Hristos si omul

Hristos si omul Mareste imaginea.

 

Iubiti credinciosi,

 

Am putut afla astazi, cu mare bucurie despre cum este sa te asezi cu dragoste inaintea lui Dumnezeu,avand in gand si in inima rugaciunea smerita a unor stringente nevoi umane. Hristos Domnul a fost cel care a primit si continua sa primeasca inaintea Sa pe toti, indifferent de statura, gen, apartenenta de neam si de etnie de opinii si viziuni, de datini si obiceiuri.

Sfantul apostol si evanghelist Matei face precizarea ca inaintea lui Dumnezeu s-a asezat un om, fara a preciza niciun amanunt cu privire la acesta. Era probabil un om simplu, fara ranguri si pretentii, fara functii, pe care totusi Hristos L-a primit.

Omul acesta simplu, a venit in fata lui Hristos cu o fierbinte rugaminte: ”Doamne, miluieste pe fiul meu, ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa.”(Matei 17,15)

Mai face omul acesta cu inima zdrobita precizarea ca omul apelase de mai multe ori la ucenicii lui Hristos, nevoind probabil sa-L deranjeze pe dumnezeiescul invatator, acestia dovedindu-se totalmente neputiciosi. Rugamintea tatalui ne pune fata-n fata cu cateva dure realitati, prima dintre ele fiind imensa dragoste a tatalui, a carui inima sangera inca din copilaria copilului, de cand acesta se chinuia cumplit.

A doua realitate de necontestat este existenta puterilor demonice, existenta pe care modernitatea spre marea ei tragedie prefera sa o considere un basm din cele destinate sa sperie sufletele marilor mase de oameni. Aceasta realitate ne apare sub forma ei cea mai nenorocita aceea a posesiunii demonice exercitata peste un suflet de copil (descrierea suferintei copilului emotioneaza pana la lacrimi orice inima de om).

Tatal mai face precizarea ca apelase inainte la ucenici, ceea ce il face pe Hristos sa exclame ”O neam necredincios si indaratnic,pana cand voi fi cu voi. Pana cand va voi suferii pe voi?”(Matei 17,17), intrebari care retorice find rezoneaza in sufletele credincioase, si care ne fac pe noi sa ne punem alte intrebari :ce facem cu miile de avorturi care se petrec mereu, ce facem cu miile de tineri clienti ai cabinetelor de planiing familial, ce facem cu miile de cupluri ce petrec in concubinaj, unii dintre ei nemaidevenind niciodata familli adevarate, ce facem cu familiile care se fac cuiburi pentru alcoolism,desfranare sau violenta domestica.

Biserica a raspuns intr-un fel, fie individual prin slujbe si rugaciuni, fie colectiv prin zecile de case de ingrijire pentru batrani tinerii si copii, aflate in manastirii, parohii sau arhiepiscopii, in care se salveaza mii de suflete.

La porunca Domnului copilul a fost adus la El, si, la cuvantul Domnului cerului si a pamantului, demonul cel cumplit a fost izgonit si s-a tamaduit copilul, cel ce nu putuse fii tamaduit de nimenea. Era cea mai clara dovada a dumnezeirii lui Hristos, Cel ce pe toate le stapaneste, cele ceresti dar si cele pamantesti.

Demonul cel infricosator a fost infrant definitiv, s-a bucurat tatal cu nespusa bucurie, copilul si-a venit in fire, iar ucenicii si-au pus si i-au pus lui Hristos, o intrebare, si anume de ce ei nu au putut sa vindece copilul.

Raspunsul a fost unul umilitor pentru ei, aratandu-le lipsa credintei lor a postului si a rugaciunii, toate prezente dar insuficiente la ei (nici ei nici noi nu avem credinta cat un graunte e mustar). Fara credinta, fara post si rugaciune, razboiul e pierdut din capul locului.

Si noi,ca si ucenicii am primii sigur acelasi raspuns, si noi ca si ei avem nevoie sa ne intarim in credinta, sa ne inmultim rugaciunea si sa ne intarim postul, pentru ca astfel insemnati sa biruim si noi nevazutele puteri. Amin.

Pr.paroh iconom stavrofor Adrian Dragusin.

 

Despre autor

ADRIAN DRAGUSIN ADRIAN DRAGUSIN

Colaborator
9 articole postate
Publica din 24 Februarie 2012

31 August 2013

Vizualizari: 1191

Voteaza:

Hristos si omul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE