Predica la Duminica dupa Botezul Domnului

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului Mareste imaginea.

Evanghelia Duminicii dupa Botezul Domnului (Inceputul propovaduirii Domnului) (Mt. 4, 12-17)
In vremea aceea, auzind ca Ioan a fost intemnitat, Iisus a plecat in Galileea. Si, parasind Nazaretul, a venit sa locuiasca in Capernaum, langa mare, in hotarele lui Zabulon si Neftali, ca sa se implineasca ce s-a zis prin Isaia proorocul, care zice: "Pamantul lui Zabulon si pamantul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit".

De atunci a inceput Iisus sa propovaduiasca si sa spuna: Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia cerurilor.

In calendarul ortodox exista sarbatori care se bucura de duminici speciale, duminica dinaintea sarbatorii respective si duminica dupa sarbatoarea respectiva. Asa avem Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci si Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, Duminica dinaintea Nasterii Domnului si Duminica dupa Nasterea Domnului, Duminica dinaintea Botezului Domnului si Duminica dupa Botezul Domnului.

Evanghelia Duminicii dupa Botezul Domnului are bogate semnificatii duhovnicesti pentru viata crestina si pentru intelegerea credintei crestine ca arvuna a vietii din Imparatia cerurilor.

In primul rand, vedem legatura dintre lumina Botezului Domnului Iisus Hristos si lumina Evangheliei Sale propovaduita poporului evreu care statea in intuneric, adica in necunoasterea deplinatatii revelatiei divine, dar si popoarelor pagane care nu-L cunosteau aproape deloc pe singurul Dumnezeu adevarat, Facatorul cerului si al pamantului. De aceea, Evanghelia spune ca "poporul care statea in intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit" (Isaia 9, 1).

La sfarsitul Evangheliei de astazi se afla indemnul sau chemarea Mantuitorului: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Matei 4, 17). Prin aceasta, Evanghelia ne face atenti asupra legaturii care exista intre Taina Botezului si Taina Pocaintei ca porti de intrare a oamenilor in Imparatia cerurilor.

In al doilea rand, intelegem ca lumina Botezului Domnului este lumina vietii noastre si lumina intregului univers. In Botezul Domnului Iisus Hristos vedem ca omul este centrul atentiei si al iubirii Preasfintei Treimi. Cuvintele troparului "In Iordan botezandu-Te, Tu, Doamne, inchinarea Treimii S-a aratat" inseamna ca intreaga Sfanta Treime S-a aratat la Botezul lui Iisus in Iordan, iar in centrul iubirii Sale era firea omeneasca pe care a luat-o Dumnezeu Fiul ca sa o ridice din pacat, sa o curateasca, sa o mantuiasca si sa o sfinteasca, aducand-o la asemanarea cu Dumnezeu Cel Unul Sfant.

Botezul Domnului Iisus in Iordan, ca moment de descoperire sau aratare a Preasfintei Treimi, la inceputul activitatii Sale publice, ne arata si finalitatea lucrarii Sale, deoarece, la sfarsitul activitatii Sale pamantesti, dupa Invierea Sa din morti si inainte de Inaltarea Sa la cer, Iisus trimite pe ucenicii Sai "sa boteze toate neamurile in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19). Intrucat la Botezul lui Hristos in Iordan S-a aratat Preasfanta Treime ca avand in centrul iubirii Sale firea umana a lui Iisus, fiecare om este chemat sa se boteze in harul, lumina si iubirea Preasfintei Treimi, pentru a trai vesnic in iubirea si pacea lui Dumnezeu.

Lumina cea mare este plinatatea revelatiei lui Dumnezeu in Hristos

Pericopa acestei Duminici ne arata ca, dupa ce Sfantul Ioan Botezatorul a fost intemnitat, Iisus a plecat spre Galileea. Acolo, a stat mai intai in Nazaret, iar apoi S-a mutat la Capernaum, oras in care locuiau, alaturi de evrei, si multi straini, oameni de neamuri si credinte diferite. Evanghelia ne spune ca Iisus S-a dus acolo mai ales pentru a implini un plan al lui Dumnezeu, pe care profetul Isaia il binevesteste astfel: "Poporul care statea intru intuneric a vazut lumina mare si celor ce sedeau in latura si in umbra mortii lumina le-a rasarit" (Isaia 9, 1). Care este lumina cea mare? Desigur, nu este vorba de o simpla lumina fizica produsa de soare, ci, dupa cum talcuiesc Sfintii Parinti ai Bisericii, aceasta este o lumina spirituala, duhovniceasca. Mai precis, lumina cea mare este plinatatea revelatiei sau a descoperirii lui Dumnezeu prin Fiul Sau intrupat, Iisus Hristos. Toata descoperirea lui Dumnezeu prin prooroci este o lumina treptata, etapizata, crescanda, culminand in lumina mare sau deplina care este Insusi Fiul lui Dumnezeu Cel ce S-a facut Om din iubire pentru oameni si pentru mantuirea lor. "Lumina mare", adica plenara sau totala, este Dumnezeu-Cuvantul, Care a creat lumina fizica din univers, ca simbol al luminii dumnezeiesti necreate, pentru ca El a zis la facerea lumii: "Sa fie lumina. Si a fost lumina" (Facere 1, 3). Cand a creat lumea, Dumnezeu-Tatal a vorbit si lucrat prin Dumnezeu-Fiul sau Dumnezeu-Cuvantul. Deci, Dumnezeu-Cuvantul Cel vesnic al Tatalui este Lumina sau Viata necreata si vesnica, sensul prim si ultim al intregii existente create, si mai ales sensul sau lumina vietii oamenilor, dupa cum ne spune si Sfantul Evanghelist Ioan, zicand: "Intru El era viata si viata era lumina oamenilor. (…) Cuvantul era Lumina Care lumineaza pe tot omul ce vine in lume" (Ioan 1, 4 si 9). De aceea, Iisus este "Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 6), pentru mantuirea lumii.

Prin urmare, lumina creata, pe care noi o vedem cu ochi trupesti, este un simbol sau o trimitere la Lumina cea necreata si netrecatoare, la slava lui Dumnezeu. Poporul care statea in intuneric, adica in nedeplinatatea cunoasterii adevarului dumnezeiesc mantuitor, vede lumina mare, adica pe Dumnezeu-Omul prezent in mijlocul oamenilor. Aceasta lumina mare este Hristos, "Lumina lumii" (Ioan 8, 12), adica sensul prim si ultim a tot ceea ce exista, pentru ca "toate prin El s-au facut" (Ioan 1, 3), intru El au fost facute toate. (…) Toate s-au facut prin El si pentru El" (Coloseni 1, 16). Deci, toate au fost facute in Hristos, prin Hristos si pentru Hristos. De aceea, El lumineaza sau da sens ultim intregii existente create, atat celei vazute (univers), cat si celei nevazute (puteri ingeresti).

"Latura si umbra mortii" semnifica starea de pacat ca instrainare a oamenilor de Dumnezeu

Poporul care statea in intuneric era poporul evreu care, desi primise unele lumini ale adevarului mantuitor prin Legea lui Moise si prin prooroci, totusi se abatea adesea de la acestea si statea in intuneric din pricina pacatului neascultarii de Dumnezeu. Multi dintre evreii formalisti nu cunosteau legatura interioara duhovniceasca dintre diferitele parti ale descoperirilor dumnezeiesti facute de Dumnezeu-Cuvantul, prin Legea lui Moise si prin prooroci.

Evanghelia din aceasta zi mai precizeaza ca si celor care sedeau in latura si in umbra mortii le-a rasarit lumina. Aici este vorba de popoarele pagane care traiau in mai mare ignoranta a adevarului mantuitor decat poporul evreu si in pacate multe care le intunecau lumina cunostintei sau a ratiunii.

Deci, "latura si umbra mortii" (Isaia 9, 1) inseamna starea de pacat a lumii pagane. Pacatul provoaca o moarte a sufletului omului inainte de moartea trupului. Paganii inchinatori la idoli si robiti de pacate multe petreceau in latura si in umbra mortii, pentru ca "plata pacatului este moartea" (Romani 6, 23).

In acest context al existentei umane intunecate de necunoastere si degradare spirituala vine o lumina mare, adica Iisus Hristos Dumnezeu-Omul. Faptul ca El incepe sa predice in Galileea, unde evreii convietuiau cu etnii diferite de poporul evreu, ne arata ca venirea Domnului Iisus Hristos in lume are ca scop mantuirea intregii lumi, nu doar a poporului evreu. Desigur, in primul rand Mesia-Hristos vine pentru mantuirea poporului evreu, in care S-a nascut, dar nu in mod exclusiv pentru acesta.

Chemarea la pocainta are ca scop dobandirea vietii vesnice

Iisus Hristos incepe propovaduirea Evangheliei Sale cu aceste cuvinte: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor" (Mt. 4, 17). Aceleasi cuvinte le intalnim si in predica Sfantului Ioan Botezatorul, care cuprindea insa si multe amenintari. De pilda, el vorbeste ascultatorilor despre securea care sta la radacina copacului sa-l taie daca nu aduce roada, referindu-se astfel la judecata sau la pedeapsa divina pentru cei care nu-si schimba viata lor pacatoasa. Deci, Sfantul Ioan Botezatorul cheama la pocainta folosind un limbaj sever, de responsabilizare maxima a oamenilor.

Mantuitorul Iisus Hristos cheama si El pe oameni la pocainta, insa le vorbeste mai mult despre dobandirea vietii vesnice din Imparatia cerurilor, a carei prezenta o descrie folosind parabole sau simboluri: comoara, aluat, graunte de mustar. Imparatia cerurilor despre care vorbeste Mantuitorul Iisus Hristos nu se afla doar in ceruri, ci acum ea vine pe pamant, printre oameni, fiind cuprinsa in Hristos Insusi. Hristos este Imparatia cerurilor coborata printre oameni, deoarece El este Imparatul cerurilor, iar unde este El prezent, acolo este prezent si Tatal impreuna cu Duhul Sfant. Deci in si prin Hristos, Imparatia Preasfintei Treimi se descopera oamenilor, mai ales in timpul Botezului Domnului la Iordan. Duminica dupa Botezul Domnului ne invata de fapt ca atat Nasterea Mantuitorului Hristos, cat si Botezul Domnului ne descopera apropierea Imparatiei lui Dumnezeu de oameni, incepand cu zamislirea si nasterea ca Om a Fiului lui Dumnezeu, de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si continuand cu lucrarea Lui mantuitoare in lume. Astfel, in mod mai clar, se vede legatura intre lumina venirii lui Hristos in lume si lumina descoperirii Imparatiei Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfant cu prilejul Botezului lui Iisus in apele Iordanului.

Botezul crestin - inceputul intrarii omului in Imparatia cerurilor

Imparatia cerurilor este viata sau comuniunea de iubire a Preasfintei Treimi. Iar intrucat Unul din Sfanta Treime S-a facut Om, adica Dumnezeu-Fiul, Iisus Hristos, El a adus Imparatia lui Dumnezeu aproape de oameni si in viata lor. De aceea, El zicea: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor". In acest sens, Botezul crestin primit spre iertarea pacatelor este inceputul intrarii omului in Imparatia cerurilor, asa cum ne spune Evanghelia dupa Ioan, citand cuvintele Mantuitorului adresate lui Nicodim: "De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea intra in Imparatia cerurilor" (Ioan 3, 5). Asadar, prin Botezul savarsit in numele Preasfintei Treimi incepem sa intram in Imparatia iubirii vesnice a Tatalui, a Fiului si a Duhului Sfant. Toate celelalte Sfinte Taine ale Bisericii au ca baza de plecare Taina Botezului urmata de Mirungere si de Impartasania euharistica (Tainele de initiere in viata crestina).

Insa pocainta este starea de pregatire pentru a ne apropia de Imparatia cerurilor, adica de Sfintele Taine ale Bisericii prin care ni se daruieste harul mantuitor al Preasfintei Treimi. Evanghelia de astazi subliniaza legatura dintre indemnul lui Iisus: "Pocaiti-va", si motivatia lui: "ca s-a apropiat Imparatia cerurilor". Prin urmare, usile pocaintei sunt usile Imparatiei cerurilor, intrucat nimic necurat sau pacatos nu poate intra in Imparatia cerurilor daca omul nu se curata de pacate prin pocainta. De aceea,

Mantuitorul nu vorbeste numai de Imparatie, ci si de pocainta ca pregatire pentru a primi lumina Imparatiei lui Dumnezeu.

In acelasi timp, exista o legatura profunda intre lumina Botezului Domnului si lumina Botezului crestin. Nu intamplator Mantuitorul S-a botezat in apele Iordanului sub cerul liber. Prin aceasta, El a voit sa ne arate ca a venit sa sfinteasca nu numai firea umana din interiorul ei, ci si firea apelor si a atmosferei (vazduhul). Prin zamislirea Sa din Fecioara, Hristos-Domnul a sfintit firea umana din interiorul ei, prin nasterea Sa in pestera, Hristos-Domnul a sfintit pamantul din interiorul lui, iar prin Botezul Sau in apele Iordanului, El a sfintit firea apelor din interiorul lor, aratand prin aceasta ca si noi, crestinii, ca purtatori de Duhul Sfant primit la Botez, avem menirea de a contribui la sfintirea omului, a mediului inconjurator (pamantul, apa si aerul) si a universului intreg, ca fiind daruri ale iubirii lui Dumnezeu pentru oameni (a se vedea rugaciunea mare de la Boboteaza). De aceea in popor se spune ca "omul sfinteste locul". Insa omul sfinteste locul mai ales daca se uneste duhovniceste cu Dumnezeu Cel Unul Sfant, adica sfinteste locul prin lucrarea Duhului Sfant prezent in viata sa traita in lume, in spatiu si timp.

Prin urmare, intelegem ca lumina Botezului Domnului este lumina mare pentru fiecare dintre noi, pentru viata Bisericii si a societatii umane in general. Daca aceasta lumina sfanta diminueaza sau se pierde, lumea devine un mediu al intunericului, al impatimirii egoiste, al violentei si al exploatarii posesive sau degradante a persoanelor umane (criza morala) si a naturii inconjuratoare (criza ecologica).

Asadar, renasterea spirituala a omului pacatos incepe cu Sfantul Botez in numele Preasfintei Treimi. Acesta se savarseste o singura data, fiindca "este un Domn, o credinta, un Botez" (Efeseni 4, 5). Botezul nu se repeta, dar se reinnoieste prin pocainta, numita si "Botezul lacrimilor". Numai o singura data ne botezam in Duhul Sfant si in apa, dar de multe ori ne curatim de pacatele savarsite dupa Botez prin pocainta, adica prin "Botezul lacrimilor".

Botezul crestin - program fundamental de crestere duhovniceasca pentru toata viata

Prin savarsirea Sfantului Botez nu se celebreaza un eveniment obisnuit al vietii omului, ci se pune insasi temelia vietii crestine. Botezul cuprinde in sine un program fundamental esential si existential al intregii vieti crestine, care inseamna, pe de o parte, lepadarea de Satana, de toate lucrarile lui si de toti slujitorii lui, iar pe de alta parte, se lucreaza inceputul unirii duhovnicesti a omului cu Hristos-Dumnezeu. Prin pocainta ne schimbam modul de a trai, ne intoarcem spre Hristos, ne luminam prin harul Lui si ne unim cu El, Izvorul vietii si al bucuriei vesnice.

Botezul este astfel un program de lupta si de crestere duhovniceasca, este o permanenta lupta cu pacatul ca fiind ceva strain firii umane, dar si o permanenta cautare de innoire a vietii omului. La inceput, lumina Botezului se daruieste omului in forma concentrata si tainica, pentru ca el sa creasca duhovniceste in Biserica prin ascultarea Evangheliei, pocainta pentru pacate, fapta buna, credinta, nadejde, dragoste, pace, bucurie, rabdare, nadejde, adica prin tot ceea ce este roada Duhului Sfant in viata omului. Astfel, crestinul sporeste in cunoasterea iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, cunoastere care ii sfinteste viata ca simtire reala a lucrarii lui Dumnezeu in oameni. Biserica ne invata ca iertarea pacatului stramosesc si a pacatelor personale se daruieste o singura data prin Botez, dar iertarea pacatelor savarsite dupa Botez se daruieste de mai multe ori prin pocainta. Asadar, pocainta este un mare dar pentru omul care doreste mantuirea si viata vesnica.

Un sfant al Bisericii din primele veacuri, si anume Cuviosul Antonie cel Mare (251-356), a fost intrebat catre sfarsitul vietii sale ce ar mai face in mod deosebit daca ar trai mai mult. Raspunsul sau a fost unul smerit si intelept: "As invata sa ma pocaiesc mai mult", dupa ce petrecuse zeci de ani in rugaciune, pocainta si post. Deci, pocainta trebuie sa fie o constanta a vietii crestine, o permanenta curatire de pacatele savarsite cu gandul, cuvantul si fapta, pentru a dobandi mantuirea si sfintenia ca daruri ale lui Dumnezeu.

Niciodata pocainta nu trebuie sa fie un prilej de lauda pentru cel care se pocaieste. Daca ne laudam cu pocainta, ea isi pierde din valoare, devine o pocainta fara roade duhovnicesti. Pocainta adevarata este o lucrare tainica, de renastere in dureri a omului, adica de innoire interioara a sufletului, de rastignire a pacatului din om si de inviere duhovniceasca a legaturii sale cu Dumnezeu, de crestere spirituala in iubire smerita si sfanta. Asa cum plantele cresc si florile infloresc fara sa faca zgomot, tot asa si cresterea duhovniceasca in virtuti, ca rod al pocaintei, este una tainica, pasnica, smerita si luminata de Duhul Sfant.

Sfintii isi acopera virtutile cu haina pocaintei, a smereniei, nu le arata ostentativ, nu se lauda cu ele, ca sa nu le piarda, temandu-se ca nu cumva mandrindu-se cu virtutile lor ca roade ale pocaintei lor, acestea sa se ofileasca si sa se piarda, asemenea semintelor semanate pe sol, dar neacoperite cu pamantul protector si hranitor.

Intrucat Botezul este un program de crestere spirituala, de innoire, de luminare pentru intreaga viata crestina, cei care au dezvoltat programul acesta de luminare treptata pana la sfarsitul vietii lor se numesc sfinti.

Cand un sfant este pictat in icoana, el este prezentat ca avand lumina (aureola) in jurul capului si pe chip. Aceasta inseamna ca lumina harului, care s-a dat omului ca o samanta in Botezul crestin si a rodit in cultivarea ei prin osteneli, i-a adus pe sfinti la asemanare cu Dumnezeu. Sfantul este deci omul care a implinit programul duhovnicesc de la Botez, in masura in care el s-a unit cu Hristos si s-a luminat cu harul Sau. De aceea, Botezul a fost numit si "Sfanta Luminare", iar la slujba Botezului se canta: "Da-mi mie haina luminoasa, Cel ce Te imbraci cu lumina ca si cu o haina", iar nasii poarta in mana lumanarea aprinsa, ea fiind simbol al luminarii duhovnicesti a celui de curand botezat.

Asadar, atat Sfanta Taina a Botezului, cat si Sfanta Taina a pocaintei sunt izvoare de lumina si bucurie pentru viata crestina. Sa nu uitam niciodata ca am fost botezati in numele, lumina si iubirea Preasfintei Treimi si ca in tot timpul vietii noastre trebuie sa preaslavim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, prin gand si cuvant, prin rugaciune si fapte bune. Sa ne rugam Mantuitorului Iisus Hristos ca sa ne ajute sa primim Evanghelia Sa ca fiind Evanghelie a iubirii si vietii vesnice din Imparatia Tatalui si a Fiului si a Duhului Sfant, sa ne pregatim cat mai des, prin pocainta si fapte bune, pentru impartasirea cu Sfintele Taine ale Bisericii prin care pregustam bucuria vietii vesnice din Imparatia cerurilor, spre slava lui Dumnezeu si a noastra mantuire. Amin!

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa: ziarullumina.ro

.

08 Ianuarie 2014

Vizualizari: 1778

Voteaza:

Predica la Duminica dupa Botezul Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE