Duminica a V-a dupa Rusalii - Gadara

Duminica a V-a dupa Rusalii - Gadara Mareste imaginea.

Demonizatul terorizeaza cetatea. E o spaima de moarte. Oamenii il evita, dar pericolul ramane. Inima demonizatului e o casa pustiita.

Cel rau si-a facut acolo culcus. Si nu vrea sa mai plece. Demonul a intrat in inima lui, ca microbii in sange. In trunchiuri de copaci isi fac cuiburi bufnitele. In pesteri se adapostesc fiarele. In inimile nesupravegheate ataca demonul (Augustin de Florina). Intr-o casa parasita lipseste proprietarul, iar raufacatorii prada totul. Daca intr-un suflet lipseste Proprietarul, se aciuieste vicleanul. Nimeni nu il mai poate vindeca decat singur Dumnezeu. Si minunea se petrece: Rabi e Domn adevarat in pamant si in cer si elibereaza sufletul pagubit de aratarea vicleana.

Sa nu credem ca noi nu putem fi stapaniti de lacomie! Sa priveghem sa nu fim posedati de zgarcenie. Lacomii sunt lipsiti de caracter, slabi inaintea oamenilor si inca si mai slabi inaintea demonilor (sf. Nicolae Velimirovici). Nimic mai usor pentru diavoli sa-i mane sa se inece in marea mortii duhovnicesti. Lacomia e demonul care ne devoreaza: poftim piscina aproapelui, ravnim la concediul lui, suntem invidiosi pe reusitele lui.

Exista demoni, exista iad. Nu ma lupt cu dusmani fictivi. Pacatosii vor fi dati focului vesnic; nu unui foc material ca al nostru, ci unui foc ce nu este cunoscut decit lui Dumnezeu. Acel foc va arde fara a consuma sau a distruge. El va lucra nu numai asupra trupului pacatosilor ci si asupra duhurilor celor netrupesti, ale demonilor, el va fi intunecat si tainic. Pe linga acest foc, cei pacatosi vor fi mincati de viermele constiintei lor. Viermele si focul ce munceste pe pacatosi in gheena este constiinta lor (Sf. Ioan Damaschin). Doamne Iisuse, scapa-ne de iadul deznadejdii!

Locul de pedeapsa nu este o fictiune, o idee abstracta, ci exista pentru toti cei ce refuza Iubirea. Dimitrie de Rostov numeste iadul o iarna friguroasa, un vierme ce nu moare, o putoare nesuferita, o intristare netilcuita, o foame grozava, o sete nepotolita si o stramtoare extrema. Chinurile iadului sunt descrise si de sf. Chiril al Alexandriei: Suspina neincetat si necurmat din adancul inimii lor si nimeni nu este cine sa-i auda. Plang si se jelesc, dar nimeni nu este cine sa se milostiveasca spre ei. Unde este desfatarea, unde este nalucirea averilor, unde este acolo frumusetea femeilor mincinoase si nefolositoare? Unde este acolo spoirea si sulemenirea femeilor celor rele pe care o uneltesc spre a insela tinerii? Unde este podoaba hainelor? Unde este dulceata pacatului cea necurmata si intinata? Unde este mandria cea fara de omenie?

Toti Sfintii Parinti vorbeste despre realitatea iadului (sa nu ne culcam pe o ureche): Toate sufletele sunt nemuritoare, chiar si cele ale pacatosilor. Mai bine ar fi fost acestora sa nu mai fi existat, caci in prada muncilor celor fara de sfarsit, in focul care nu se stinge, nemurind niciodata, ei nu vor vedea sfarsitul chinurilor lor. Satana cu toata armata lui si cu toti cei ce au urmat exemplul sau, vor fi trimisi in focul cel nestins si acolo vesnic vor suferi. Daca cineva este pacatos, el primeste un trup vesnic destinat a suferi chinurile pacatului si va arde vesnic in foc, fara a se distruge sau a se mistui vreodata.

Avertismentul pr. Cleopa: Nu este om in trup care sa poata vedea chinurile iadului si sa nu moara de frica si durere. Ca daca si diavolii fug de iad si stau pe pamant sau in vazduh pana la ziua cea mare a judecatii de apoi, cuprinsi de groaza chinurilor din iad, cum ati auzit in Evanghelia de azi, apoi cum sa nu ne temem si sa nu fugim noi pacatosii de muncile iadului? Cum sa nu ne pocaim aici, in trup, si sa nu ne plangem pacatele prin spovedanie si fapte bune, acum cand mai avem putina vreme, stiind ca fara pocainta nu este mantuire si ca dincolo nimeni nu mai poate face nimic? Cum sa nu purtam grija de mortii nostri care au murit nepregatiti, stiind ca in iad nu mai este pocainta si ca ei asteapta in foc rugaciunile, slujbele si milostenia noastra?

Dar sa nu cadem in capcana unui pesimism pagan. Catalin Dumitrean e optimist, cata vreme Maica Domnului ne ajuta: De ce inventati oameni buni stari confuze de veghe? Ati uitat, asa repede ati uitat? Singura noastra atitudine morala, singura noastra patimire, singura noastra sansa si veghe este insasi Maica Domnului. Dincolo de ea nu exista nimic continuu. Degeaba vorbiti cu ingerii, degeaba ziditi manastiri, degeaba va osteniti sa tineti canoane, sa va faceti daruri, sa faceti cheta pentru saraci, daca nu ati aflat plansul si surasul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Doar ea si numai ea stie sa opreasca lacrimile voastre absurde si sa va daruiasca plansul adevarat. Doar ea stie sa va invete zambetul, cand voi ucideti mantuirea prin asprime, vorbe grele si frica. Acum ,tocmai acum, cand este timpul sa sfidam supararea si sa refacem potecile dintre chilii.De ce va e teama de viata atata cat exista Maica Domnului? De ce va e frica ca maine va fi rau atat vreme cat rugaciunile ei ne inlantuie clipa de clipa. Unde iti e curajul „turma mica”? Unde iti este speranta? Ce ai facut cu amintirea clipelor de iubire divina? Iata pentru noi toti Maica Domnului e vie, chezasa noastra in drumul catre rai si solutia poticnirilor noastre! Maica Domnului. Nota noastra de buna purtare. Nota noastra de zece si insasi firea bucuriilor viitoare! Va fi bine! Maica Domnului e aici, langa noi! Bucurati-va!

Traim intr-o lume in care multi tineri injura de cele sfinte. Isi fac viata un iad, preferand sa se zbata pentru. nimic. Bunaoara, Sergiu este convins: "Cand vrei sa vorbesti tu cu Dumnezeu si te rogi Lui se numeste credinta! Cand ai impresia ca Dumnezeu iti vorbeste tie, esti un caz pentru spitalul de psihiatrie." Intr-adevar, afirmatiile sunt rupte din context, dar nu am putut cenzura altfel ereziile. Asta nu e "vocea strazii", ci a multora dintre semeni care uzeaza de o libertate dupa bunul lor plac. Acum, as putea sa ii combat, dar nu vor citi aceste site-uri. As putea sa detaliez erezia lor, dar as sminti pe "cei putini". Fac doar o actualizare a temei, pentru ca fiecare cititor sa interactioneze dupa credinta lui cu aceste randuri. De preferat, sa se ambitioneze in ravna pentru Hristos.

Desi "nervos", Sergiu recunoaste ca menirea omului e de a fi in paradis. Pacat ca nu crede in vesnicie. Oricum, mi se pare trist, de vreme ce e de acord cu truismul ca lumea aceasta e un iad. Totusi, ne intersectam la un moment dat gandurile, atunci cand Sergiu ne spune ca "Cel mai mare pacat al omului este PROSTIA si datorita acestui mare pacat natura se deterioreaza intr-adevar." Ce ziceti?

Iadul nu e un miraj filosofic, o simbioza accidentala intre bine si rau. E o stare reala, care incepe de aici, din inima care uraste pe Dumnezeu. Iadul nu este un popas (te odihnesti si mergi mai departe). Viata aceasta este un popas decisiv, unde iti decizi vesnicia. Iadul nu este o iluzie, nu este o minciuna: bine ar fi sa nu fie asa, ca sa fim siguri ca nu ajungem acolo. Iisus a inviat si totusi nu a golit iadul, ci i-a dus in rai doar pe drepti. Pe cei ce se incapataneaza sa blasfemieze nu ii poate trage afara impotriva vointei lor.

Ma surprinzi, Anca: iadul nu este o sperietoare inventata ca oamenii sa fie cuminti, cum zici. Discutam de multe ori lucruri pe care nu suntem stapani, din pacate. Nu imi permit sa imi dau cu parerea despre transplantul de cord. Nu traim cu o spaima de iad, doar Iisus a inviat! Un crestin nu plesneste din cauza ator argumente speculative, ci simte starea de rai, se lasa invaluit de lumina, e gratiat si asa doar e optimist. Nu e senil, nu delireaza, nu e tampit. Biserica nu e depasita, pentru ca trupul mistic al lui Iisus. Credinta nu e anacronica, pentru ca e singura portita de scapare.

Nu facem "ghicitomantie". Credinta noastra nu am auzit-o la horoscopul matinal, la pachet cu o cafea si doi biscuiti. Nu avem un glob de cristal, nici baghete magice, nici poleiala de zana. Avem tezaurul Bisericii. Nici portile iadului nu o vor birui. Tortionarii comunisti au vrut sa le faca martirilor inchisoarea un iad. De fapt, i-au saltat in rai. Crunta incercare, mare suferinta. Dar si mare bucurie acum pentru sfintii inchisorilor. Valeriu Gafencu, roaga-te sa scapam din iadul deznadejdii!

Asta m-a durut, Sergiu: "Religia voastra nu este adevarata religie continuata din Hristos, ci o facatura murdara, voi nu sunteti credinciosi, ca nu credeti in Dumnezeu, ci intr-un om numit Hristos. Dumnezeu e altceva decat sunteti voi in stare sa intelegeti! " Aoleu! Suma tuturor ereziilor! Si nu e singurul care gandeste astfel. Din pacate. Ne rugam pentru voi. Credinta nu e bazata pe lasitate. Credem cu tarie ca Iisus este Dumnezeu, nu aparent, nu contra-aparent, nu invizibil, ci real. Tocmai aici e taina: Dumnezeu se face om ca si eu sa scap de iad. Altfel nu puteam scapa. Gandirea unui crestin nu este anihilata, doar devine libera. Nu e gata mantuit, ci se lupta cu patimile, marturisindu-si credinta.

Daca in sufletul tau e raiul, nu te mai intereseaza cat castiga vecinul sau de ce Barcelona nu l-a mai transferat pe Cesc.

Marius Matei

 

.

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

08 Iulie 2012

Vizualizari: 3151

Voteaza:

Duminica a V-a dupa Rusalii - Gadara 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE