Predica la Adormirea Maicii Domnului

Predica la Adormirea Maicii Domnului Mareste imaginea.

CUVANT AL SFANTULUI IERARH MARTIR ANTIM IVIREANUL LA ADORMIREA PREASFINTEI NASCATOARE DE DUMNEZEU

Pofta [de invatatura] si dragostea pe care le vad la aceasta cinstita si sfanta adunare ma indeamna [sa predic], dar nestiind eu a vorbi, caci nu-i vorba mea niciodata vrednica sa indulceasca in vreun chip auzurile ascultatorilor, tot Domnul Hristos, Care cu cinci paini a saturat cinci mii de suflete si cu bogatia darului Sau a indreptat saracia si neputinta ucenicilor, va intinde masa duhovniceasca si di-naintea dragostei voastre, prin mijlocirea vorbelor mele nemestesu-gite[1].

De multe ori m-a incercat gandul ca as putea afla ceva nou de spus intru cinstea si lauda Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, dar nimic n-am aflat. Nu pentru ca n-ar fi cuvinte multe si multe feluri de a vorbi intru lauda maririi ei, ci pentru ca, fiind mintea mea tulburata de norul nestiintei si mai vartos intunecata fata cu dumnezeiestile si prealuminatele ei daruri, trebuie sa-mi infrunt si sa-mi smeresc nevrednicia si nestiinta invataturii mele.

Ca de vreme ce chiar cei invatati si imbunatatiti stau de se mira de marirea ei, oare eu, cel neinvatat si departe de toate bunatatile, ce voi face?

Prin urmare, eu caut, chiar impotriva voii mele, sa incetez de a mai iscodi sa aflu inaltimea fecioriei ei, catre care acum anevoie se suie gandurile omenesti, si adancimea darurilor ei, care nu se pot vedea lesne nici cu ochii ingeresti, ci numai cu acel titlu[2] ce i s-a dat mai inainte de toti vecii de catre Parintele cel fara de inceput si vesnicul Dumnezeu, prin mijlocirea Arhanghelului Gavriil. Pe acela [acel titlu] si eu, cu cucernicie si cu multa frica, il voi zice aici, intru lauda si cinstea ei: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har[3], Domnul este cu tine!” [Luca 1, 28]. Ca mai mare si mai laudat si mai cinstit titlu decat acesta nu s-a dat din veci nimanui, nici nu se va da pana in veci, ci numai ei; ca a aflat har inaintea lui Dumnezeu, cum nici o alta nu s-a mai invrednicit vreodata, dupa cum ingerul insusi i-a zis[4]. Dar s-ar putea sa se gaseasca si vreun periergos, adica vreun prepuitor[5] care sa spuna cum ca astfel de cuvinte – chiar daca nu prin acelasi mijloc, ci intr-alt chip – au mai fost zise si altora, precum se vede din multe locuri ale Sfintei Scripturi; ca mai intii la al patrulea cap[itol] al Facerii se zice despre Abel ca “a cautat Domnul spre el si spre darurile lui” [versetul 4]; apoi despre Enoh: “Si a placut Enoh lui Dumnezeu si apoi nu s-a mai aflat, pentru ca l-a mutat Dumnezeu” [Facerea 5, 24]; despre Noe: “Noe, insa, a aflat har dinaintea Domnului Dumne-zeu” [Facerea 6, 8], de l-a pazit de potop; despre Avraam: “Si a crezut Avraam pe Domnul si i s-a socotit aceasta ca drepta-te” [Facerea 15, 6], fiind facut parinte al multor neamuri[6]; despre Iosif: “Dar Domnul era cu Iosif, a revarsat mila asupra lui si i-a daruit har…” [Facerea 39, 21]; despre Moise, caruia i-a zis Domnul: “Voi face si ceea ce zici tu, pentru ca tu ai aflat bunavointa inaintea Mea si te cunosc pe tine mai mult decit pe toti” [Iesirea 33, 17]; despre David, pentru care a zis [Dumnezeu]: “Aflat-am om dupa pofta inimii Mele, pe fiul lui Iesei, care va implini toate cererile Mele” [cf. I Regi, cap. 16]. Si pentru ca sa nu mai lungesc vorba, tuturor proorocilor si tuturor sfintilor, si celor de mai inainte de Lege, si celor de dupa Lege, li s-au zis cuvinte de bucurie si li s-a dat de la Dumnezeu har si mila, insa in chip acoperit. Iara Sfintei Fecioare i s-a dat cuvantul bucuriei celei adevarate, care este mai presus de toata mintea, intru mai inveselitoare slava si cinstire, covarsind tot darul si toata mila de pina atunci: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!”.

Si nu numai pentru bucuria aceasta ce i s-a dat este ea fericita de toate neamurile, ci si pentru numele cel preacinstit cu care a fost daruita, numindu-se Mariam. Ca precum este numele Fiului ei mai presus de toate numele, dupa cum zice fericitul Pavel: “… si I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume” [Filipeni 2, 9], asa si numele ei este peste orice alt nume, dupa cel al lui Iisus. Si precum intru numele lui Iisus se pleaca genunchiul celor ceresti si celor pamantesti si celor de sub bezne[7], asa este si ea, mai cinstita in cer decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decit serafimii, iar pe pamant de catre toti credinciosii mai inchinata si mai fericita decat o imparateasa a lumii, ba chiar si sub bezne mai strasnica si mai infricosatoare pentru draci decat toti sfintii.

Iar acest nume de Mariam, dupa umila mea socotinta, poate fi tilcuit ca purtand in sine trei intelesuri: unul, ca fiind acest nume alcatuit din trei injugari sau silabe, se intelege cum ca a nascut o fata [persoana, ipostas] a Sfintei Troite [Treimi], anume pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu; al doilea, ca fiecare silaba are cate doua slove, prin care se inteleg cele doua firi ale lui Hristos, adica cea dumnezeiasca si cea omeneasca; al treilea, ca in acest nume fiind sase slove, prin ele se inteleg cele sase taine mari si mai presus de fire, adica Buna Vestire, Nasterea, Botezul, Crucea, Invierea si Inaltarea la Cer. Cu Buna Vestire s-a descoperit taina cea mai inainte de toti vecii ascunsa; cu Nasterea s-au impacat cerul si pamantul, adica Dumnezeu si omul; cu Botezul ne-am imbracat in haina nestricaciunii; cu moartea pe Cruce ni s-a dat viata [cea adevarata si vesnica]; cu Invierea ni s-a daruit bucuria [cea mai mare], iar cu Inaltarea – slava sederii de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal.

Tot astfel, si in cuvintele cele de bucurie pe care ingerul i le-a grait: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!”, intelegem iarasi numele Preasfintei Treimi. Ca in cuvantul ce zice “Bucura-te” se intelege Fiul, Care este toata bucuria lumii; in cuvantul ce zice “plina de har” se intelege Duhul Sfant, prin Care se dau toate darurile; iar in cuvantul ce zice “Domnul este cu tine” se intelege Tatal, ca El este Domnul tuturor celor vazute si nevazute.

Iar daca Dumnezeu, Care numai cu cuvantul Sau a facut si a zidit toate lucrurile cele vazute si nevazute, poate desigur, cu desavarsita Lui atotputernicie, sa faca stele mai luminoase decat acestea care stralucesc pe cer, si luna mai iscusita decat aceasta ce ne povatuieste noaptea, si soare mai stralucitor decat acesta care stinge cu lumina lui toate celelalte lumini, si ceruri mai mari si mai larg rotitoare, si pasari cu mai dulci glasuri, si flori cu mai bogate miresme, si copaci mai inalti si mai roditori, si vinturi mai sanatoase, si vazduhuri mai de folos, si fiare mai multe la numar si mai felurite, si chiar mai multe lumi decat aceasta in care locuim, mai minunate in marime si in maiestrie, poate El sa zideasca, insa o zidire care sa covirseasca in vrednicie pe Maica lui Dumnezeu nu va putea sa faca niciodata, cu toate ca este atotputernic. Pentru ca precum nu este cu putinta nu zic sa fie cugetata, dar nici macar sa-i treaca prin minte cuiva o fiinta mai cuvioasa si mai inalta decit dumnezeirea, tot asa [nu se poate gindi] o zidire mai covarsitoare decat cea ce a nascut pe un Dumnezeu Care S-a facut om. Ca pe dinsa a ales-o Dumnezeu, mai inainte decat toata zidirea, pentru a-I fi lacas vesnic, dupa cum graieste David: “Aceasta este odihna Mea in vecii vecilor si intr-insa voi locui, pentru ca am ales-o” (cf. Psalmi 131, 14).

Aleasa este, cu adevarat, ca soarele, pentru ca este incununata cu toate razele darurilor dumnezeiesti si straluceste mai vartos intre celelalte lumini ale cerului.

Aleasa este si frumoasa ca luna, pentru ca ea, cu lumina sfinteniei, stinge celelalte stele si, pentru marea si minunata ei stralucire, de toate siragurile stelelor celor de taina este cinstita ca o imparateasa.

Aleasa este ca revarsatul zorilor, pentru ca ea a gonit noaptea si toata intunericimea pacatului si a adus in lume ziua cea de viata purtatoare.

Aleasa este, ca este izvor care, cu curgerile cerestilor bunatati, adapa Sfanta Biserica si tot sufletul crestinesc.

Aleasa este, ca este chiparos care cu inaltimea sa covarseste cerurile, iar pentru mirosul cel din fire s-a aratat departe de toata stri-caciunea.

Aleasa este, ca este crin care, desi a odraslit intre maracinii neno-rocirii celei de obste, niciodata nu si-a pierdut podoaba albiciunii.

Aleasa este, ca este nor neispitit de vreo ingreunare prin pacat.

Aleasa este, pentru ca este fecioara mai inainte de nastere, fecioara in nastere, fecioara si dupa nastere, adancime nepriceputa a buna-tatilor si icoana insufletita a frumusetilor celor ceresti. Este gradina incuiata, dintru care a iesit floarea cea nevestejita, si fantana pece-tluita, dintru care a curs izvorul vietii, Hristos.

Pe aceasta a vazut-o Moise, in Muntele Sinai [Horeb], ca pe un rug aprins si care nu se mistuia[8].

Pe aceasta a vazut-o Aaron ca pe un toiag inflorit si plin de roada[9].

Pe aceasta a vazut-o Iacov ca pe o scara sprijinita pe pamant si cu varful atingand cerul, pe care se suiau si se pogorau ingerii lui Dum-nezeu[10].

Pe aceasta a vazut-o Iezechiel ca pe o usa incuiata, prin care nimeni n-a trecut[11].

Pe aceasta a vazut-o Ghedeon in chip de lina [inrourata][12], Avacum ca pe o dumbrava umbroasa[13], Daniel ca pe un munte [sfant][14] si Solomon ca pe un pat [neprihanit][15].

Aceasta se muta astazi de pe pamant la cer: lasa intristarea si se duce la bucurie; le lasa pe cele de jos si le primeste pe cele de sus; le lasa pe cele stricacioase si le cistiga pe cele nestricacioase si vesnice. Astazi isi da preasfintul suflet in mainile Fiului ei si cu cantari ingeresti si apostolesti este petrecut cinstitul ei trup in Ghetsimani, spre ingropare. Astazi cerul intinde sanurile sale, primind-o pe Nascatoarea Celui pe Care zidirea toata nu poate sa-L incapa. Astazi se minuneaza toate puterile ceresti, zicand una catre alta: cine este aceasta care se suie din pustiu – adica de pe pamant – la cer? Cine este aceasta care se iveste ca zorile, frumoasa precum luna si aleasa precum soarele? Cine este aceasta care se suie de pe pamant la cer albita si inflorita, si intru care hula nu este? Deschideti portile voastre – zic una catre alta cetele cele ingeresti – si cu cintari de lauda primiti-o pe imparateasa cerului si a pamantului, care vine sa locuiasca de-a dreapta imparatului Dumnezeu, imbracata in straie cu aur impodobite, dupa spusa lui David [?], ca aceasta este cea care a impacat cerul cu pamantul si pe Dumnezeu cu omul! Aceasta este bucuria celor drepti si nadejdea celor pacatosi.

Pe aceasta si noi toti se cuvine, cu dragoste, cu cucernicie, cu inima curata si cu cantari de lauda s-o cinstim si s-o laudam, ca pe Maica Dumnezeului nostru, si cu bucurie sufleteasca sa praznuim adormirea ei.

O, Maica Fecioara, cum acest norod ce sta dinaintea maririi tale, vazand inaltimea curatiei tale si cunoscindu-si nevrednicia si putina-tatea lui, nu indrazneste, fara de mijlocitor, sa-ti aduca tie cuvenita inchinaciune si multumire pentru multele faceri de bine, nici sa te roage sa te milostivesti asupra lui, pentru aceea eu, nevrednicul si mult pacatosul robul tau, fiindu-le acestora tata sufletesc, rinduit de Fiul tau, ma fac lor mijlocitor si prin mine ei toti se roaga tie cu caldura si dintru adancul inimii, zicind:

Stapina de Dumnezeu Nascatoare, imparateasa cerului si a pamintului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor batuti de valurile vietii, cauta asupra norodului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat scirbele, nevoile, rautatile si necazurile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe Fiul tau, cu rugaciunile tale preaputernice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila Sa cea bogata. Si inca mai roaga-L cu caldura sa dea putere dintru inaltimea lacasului Sau si prealuminatului nostru domn, pe care pronia Sa l-a ales si l-a pus peste acest norod, ca sa poata chivernisi cu in-telepciune, sanatos si intru multi ani, intreaga turma ce i s-a in-credintat, aparind-o de lupii cei vazuti si nevazuti. Sa pazeasca si toata aceasta cinstita boierime de toate primejdiile si de toate cursele celui viclean, dindu-i dragoste, spor, ajutor si unire intru toate. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita, curata si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe El pururea sa-L marim, iar tie sa-ti zicem: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine!”. Amin.

O, fericita Fecioara, dupa cum a cautat Domnul spre smerenia ta si te-a inaltat de pe pamant la cer, pentru ca sa imparatesti impreuna cu El, cauta si tu spre noi, ticalosii, robii tai cei umili, si mangiie-L pe Judecatorul cel infricosat, pe Fiul tau, cu rugaciunile tale cele pline de caldura, ca sa ne mantuiasca de scarbele si de nevoile ce ne-au im-presurat. Si precum cu dumnezeiasca putere intr-o frantura de ceas i-a adunat din toata lumea pe Apostoli, ca sa petreaca preacinstitul si sfantul tau trup spre ingropaciune, cu laude si cu cintari, asa sa adune si mintea noastra cea imprastiata intru desertaciunile cele lumesti si sa o lumineze, ca pururea pe Dansul sa-L marim si sa-L laudam. Iara tie, ca unei adevarate Nascatoare de Dumnezeu, sa-ti cantam, cu-cernici, cintarea cea ingereasca: “Bucura-te ceea ce esti cu bun dar daruita, Domnul este cu tine”. Amin.

Text transpus in limba de azi,
diortosit si adnotat de
Razvan CODRESCU

[1] In original: neritoricite.
[2] In original: titulus.
[3] In original: dar.
[4] “Binecuvintata esti tu intre femei […], caci ai aflat har la Dumnezeu” (Luca 1, 28 si 30). Cuvintele Bunei Vestiri au trecut in cunoscutul imn marianic (in Occident: Ave Maria): “Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te, ceea ce esti plina de har, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvintata esti tu intre femei si binecuvintat este rodul pintecelui tau, ca ai nascut pe Mintuitorul sufletelor noastre”.
[5] In limba veche: “punator la indoiala”, “neincrezator”, “denuntator”, “is-coditor”, “cirtitor”.
[6] “Si nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tau, caci am sa te fac tata a multime de popoare” (Facerea 17, 5).
[7] Cf. Filipeni 2, 10.
[8] Cf. Iesirea 2, 2.
[9] Cf. Numerii 17, 8.
[10] Cf. Facerea 28, 12.
[11] Cf. Iezechiel 44, 2.
[12] Cf. Judecatori 6, 36 si urm.
[13] Nu poate fi vorba decit de Avacum 3, 3. Tradus dupa Septuaginta, versetul suna astfel: “Dumnezeu va veni din Teman si Cel-Sfint, din muntele cel cu umbra deasa” (versiunea Anania; subl. n.).
[14] Cf. Daniel 11, 45.
[15] Aluzie, probabil, la Cintarea Cintarilor.

Sursa: razvan-codrescu.blogspot.ro

.

14 August 2013

Vizualizari: 1616

Voteaza:

Predica la Adormirea Maicii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE