se ranea foarte trupul lui si nu mai putea suferi, si atunci incepea sa planga. Iar acel frate, care era aproape de dansul cu chilia, luand seama ce face si vazandu-l de multe ori facand asa, batandu-se si insusi muncindu-se, se minuna foarte. Si a inceput a se ruga lui Dumnezeu ca sa-i arate daca este placut lui Dumnezeu lucrul acelui frate, care se bate el insusi si se munceste asa. Si i-a aratat lui Dumnezeu. Intr-o noapte, in vis, l-a vazut fiind in ceata mucenicilor, purtand cununa muceniceasca pe cap si il arata lui cineva cu degetul, zicand: Vezi, iata mucenicul cel bun, care rabda pentru Hristos! Acesta, impreuna cu mucenicii fiind primit, s-a incununat.

Asa si tu, fiule, sileste-te pentru Hristos sa patimesti si sa rabzi toate scarbele ce ti se vor intampla, si asa nu numai umilinta si lacrimile pe care le doresti ti le va da Dumnezeu, ci si cu cununa muceniceasca te va incununa.

 

                                                                      (Prelucrare dupa Patericul egiptean)

.

30 Iunie 2005

Vizualizari: 23399

Voteaza:

Darul lacrimilor 5.00 / 5 din 1 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • CORINA GEORGIUPostat la 2013-09-16 02:39

    Am vazut exemple similare la Manastirea Nicula, mai ales de praznicul Sf. Fecioare Maria (15 august) cand mirenii-chiar femei la varsta a 3-a, inconjoara bisericuta din lemn in coate & genunchi, de cateva ori! Va spun ca pe jos s-a pus pietris marunt, erau oameni care isi protejau coatele (cu haine) dar....erau altii plini de sange si, culmea: nu se opreau, continuau acest "drum" incet, plangand si rugandu-se! Asadar.....eu cred ca acestia din urma, traiesc o stare de pocainta reala! Cu siguranta, D-zeu nu ne cere sa taram o viata intreaga in coate si genunchi, exista si alte feluri de pocainta: lacrimile launtrice, starea de "PREZENTA CONTINUA" cum ne spunea parintele A. Papacioc, etc. "FIULE, DA-MI INIMA TA!".....cam asta ne cere El! Doamne-ajuta!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE