Femeia Evangheliei Crestine

Femeia Evangheliei Crestine Mareste imaginea.

Predica la Duminica a III dupa Pasti

Iubiti frati si surori intru Domnu

Frumoase si mult dorite de inimile noastre sunt zilele acestea de primavara. Natura a reinviat. Dupa zilele reci si innegurate ale iernii, iata vremea s-a incalzit, soarele din inaltime isi trimite razele sale binefacatoare, iar, prin lucrarea lor, toate se bucura si se desteapta la viata noua: flori, pasari si oameni.

Viata duhovniceasca isi are si ea primavara sa. Izvorul ei este invierea Mantuitorului Hristos, ziua pe care a facut-o Dumnezeu ca sa ne bucuram si sa ne veselim intr-ansa. Caci dupa cum razele soarelui trimit energie si lumina la toata lumea si o renasc, asa lumina cereasca a invierii Mantuitorului strabate straturile vietii omenesti si risipite tot intunericul, toata durerea si intristarea si adduce roada bogata de bucurie si sfinte nadejdi : ,,Acum toate s-au umplut de lumina si cerul si pamantul si toate cele de desubt”. Nu este suflet credincios care sa nu se faca partas de bucurie si de harurile Celui ce S-a ridicat stralucitor si biruitor de sub lespedea mormantului de la poalele Golgotei.

Evanghelistii ne spun ca cei unsprezece ucenici s-au bucurat in seara zilei Pastilor cand L-au vazut pe Iisus inviat. Duminica trecuta am fost martorii bucuriei Apostolului Toma, care, dupa o saptamana de indoiala s intristare, a pus degetele in semnele patimirii si a strigat ,,Domnul meu si Dumnezeul meu”.

Sfanta noastra Biserica praznuieste astazi duminica sfintelor femei mironosite. Sfintii parinti au gasit de cuviinta ca in aceasta duminica sa se faca pomenirea sfintelor femei mironosite dimpreuna cu Iosif si Nicodim cei care au ingropat trupul Domnului Hristos. Este impresionant si vrednic de toata lauda curajul acestor femei credincioase. Fapta lor dovedeste dragoste, devotament, iar mai mult decat orice, recunostinta.

Daca pentru Domnul Hristos Saptamana Patimilor a fost durere si suferinta, acelasi lucru putem spune si despre aceste femei binecuvantate care impreuna cu Maica Sa au petrecut o saptamana plina de lacrimi si jale pana la Invierea Izbavitorului din mormant. Siroaie de lacrimi le-au curs din ochi inca din Betania, cand Mantuitorul se despartea de Prea Curata Sa Maica si mergea la Ierusalim ca sa patimeasca. Prea Curata Fecioara a fost insotita, mangaiata si inconjurata intotdeauna de aceste minunate femei.

Iata ce spune textul evangheliei de astazi:
,,In vremea aceea, venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care astepta si el Imparatia lui Dumnezeu, si indraznind, a intrat la Pilat si a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat ca a si murit si, chemand pe sutas, l-a intrebat daca a murit de mult. Si afland de la sutas, a daruit lui Iosif trupul. Si Iosif, cumparand giulgiu si coborandu-L de pe cruce, L-a infasurat in giulgiu si L-a pus intr-un mormant care era sapat in stanca si a pravalit o piatra la usa mormantului. Iar Maria Magdalena si Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Si dupa ce a trecut ziua sambetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, si Salomeea au cumparat miresme, ca sa vina sa-L unga. Si dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii (Duminica), pe cand rasarea soarele, au venit la mormant. Si ziceau intre ele: Cine ne va pravali noua piatra de la usa mormantului? Dar ridicandu-si ochii, au vazut ca piatra fusese rasturnata; caci era foarte mare. Si intrand in mormant, au vazut un tanar sezand in partea dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Iar el le-a zis: Nu va inspaimantati! Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A inviat! Nu este aici. Iata locul unde L-au pus. Dar mergeti si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru ca va merge in Galileea mai inainte de voi; acolo Il veti vedea, dupa cum v-a spus. Si iesind, au fugit de la mormant, ca erau cuprinse de frica si de uimire, si nimanui nimic n-au spus, caci se temeau.”

Drept maritori crestini

Nu numai din aceste versete ale Sfintei Evanghelii dupa Marcu, ci si din relatarile celorlalti evanghelisti reiese ca femeile purtatoare de mir au pornit, cand era inca intuneric, la mormant, ca sa unga cu miresme trupul Domnului, sosind acolo dupa rasaritul soarelui. Astfel, Sfantul Matei spune ca ele au plecat ,,sambata noaptea tarziu cand se lumina de ziua cea dintai a saptamanii” (XXIII; 1); Sfantul Luca zice: ,,Iar in ziua cea dintai a saptamanii, foarte de dimineata, au venit la mormant" (XXIV; 1); iar Sfantul Ioan: ,,Iar in ziua cea dintai a saptamanii, Maria Magdalena, a venit la mormant, inca fiind intuneric” (XX;1).

Acest gest de iubire curata, devotament si curaj, care le-a facut pe purtatoarele de mir sa alerge cu noaptea in cap la mormant, este nu numai o expresie a gingasiei cu care ele il iubeau pe Mantuitorul Hristos si a credintei lor nezdruncinate in El, ci este totodata si o dovada a iubirii si a atentiei de care ele s-au bucurat din partea Invatatorului cat fusese in viata. Purtarea Lui fata de ele le facea sa simta ca acest Mare Profet le pretuia mai mult decat le putea pretui orice muritor pana la El si ca, prin El, ele primisera o demnitate noua.

Iata de ce folosesc acest prilej al duminicii dedicata mironositelor de a face o prezentare a :

1. Ce era femeia inainte de Mantuitorul Iisus Hristos.

2. Ce a devenit femeia datorita Mantuitorului Iisus Hristos.

3. Ce ar deveni femeia fara Mantuitorul Hristos .

1. Este un fapt cunoscut ca in antichitate starea femeii era degradanta. Astfel, in lumea greaca, de exemplu, cea mai mare parte a populatiei se compunea din sclavi; si cum majoritatea coplesitoare a acestora nu aveau dreptul sa se casatoreasca, reiese ca cele mai multe tinere nu se puteau marita si, ca urmare, erau expuse celui mai josnic desfrau. Chiar daca unora li se ingaduia sa incheie casatorie, stapanul lor oricand le-o putea desface.

In patura libera, a celor bogati, soarta femeii nu era mult mai buna. Fetele nu se puteau impartasi de cultura intelectuala. Dansul si cantecul erau singurele lor indeletniciri, iar sotul le era impus de catre tata.

Dupa casatorie, femeia era pusa, sub supravegherea unui paznic, intr-un apartament separat de al sotului (gineceu), fiindu-i interzis a-l parasi. Sotul, in schimb, putea, oricand s-o repudieze. Sotia nu avea dreptul sa faca comert, nici sa faca testament. Devenita vaduva, fiul cel mai mare devenea tutorele ei.

Dar, oare in mijlocul fiilor era ea mai fericita? Nicidecum. Tatal avea dreptul sa decida asupra noului nascut daca il accepta sau urmeaza sa fie expus si lasat sa moara de foame. Iar daca unul din copii, baiat ori fata, se nastea infirm, era suprimat, fara multa chibzuiala, ca un pui de pisica. Pe scurt femeia, in lumea greaca veche, nu se bucura nici de onoare, nici de drepturi, nici de iubire, nici de libertate.

2. Dar in aceasta noapte sumbra, lumina stelei de la Rasarit, care a adus bucurie in toata lumea a schimbat si soarta nefericita a femeii.

Prin rascumpararea adusa de Mantuitorul Iisus Hristos, femeia nu mai este sclava barbatului, ci egala cu el in drepturi si demnitate. Aceasta era o adevarata revolutie, daca ne gandim ca, la evrei, unui invatator de lege nu ii era permis sa stea de vorba cu o femeie, fie chiar propria lui sora. Or, iata-L pe Mantuitorul abrogand aceasta prescriptie umilitoare. De aceea apostolii se mira cand, intorcandu-se din oras, il gasesc pe Iisus, la fantana lui Iacob, stand de vorba cu femeia samarineanca. ,,Si ucenicii se mirara ca sta de vorba cu o femeie”, remarca Sfantul Ioan in Evanghelia sa (cap. IV). Era primul pas spre respectul femeii si spre eliberarea ei.

In minunatele sale pilde, Mantuitorul aminteste mereu de truda si multele suferinte ale femeii. Si daca marele filosof antic Socrate, cand vorbea de filosofie in societate, izgonea femeile din casa, ca nu cumva acestea sa tulbure intelepciunea barbatilor, considerata ca un apanaj al lor, apoi Hristos, Lumina lumii, intelepciunea insasi, saluta prezenta femeilor si mamelor printre ascultatorii Sai, lasand sa se inteleaga ca si ele au drept egal la iubirea si jertfa Sa mantuitoare. El le elibereaza si le face vrednice de aceeasi cinstire ca si barbatul. Din sclave face surori; din servitoare - sotii; din desfranate notorii - invatacele fidele care Il urmeaza pe Mantuitorul pretutindeni.
Este cu neputinta sa exprimam duiosia, bunatatea si mila cu care si-a plecat Mantuitorul Iisus Hristos inima Sa iubitoare asupra suferintelor femeii. Miscat de lacrimile vaduvei din Nain, ii invie pe unicul fiu; iar sub fulgerele incrucisate ale privirilor fariseilor, primeste cu mila pe Maria Magdalena cea pacatoasa si o sloboade iertata: ,,Iertate iti sunt pacatele” (Luca VII;48). Cand fariseii aduc in fata Mantuitorul Iisus Hristos o femeie prinsa in adulter, cu intentia de a obtine de la Iisus o condamnare, acesta demasca fatarnicia acestora si o achita pe pacatoasa, vorbindu-i cu blandete si bunatate. El lauda marinimia vaduvei sarace care isi arunca ultimii banuti in vistieria bisericii; o vindeca pe fiica femeii din Canaan, pe femeia garbova si invie pe fiica lui Iair, mai marele sinagogii din Capernaum.

De aceea, inca de la prima intalnire cu Mantuitorul, femeile, gasind in El izvorul nesecat al iubirii si intelegerii pentru toate mizeriile umane, s-au apropiat si atasat de El cu toata evlavia si increderea, slujindu-L cu credinta si cu o totala daruire pana la moarte, dovedindu-se mai curajoase decat multi apostoli. Cand, acoperit de vanatai si sange, Mantuitorul urca Golgota, in acele clipe cand El avea mai multa nevoie de mangaiere din partea prietenilor, numai femeile L-au urmat de-aproape, plangand si patimind impreuna cu El. In ceasul Jertfei supreme de pe Cruce tot femeile sunt cele care, alaturi de Maica Sa preasfanta si de Evanghelistul Ioan, au ramas pana tarziu la picioarele lui Isus; iar in clipele marii bucurii din dimineata Invierii, tot ele au fost cele dintai venite la mormantul Domnului si cele dintai care au purtat mesajul Invierii.

Mantuitorul Iisus Hristos le iubeste pentru devotamentul lor, pentru menirea lor de sotii si mame, continuatoare a lucrarii creatoare a lui Dumnezeu in lume; le iubeste pentru virtutile lor alese, le compatimeste si le ridica prin pocainta la o noua viata. Mai mult, prin Fecioara Maria femeia este inaltata la demnitatea de a fi imaginea vie a acesteia pe pamant, sotie casta si fidela, mama devotata si iubitoare, dupa modelul Feciarei Maria. Si, inspirati tot de acest model, sfintii Petru si Pavel in scrisorile lor le indeamna pe femei sa fie bune, modeste, blande, curate, credincioase in indeplinirea indatoririlor fata de familie si Biserica, impodobindu-se cu virtuti, nu cu aur si argint. Iar Biserica, continuatoarea invataturii apostolice, a avut de-a lungul veacurilor bucuria de a vedea crescand in sanul ei de mama, femei care au intruchipat in viata lor idealul de sfintenie dupa chipul Fecioarei Mame, fie consacrandu-se - prin feciorie - maternitatii spirituale, ingrijind pe bolnavi si orfani si educand tinerele vlastare in scoli, fie consacrandu-se vietii de familie si cresterii propriilor vlastare in spiritul Evangheliei, dand astfel societatii oameni de stiinta si caractere de o inalta tinuta morala, unii dintre ei ridicandu-se, prin desavarsire, pana la cinstea altarelor.

Nu exista stare sociala in care femeia sa nu fi avut un rol hotarator in redresarea morala a societatii, ba uneori chiar si in mersul Bisericii.

3. Dar daca aceasta este demnitatea conferita femeii de Mantuitorul Iisus Hristos, ce ar deveni ea fara religia intemeiata de El? Ce ar deveni o vedem din nefericire in multe parti ale globului. Intr-o lume in care ochii omului sunt indreptati exclusiv spre vitelul de aur, spre lux si spre tot ce satisface amorul propriu, femeia a devenit si ea sclava acestora, dezertand de la menirea ei de mama si sotie fidela, in dispretul valorilor moralei, chiar si ale celei firesti. Preocuparea obsesiva de o moda ce sfideaza pana si cea mai elementara pudoare, fardul provocator , vestimentatia ca si intreaga-i comportare, dovedesc ca in ea nu a mai ramas nimic din podoaba virtutilor femeii rascumparate de Hristos, a femeii din Evanghelie. Ea nu mai da seama nimanui de ceea ce face; pleaca de acasa si se reintoarce cand vrea, bea, fumeaza, se casatoreste si divorteaza cand vrea, caci pentru ea fidelitatea conjugala si maternitatea sunt conceptii demodate, perimate si ridicole. Astfel, ea a devenit o jucarie in voia patimilor dezlantuite, iar roadele acestei conduite nu intarzie sa se arate, atat in familie cat si in societate: familii destramate, copii fara educatie ramasi pe strazi, viitoare epave sociale, elemente lipsite de orice raspundere fata de societate.

Si astfel, in loc sa fie fermentul de regenerare a societatii, femeia a devenit un ferment de descompunere a ei.

Ne mangaiem insa ca mai avem inca si chipul femeii care nu vrea sa-si schimbe firea, ci ramane asa cum a asezat-o Creatorul, cu atributele si virtutile femeii crestine, ale femeilor purtatoare de mir, ale femeii care, pe langa multiplele-i necazuri si indeletniciri gospodaresti, isi afla si ragazul si placerea de a-si implini indatoririle spirituale, de a-si primeni sufletul in Taina Sfintei Pocainte si de a scoate noi puteri de munca si lupta din impartasirea cu Mantuitorul Iisus Hristos. Inca mai avem chipul exemplar al femeii care vrea sa fie mama si pentru cei parasiti, si care poate totusi sa ramana, in acelasi timp, si moderna - in sensul bun al cuvantului.

Iubiti credinciosi

Femeile mironosite sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserica, femei care prin credinta, curajul si jertfelnicia lor au devenit mucenite sau martire, marturisind pe Hristos Cel rastignit si inviat, au devenit cuvioase maici in manastiri si harnice mame crestine in familie, care au dat nastere copiilor si i-au crescut in dreapta credinta binevestind in casa, in familie, ca Hristos Cel rastignit si inviat voieste sa devina Viata vietii noastre, El Cel ce a biruit pacatul, iadul si moartea si ne-a daruit arvuna vietii vesnice. Cunoastem numele unor femei mironosite din Noul Testament, si anume: Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif sau Iosie, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza, un ispravnic al regelui Irod, Salomeea, Suzana, care au ajutat pe Mantuitorul si pe Sfintii Apostoli in lucrarea lor sfanta de propovaduire a Evangheliei. Ele au ajutat cu bani sau cu munca necesara pentru pregatirea meselor si a hainelor, adesea in calatoriile pe care Mantuitorul si ucenicii Sai le-au facut in Tara Sfanta. Ele sunt icoana femeilor credincioase, care sustin financiar sau cu munca lor constructia de biserici, impodobirea lor, ajutorarea saracilor, a copiilor orfani, a batranilor, a bolnavilor. Desi in Evanghelii ele nu apar totdeauna in prim-plan, totusi Evangheliile le mentioneaza. Ele, impreuna cu Sfantul Ioan Evanghelistul, singurul dintre Apostoli care a mers cu Hristos pana la cruce, au vazut patimile si moartea Mantuitorului. De aceea, ele s-au invrednicit sa fie primele care l-au intalnit pe Hristos Cel inviat, dupa cum primul dintre ucenici care a intrat in mormantul Domnului inviat din morti a fost Sfantul Ioan Evanghelistul, ucenicul iubit al Domnului.

Femeile mironosite reprezinta, de asemenea, pe toate femeile care dis-de-dimineata, la revarsatul zorilor, merg la icoana Mantuitorului Iisus Hristos si-I cer ajutor sa pravaleasca atatea ,,pietre grele ale vietii” de pe inima sau sufletul lor. Ele reprezinta pe toate femeile care cer ajutorul lui Hristos pentru a putea creste copiii in credinta, pentru a fi sotii credincioase in familie si femei evlavioase in Biserica, pentru a fi purtatoare de valori ale credintei, deoarece aromatele de mare pret pe care femeile credincioase le aduc lui Hristos sunt bogatia si valorile credintei in Hristos, bogatia spiritualitatii sau a legaturii omului cu Dumnezeu, adica darurile Duhului Sfant primite ca arvuna a bunatatilor vesnice din Imparatia Preasfintei Treimi.

Femeile mironosite reprezinta si pe acele femei care au devenit, prin lacrimi de pocainta si prin multa rugaciune, prin nevointa si prin slujbe dis-de-dimineata in biserica, maici monahii sau calugarite nascatoare de virtuti sfinte ale credintei crestine: evlavia, smerenia, ascultarea, bunatatea inimii. Asadar, ca femei credincioase, femeile mironosite reprezinta, in acelasi timp, mamele si fetele din familii, maicile si surorile din manastiri. Ele reprezinta, de asemenea, si pe femeile care sunt milostive cu cei indoliati, cu cei intristati, cu cei ce sunt in pragul stricaciunii vietii din cauza pacatului si a mortii sau aduc bucurie celor pe care ii ajuta. In aceasta privinta, exista azi o multime de femei credincioase care vegheaza la capataiul bolnavilor in spitale, o multime de profesoare de religie, o multime de asistente medicale, de asistente sociale, o multime de femei care lucreaza in institutii de cultura si de solidaritate sociala, purtand in sufletul lor si aratand in jurul lor lumina si bucuria Invierii lui Hristos.

Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa invatam de la femeile mironosite curajul de a-L cauta pe Hristos in rugaciune, credinta puternica in Invierea Lui si bucuria de a ne intalni cu El in fiecare duminica si sarbatoare in Biserica Sa, spre slava lui Dumnezeu si spre a noastra mantuire. Amin!


Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

04 Mai 2014

Vizualizari: 1101

Voteaza:

Femeia Evangheliei Crestine 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE