Cuvantari la inmormantarea Sfantului Iustin Popovici

Cuvantari la inmormantarea Sfantului Iustin Popovici Mareste imaginea.

Cuvantari la inmormantarea Sfantului Iustin Popovici

Iustin Popovici este un sfant cuvios ce a vietuit intre anii 1894-1979. Sfantul Iustin Popovici, renumitul teolog sarb, a vietuit in Manastirea Celije, intre anii 1948 si 1979, unde a si fost inmormantat.  In data de 29 aprilie 2010, Biserica Ortodoxa Sarba a facut publica hotararea de canonizare a Sfantului Arhimandrit Justin Popovici, de acum Sfantul Iustin de Celije. Sfantul Justin va fi pomenit in ziua de 1 iunie, dupa calendarul iulian, sau pe 14 iunie dupa cel gregorian.

"Tuturor celor ce sunt in nevoi si care alearga cu ravna la caldul tau ajutor nu intoarce fata ta, desi nevrednici suntem, caci pe tine te-am dobandit buna aparare, ancora si tare zid cand in primejdii suntem, Sfinte Cuvioase Iustine, cand ne-mpresuram de eresuri sa ne-ajuti cu al tau har sa biruim."

Cuvantul Episcopului Ioan

Frati arhierei, voi preoti si voi toti care ati venit astazi sa ne luam ramas bun de la Arhimandritul Parinte Justin Popovici.

De astazi, noi toti cei din eparhia Sabac-Valjevo suntem orfani. Pentru ca noi toti: si preoti, si ieromonahi si calugarite, mai ales surorile acestei familii de la Manastirea Celie impreuna cu mine, prin moartea Parintelui Justin am pierdut pe parintele nostru grijuliu, care s-a rugat zi si noapte la Dumnezeu pentru noi, a varsat lacrimi pentru pacatele noastre in fiecare zi si s-a ingrijit de noi parinteste. In apropierea lui ne-am simtit cumva siguri, aparati sub aripa sa. Intr-adevar, este un mare dar de la Dumnezeu sa ai in apropiere un asemenea cuvios in rugaciune.

Am citit undeva ca stapanitorii bizantini socoteau ca cea mai mare bogatie a imparatiei lor era daca aveau un asemenea mare om de rugaciune si ascet. De ce? Pentru ca in zilele grele si de mare incercare ei puteau sa ceara de la Dumnezeu milostivire si sa salveze de la nenorocire si dezastru fie poporul intreg, fie vreun oras sau vreo sfanta familie. Noi, in eparhia Sabac-Valjevo, in aceasta sfanta familie, am avut aceasta comoara nepretuita, pe marele duhovnic si om de rugaciune, pe Arhimandritul Justin.

Iar astazi, cand ne despartim de el, adica il conducem spre familia cereasca, noi ramanem, cum am spus la inceput - orfani. Dar ne consolam stiind ca de astazi vom avea in Parintele Justin un si mai mare om de rugaciune si ocrotitor din cealalta lume, pentru ca suntem siguri ca sufletul lui va fi in apropierea lui Dumnezeu.

Parintele Arhimandrit Justin, mai mult de sase decenii pline, prin viata si lucrarea sa, scrie cele mai frumoase pagini ale Bisericii Ortodoxe Sarbe. Astazi nu se poate imagina lucrarea Bisericii sarbe intre cele doua razboaie mondiale fara Justin Popovici si profesionalismul sau in Sremski Karlovac, Prizren si Bitola si mai ales fara munca sa la Facultatea noastra de Teologie din Belgrad.

Parintele Justin Popovici a educat, in munca sa de-a lungul multor ani in seminare si la facultate, multe si multe generatii, care iata, de mai bine de 40 de ani, au ajuns sa conduca toate treburile Bisericii Ortodoxe Sarbe. Dar acestea nu sunt toate meritele Parintelui Justin.

Parintele Justin nu a fost numai conferentiar, pedagog, ci a fost si unul dintre cei mai mari si mai profunzi teologi ganditori si cel mai productiv scriitor teolog, cel mai merituos lucrator in aria teologiei. Fara aceasta munca a Parintelui Justin, noi am fi schiopatat cu ambele picioare si am fi fost aproape necunoscuti in restul ortodoxiei, si mai ales in lumea romano-catolica. Intr-un cuvant, Parintele Justin, prin viata si munca sa, s-a intretesut pe sine in viata Bisericii Sarbe, asa ca moartea sa deschide in organismul bisericesc nu numai o mare groapa, ci deschide o prapastie imensa, care nu se va putea umple multa, multa vreme.

Despre Parintele Justin ca profesor, pedagog, si mai ales despre Parintele Justin ca scriitor, ganditor si teolog, eu presupun ca vor vorbi aici cei care sunt competenti sa vorbeasca despre aceasta si sa faca o evaluare profesionala a muncii Parintelui Justin.

Eu acum, la despartirea de Parintele Justin, vreau sa exprim cea mai profunda durere a preotilor de mir si din manastire din eparhia Sabac-Valjevo, a tuturor credinciosilor si a tuturor membrilor comunitatii crestine a acestei eparhii, care l-au respectat si l-au iubit in mod deosebit pe Parintele Justin, asa cum si el i-a iubit pe ei. Si mai ales doresc sa exprim durerea surorilor acestei sfinte familii de la Celie, cu care Parintele Justin a vietuit peste 30 de ani si a impartit cu ele si binele si raul care ne-a lovit dupa acest razboi, cand s-a format ordinul surorilor de la Celie. Pentru aceste surori Parintele Justin a fost totul, dar absolut totul: si duhovnic, si ocarmuitor, si aspru parinte, dar si cel mai iubitor frate si tata. Surorile l-au numit pe Parintele Justin - Avva, iar acest cuvant, in gura surorilor, nu insemna ceea ce inseamna in Orient, ci prin acesta ele isi exprimau fata de Parintele Justin un deosebit respect. Pentru ele aceasta insemna ceva dumnezeiesc, ceva ce nu apartinea nimanui, ci doar Parintelui Justin. Intr-adevar, ele pierd prin moartea Parintelui Justin cel mai mult si este foarte greu sa le poti consola astazi.

In acest moment imi amintesc cum i-a consolat un duhovnic pe copiii carora le murise tatal. Duhovnicul a spus: "Pe tatal vostru l-a chemat la Sine la slujba cel mai mare si cel mai puternic Imparat. O sa va intristati, oare, din cauza aceasta? Nu sunteti mandri si nu va faliti ca insusi tatal vostru nu numai ca a devenit mai mult decat a fost, ci din acel loc poate sa va ajute mult mai mult." Fie ca aceasta alinare sa fie si a surorilor de la Celie. De astazi Parintele Justin este in slujba imparateasca in ceruri. Si intr-adevar, din noua sa slujba el va putea sa faca mult mai mult pentru aceasta sfanta familie decat a facut pentru ea pana acum.

In istoria sa, aceasta manastire nu a avut un mai mare monah si un mai mare stalp in rugaciune. Manastirea Celie da o impresie saracacioasa in toate, si biserica, si cladirile, si proprietatile, si din cate stiu si fratia manastirii Celie a fost modesta de-a lungul veacurilor. Insa, exista totusi in trecutul manastirii Celie ceva maret, ceva placut Domnului, daca mila lui Dumnezeu l-a adus pe el, cel mai mare teolog al Bisericii Sarbe, ca prin el sa proclame opera sa principala si prin aceasta sa ridice manastirea Celie la rangul de mare lavra. Cine nu stie astazi de manastirea Celie? Despre Celie se vorbeste in intreaga Grecie, la Muntele Athos, in tarile Europei si in America si probabil si in alte parti.

Pentru toate acestea, fie-i nemarginita multumire Arhimandritului Justin. Aceasta sfanta casa va pastra ramasitele sale pamantesti ca pe cel mai mare sfant lucru si va inalta rugaciuni lui Dumnezeu pentru sufletul lui. Cinste Parintelui Justin !

Cuvantul Mitropolitului Irineu

Simt o foarte adanca tulburare ca azi ma aflu in aceasta binecuvantata tara, in acest tinut spiritual si minunat, in spatiul sfintit al acestei sfinte manastiri, in aceasta sfanta biserica. Tulburarea mea creste si devine din ce in ce mai mare cand ma gandesc la motivul pentru care astazi, atat de brusc si neasteptat, ma aflu aici.

Cand pasesc pe pamantul unei tari, al unui oras, al unei manastiri, al unui tinut unde se proslaveste Unicul Dumnezeu in Treime, unde azi se vitejesc numeroase suflete si unde ele deja au facut acte de vitejie duhovniceasca multi ani – in acel moment ma simt la fel cum s-a simtit in Vechiul Testament Sfantul Prooroc Moise cand s-a aflat pe Pamantul Sfant langa Rugul care nu se mistuia. Cand el a simtit nevoia sa exprime teama sa, frica si tremurul in fata sfinteniei dumnezeirii pe care a simtit-o langa Rugul aprins, atunci si eu, aflandu-ma in acest moment aici, in fata sfantului sicriu al unui mare si sfant om, al unui parinte al Bisericii Ortodoxe, simt ca nu pot gasi destule cuvinte pe buzele mele, nici destule ganduri in mintea mea. Fiindca in fata luminoasei coroane, in fata luminosului nimb, in fata maretiei, in fata stralucirii, in fata binecuvantarii unui asemenea om cum este Parintele Justin - cel mai intelept si mai bun lucru pe care poate sa-l faca omul este sa taca si sa se roage.

Permiteti-mi, cu toate acestea, sa silabisesc cateva cuvinte in fata acestei triste adunari. In fata sfintitei adunari a preasfintitilor arhierei, a cinstitilor clerici si a poporului credincios iubitor de Hristos. Voi spune cateva cuvinte despre acest mare slujitor al lui Dumnezeu, care e mort, dar e viu, despre Parintele Justin.

Nu am avut acea binecuvantare, acea fericire sa-l cunosc pe Parintele Justin in viata, asa cum au avut fericirea sa-l cunoasca si sa se bucure de cunostinta cu el multi dintre cei care se afla in tara in care traiesc si eu. In ciuda acestor lucruri, si eu, ca si multi alti oameni de pe insula Creta si din intreaga Grecie, am avut oarecare cunostinta in ce priveste cinstita sa fata. Nu numai eu, ci si toti episcopii, preotimea si intregul popor de la noi l-au cunoscut pe Parintele Justin si au urmarit macar de la departare munca sa.

L-am cunoscut si-l cunoastem pe Parintele Justin ca pe un distins si mare om al ortodoxiei, a carui distinctie, a carui binefacere si sfintenie au fost vizibile si in locul unde traim noi. Aceasta este minunea ortodoxiei si minunea sfintilor oameni ai lui Dumnezeu, care, atunci cand se ridica la asemenea inaltimi spirituale precum Parintele Justin, devin cunoscuti si vazuti si stiuti in intreaga ortodoxie, in intregul univers. Astfel, Parintele Justin, care zace in fata noastra, este cunoscut noua tuturor in Grecia. Eu sunt, de asemenea, recunoscator lui Dumnezeu si fericit, ca si ceilalti arhierei, ca preotii si ca si poporul de pe insula Creta, ca l-am cunoscut pe acest minunat raposat si in alt fel.

Radacina Parintelui Justin se afla in aceasta manastire, in aceasta tara, dar ramificatiile ei se intind departe, se intind pana la insula Creta a noastra. Astfel l-am cunoscut pe Parintele Justin si pe chipurile elevilor lui, ale fiilor lui duhovnicesti, ale clericilor pe care i-am intalnit; pe chipurile foarte dragilor si respectatilor nostri prieteni - pe chipul parintelui Atanasie, al parintelui Amfilohie, al parintelui Artemie, al parintelui Irineu, al parintelui Pahomie. Am vazut, nu numai eu, ci si atatia altii care, in tinutul meu, in tara mea pasc turma lui Dumnezeu, am vazut in ei si am cunoscut in ei pe Parintele Justin, pe marele teolog, pe teologul ortodox, pe parintele adevarat, pe ascet, pe barbatul sobornicesc, pe dascalul sobornicesc. Aceasta este cunoasterea pe care o avem si eu si tinutul in care traiesc si biserica pe care o pastoresc, despre cel raposat.

Si in acest ceas mare, de credinta, nu numai biserica locala de aici, ci si intreaga Biserica Soborniceasca Ortodoxa il conduce pe ultimul drum pe marele sau fiu, pe Parintele Justin. In acest moment, transmit iubirea si respectul si binecuvantarea in fata lui Dumnezeu a Bisericii din Creta, a arhiepiscopului nostru, a preotimii si a poporului nostru. Simtim si noi ca impreuna cu Sfanta Biserica Sarba il conducem pe ultimul drum si-l inmormantam pe respectatul si iubitul Parinte Justin.

Stiu ca a fost un fel de lipsa de respect fata de marele raposat faptul ca am vorbit atat de mult, cand ar fi trebuit sa tac, dar am vrut sa transmit sentimentele de iubire si loialitate ale Bisericii Cretane fata de acest om sfant. De aceea il rog pe preasfintitul Prim-Ierarh al acestei regiuni si pe ceilalti preasfintiti arhierei, pe cinstitii monahi si intreaga trista adunare care este stransa aici, sa-mi ierte lungul cuvant.

Am sa termin cu multumiri aduse din tot sufletul lui Dumnezeu, Care da toate cele bune lumii Sale si Bisericii Sale si Care l-a daruit pe Parintele Justin Bisericii Sale Ortodoxe. Cu rugaciune, doresc sa nu lipseasca Dumnezeu de un asemenea dar binecuvantat nu numai Biserica Sarba locala, ci nici intreaga Biserica Ortodoxa Soborniceasca si Universala, de asemenea personalitati cum este Parintele Justin.

Sa odihneasca Domnul cu dreptii sufletul lui si sa fie vesnica pomenirea sa.

Cuvantul Parintelui Gheorghe Grigoriatul

Preasfintiti arhierei, cinstiti parinti si frati, cu ajutorul rugaciunilor voastre sfinte, as spune cateva cuvinte, care vor fi mult prea nevrednice fata de ceea ce simtim azi noi toti.

Binecuvantatul pamant al sfintei Serbii este un pamant fericit care primeste la sanul lui pe preafericitul Parinte Justin, barbatul care are in sine samanta invierii. Preaslavit fie Domnul cel inviat care ne-a daruit in aceste vremuri grele ale noastre pe omul trimis de Dumnezeu, al carui nume este Justin. Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul nostru, care nu lasa nemangaiat poporul sau, ci in orice vreme ridica prooroci care mangaie inima Ierusalimului.

Parintele Justin a alinat inima Ierusalimului pamantesc si ceresc. Toti ortodocsii din lumea intreaga simtim ca Parintele Justin nu a vorbit ca o persoana aparte, ci a vorbit cum vorbeste gura Bisericii - a exprimat constiinta Bisericii, credinta ei, a trait durerea si suferinta ei, a purtat pe umerii sai crucea Sfintei Biserici. De aceea a devenit bucuria si speranta Bisericii. De aceea si simtim acum ca aici la mormantul lui se aduna si se reazama toata Serbia ortodoxa, toata Grecia ortodoxa, Sfantul Munte si intreaga Ortodoxie.

Am venit cu smerenie de la Muntele Sfant, din gradina Preasfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, din Sfantul Munte al Sfantului Sava si al Sfantului Simeon din Hilandar si a multor alti sfinti din diferite familii si neamuri, pentru a ingenunchea la mormantul Parintelui Justin si pentru a-i multumi ca in vremurile noastre grele a reinnoit propovaduirea Apostolilor si a Parintilor Bisericii. Si ne-a amintit noua tuturor ca:

- numai Domnul Hristos este singura noastra mantuire; nu este alta speranta pentru om in afara Dumnezeiescului Om Hristos.

- ca Mantuirea se afla numai in trupul lui Hristos, in Biserica Sa; si ca acest trup este Sfanta Biserica Ortodoxa.

- ca alti crestini, de alte confesiuni, care nu urmeaza adevarata credinta a lui Hristos, numai cand se intorc prin pocainta la adevaratul Hristos pot ajunge la unitatea Bisericilor.

Suntem recunoscatori Parintelui Justin pentru ca a invins duhul lumii acesteia si pe cel al vremurilor. El reprezinta prin sine un mare dar al lui Dumnezeu, o puternica fortificatie impotriva duhului laicismului care ameninta sa cuprinda teologia si viata noastra. In constiinta noastra si-n simtamintele noastre Parintele Justin este parinte al Bisericii Ortodoxe Universale.

Am venit aici sa primim rugaciuni, sa cerem binecuvantarea si rugaciunile sale pentru Sfantul Munte, pentru parintii manastirii de unde am venit, manastirea Grigoriatilor si pentru toti ortodocsii, pentru ca prin binefacerea lui Dumnezeu sa putem ramane credinciosi pana la moarte Dumnezeului nostru, credintei in Hristos si Sfintei Biserici Sobornicesti Ortodoxe. Cu cat va mai trece vremea, cu atat mai bine vom putea sa intelegem ca propovaduirea Parintele Justin este continuarea adevarata si fireasca a predicii Sfintilor Parinti si a ultimului dintre ei - Sfantul Parinte Grigorie Palama, Arhiepiscop de Tesalonic.

Cu rugaciunile sale ne va ajuta sa simtim tot mai adanc si sa intelegem unitatea Bisericii Sobornicesti Ortodoxe si adevarul: caci numai Ortodoxia a pastrat neatinsa si neschimbata credinta Evangheliei lui Hristos.

Cer binecuvantare si rugaciuni la Dumnezeu Prea sfintitilor arhierei prezenti aici, ca sa nu fim nebinecuvantati intru mostenirea duhovniceasca pe care ne-o lasa tuturor Parintele Justin.

Preafericitului Batran Justin sa-i fie vesnica pomenirea!

Cuvantul Parintelui Arhimandrit Marko

Cand am venit la Belgrad in urma cu cativa ani inima mea s-a bucurat pentru ca veneam pentru prima oara intr-o tara ortodoxa. Iar acesta este un mare eveniment pentru un om care traieste in diaspora, unde ortodocsii sunt in minoritate. Cu toate acestea, cand am venit pentru prima oara la Parintele Justin la Celie, inima mea a tresarit de bucurie pentru ca am stiut ca am venit la izvorul vietii ortodoxe a Sfintilor Parinti in veacul nostru. Dar cand am venit mai des, ulterior, m-am intrebat de cateva ori: oare oamenii de aici, din aceasta sfanta manastire, din imprejurimi, din aceasta tara, stiu si pretuiesc aceasta mare bogatie pe care o au in acest loc? In orice caz, nu in asemenea masura cat l-am pretuit noi in strainatate pe Parintele Justin, care a fost pentru noi si a ramas sinonim cu ortodoxismul. El a fost stalpul Ortodoxiei!

Dar in acest moment nu ma voi mai intoarce inapoi, ci voi privi putin inainte. Si ma intreb: Ce testament ne-a lasat Avva al nostru? In mijlocul nostru ii vedem pe elevii sai care - daca da Dumnezeu si cu ajutorul rugaciunilor Avvei, vor continua munca sa. Aceasta este si o ocazie si obligatie pentru noi toti: sa se continue ideea sa. Si de noi depinde cat vom pretui aceasta ocazie.

Cand arunc o privire asupra mea insumi si asupra voastra, a tuturor crestinilor ortodocsi adunati aici, ma intreb din nou: ce testament ne-a lasat Parintele nostru Justin ? Cred ca nu voi gresi daca spun ca testamentul lui pentru noi este: sa aparam si sa pazim ortodoxia de toate atacurile diavolesti care se napustesc asupra sfintei noastre Biserici, din toate partile, in timpurile noastre. Uneori se pare ca aceste incercari, aceste napastuiri, sunt mai numeroase in interiorul Sfintei noastre Biserici, decat din afara. De noi depinde in ce masura vom pazi curatia inimii noastre si curatia Sfintei Ortodoxii. In aceasta lucrare ne va fi mijlocitor si ajutor Parintele Justin prin rugaciunile sale.

Vesnica lui pomenire. Amin.

Mormantul Sfantului Iustin Popovici - Manastirea Celije

"Viata unui sfant: Avva Iustin Popovici", traducere din limba sarba de Miljurko Vukadinovici si Traian Manta, Editura Bunavestire, Galati, 2003.

09 Mai 2012

Vizualizari: 4360

Voteaza:

Cuvantari la inmormantarea Sfantului Iustin Popovici 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

sfantul iustin popovici

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE