O lume rasturnata

O lume rasturnata Mareste imaginea.

Cand e vorba sa ma vindece, Iisus nu sta pe ganduri. Imi vindeca orbirea si imi recomanda discretia. "Vedeti, nimeni sa nu stie". Daca imi voi face reclama fie voi fi considerat nebun, fie ma voi lauda cu merite care nu imi apartin. Da, Invatatorule, am crezut ca poti sa faci asta si m-ai vindecat! Cred ca poti sa faci asta si ma feresti de boala! Voi crede ca poti sa faci asta si voi fi cu Tine in rai! Am multe probleme de rezolvat, dar acest fapt nu e o scuza sa nu particip la Intalnire. Sunt bolnav, Doamne. Bolnav de nu ma vei atinge Tu cu harul Tau. Sunt atat de orb de nu ma vei lumina. Atat de sarac de nu voi fi langa Tine. Atat de balbait de nu vei elimina confuziile mundane. Vreau sa ma vindec de orbire, nu sa imi schimb bastonul sau ochelarii. Nevazatorul de mine nu poate conduce pe altii decat spre prapastie. S-a racit inima mea. A inghetat. Nu mai vibreaza la flacara rugaciunii. Aprinde focul credintei mele, Doamne! Domnul toarna azi din Duhul Sau peste tot trupul, iar cel ce cheama numele Neatinsului se mantuieste. Asa se explica lumina si linistea pacientilor credinciosi, in opozitie cu agitatia si neimpacarea bolnavilor atei. Pentru ca primii stiu ca pe Iisus Nazarineanul, pe Care oamenii L-au omorat, Tatal Cel vechi de zile L-a inviat. Sufletul credinciosului nu va fi parasit in iadul suferinei si al stricaciunii. Vine Duhul, dar unii, chiar cu un picior in groapa, raman indiferenti.

Neamul acesta e viclean, sa nu cadem in capcana lui, ci sa staruim in invatatura apostolilor, in frangerea painii si in rugaciuni, cum scrie Sfantul Luca in "Faptele Apostolilor” (2, 42). Domnul adauga zilnic pe cei ce se mantuiesc din spitalul acesta si din lume. Nu suntem vindecati la foc automat, pentru ca inca purtam cortul lui Moloh si steaua lui Remfan, facem idoli din patimi si nu respectam nici macar primele porunci complet. Unde idolul dispare, vine Duhul. Unde vine Duhul, vindeca tot. Daca nu suntem vindecati, nu e vina Duhului ca nu a venit, ci e vina noastra ca nu am alungat idolul. Daca vine Mesia acum pe saloane, cine L-ar accepta? Poate pruncii de la Pediatrie. Vreau sa cred ca si noi. Suferinzi, nu ne pierdem curajul. Necazul nostru de acum va trece, slava cereasca va fi vesnica. Cortul acesta se va strica, dar avem zidire de Sus. Acum suspinam. Dar este un suspin al dorului. Vrem Acasa. Sa nu fim stapaniti decat de dragostea mesianica. Bolnavul credincios stie ca este faptura noua, ca sufletul vindecat conteaza, ca este impacat cu Tatal prin Fiul crucificat si inviat.

Poporul se lamenteaza, impiedicandu-se in propriile neputinte si neputand depasi pustiul. Poporul este incapabil sa ajunga la destinatie, pentru ca se lasa condus de cine nu trebuie. Poporul se razvrateste, desi primeste mana. Poporul vocifereaza, desi vede stalpul de foc calauzitor. Poporul carteste, desi este martor al minunilor. Poporul uita de binefaceri, de iertare, de vesnicie si vrea doar palpabil, imediat, concret, material. Aceasta departare a poporului doare. Si cu cat departarea sporeste, se agraveaza rana. Ura vrea doar divortul nostru din legamantul iubirii. Ura vrea doar sa ne "rupa" din bine. Ura vrea doar distruga modelul patern, prin provocarea inutilitatilor. Lumea urii ne propune o paradigma razboinica, nicidecum salvatoare a civilizatiei. Refugiul binelui se tranforma insa de fiecare data in contraatac. Suntem in ofensiva surprinzatoare. Nu ne hazardam, cata vreme respectam regulamentul. Suntem pescari care ne pregatim de pescuit, dar noi vom fi cei pescuiti. Binele nu convinge nici prin dezinvoltura, nici prin spectaculozitate, nici prin violenta discursului, nici prin teatralitate, nu mobilizeaza cu furca in mana. Iar fericit este doar cel ce detine nemurirea. Aceasta nu este o apologie a resemnarii, nici o acumulare de frustrari sociale, ci o iertare de debite. Noi vom fi sarea, vom da valoare si prospetime lumii. Nu vom rupe, nu vom desface, nu vom nimici nimic din ceea ce este revelat. Fiecare Amin valideaza o dorinta, o lacrima, un suspin. Fiti milostivi, cercetati bolnavii, nu treceti cu vederea pe orfani, feriti-va de manie!

Un englez traia ca un cersetor, in strada, inghetat, infometat, fara sa stie ca mostenise de la unchiul sau o avere colosala! Asa traim noi, in mocirla, fara sa ne pese de spalarea, de curatia, de puritatea aduse prin jertfa mesianica. Pe Terra, suntem pe terenul inamicului, deci, maxima vigilenta si inarmare duhovniceasca! Nu e de ajuns o singura experienta duhovniceasca, sporadica, ratacita. Nu e suficient sa ne umplem rezervorul de benzina o singura data! Ne impovaram cu can-can-uri despre Pilat si aflam prea putine vesti despre Iisus. Credem ca puterea lumeasca consta in expunera titulaturii pe 6 randuri, dar asta e mai degraba slabiciune. Timpul e important in ecuatia mantuirii: se scurteaza! Sunt aici, Doamne, sunt la dispozitia Ta! Sunt aici, dorind sa fac doar voia Ta! Stim cum sa abordam orice noua lucrare: impreuna cu Dumnezeu! Si nu refuzam nici sprijinul oferit de catre sfinti. Respingem lumescul si Il lasam pe Dumnezeu sa domneasca peste noi. Hotararile pripite nu fac decat sa elimine armonia, asa ca vom trece gandurile noastre prin filtrul rugaciunii. Dumnezeu mangaie pe toti nefericitii, pe cei cu aspiratii neimplinite. Si, mai ales, ocroteste sufletele celor adormiti. Credem, pentru ca suntem convinsi ca Domnul Iisus anuleaza religii fricii si o instaureaza pe cea a iubirii.

O straveche legenda medievala vorbeste despre o lume rasturnata, in care dispar angajamentele religioase, in care porumbeii devin ulii. Ultima fraza ne pune pe ganduri: "Poate ca traim deja acea lume...". Sa nu ne pierdem curajul! Sa nu slabim in a face binele. Dumnezeu ne-a ales, pentru ca sa fim fara prihana in fata Lui. Misiunea noastra este o permanenta campanie militara, iar sfintii sunt camarazii nostri de arme in razboiul cu fortele intunericului. Nu luam aminte decat la iconomia lui Dumnezeu, nu la economia vicleana. Lumea fara Dumnezeu traieste doar pentru imparteala proviziilor (daca nu le arunci graunte, nici nu te baga in seama). De aici decurge dezbinarea inimilor. Sa reinsufletim harul lui Dumnezeu, care este in noi. Curatia comportamentala este nealterata de influente straine. Poticnirea este o consecinta a necredintei (a refuzului de a primi Evanghelia). Nu mai suntem calauziti doar de afecte si de pasiuni instabile, ci de puterea lui Dumnezeu! Cartea Apocalipsei este ferma: marii risipitori si marii desfranati vor fi pedepsiti! Ne rugam sfintilor Mal (izvoratorul de mir), Gall (luminatorul Elvetiei), Iacov (misionar in Alaska), Neoniil (calugar la Neamt), Zlata (pustnica de la Meglin/Bulgaria), Kuksa (doctor fara de arginti in Odessa contemporana), Celestin fecioara, Mellon de Rouen, Oda (intemeietoarea bisericilor / Olanda) si tuturor sfintilor necunoscuti, care nu isi iau cinstea de la oameni, ci doar de la Dumnezeu. Vino, Doamne Iisuse!

Pe Cruce, Dumnezeu preia initiativa. Prin tot ceea ce se petrece in jurul nostru, Dumnezeu ni se adreseaza. Evanghelia Lui insufleteste, dar, in egala masura, uimeste. Daca veti dori sa traiti ca si Domnul Iisus, va veti mantui. Numai ca oamenii va vor scuipa. Deja va arata cu degetul! Paganii vor sa auda doar cuvantari filosofice, nu vor sa paraseasca lacomia si desfraul. Singurele valori ale paganilor sunt armele si comertul. Noi insa, cei ce marturisim Invierea, credem ca Domnul Iisus a recapitulat prin viata Sa toate epocile istoriei. Credem ca Dumnezeu a creat lumea intocmai asa cum trebuia sa fie. Credem ca totul este supus Providentei Creatorului.

Marius MATEI

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

18 Octombrie 2013

Vizualizari: 2623

Voteaza:

O lume rasturnata 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE