Predica la Duminica Cincizecimii

Predica la Duminica Cincizecimii Mareste imaginea.

Predica la Duminica Cincizecimii ( Despre darul vorbirii in limbi )

 

Darul limbilor va inceta (I Corinteni 13, 8)

 

Iubiti credinciosi,

 

 

Iubiti credinciosi,
Darul vorbirii in limbi a fost dat de Dumnezeu Sfintilor Apostoli la Duminica pogorarii Duhului Sfant, dar numai pentru o vreme, cu scopul de a se converti mai usor neamurile pagane la crestinism.

Intr-adevar, la pogorarea Duhului Sfant, Dumnezeu a vorbit iudeilor prin gurile strainilor. Caci iudeii straini, auzind pe apostoli vorbind in limba lor despre faptele minunate ale lui Dumnezeu, au crezut (Fapte 2, 11). Despre darul vorbirii in limbi Apostolul Pavel a proorocit ca va inceta in Biserica (I Corinteni 13, 8) deoarece a fost un dar si un semn numai pentru inceputul crestinismului ca sa-i converteasca mai usor pe necredinciosi (I Corinteni 14, 22-28). Despre incetarea darului vorbirii in limbi in Biserica, arata luminat si marele dascal si luminator a toata lumea, Sfantul Ioan Gura de Aur care zice: "Pentru care pricina a fost dat si luat dintre oameni darul vorbirii in limbi? Nu pentru ca Dumnezeu ne necinsteste, ci pentru ca ne cinsteste foarte mult. Si iata cum: Oamenii erau atunci mai nepregatiti, deoarece erau de curand izbaviti de idoli si mintea lor era inca neascutita si mai nesimtitoare; erau atrasi si incantati de toate cele trupesti, nu aveau inca nici o idee despre darurile netrupesti si nu stiau ce este harul spiritual care se contempla numai prin credinta. Pentru aceea se faceau atunci semne. Unele dintre harismele cele duhovnicesti sunt nevazute si se inteleg numai prin credinta. Iar altele se fac prin semne vazute pentru incredintarea celor necredinciosi.

Deci, eu acum n-am nevoie de semne. Cel ce nu crede are nevoie de zalog. Dar eu, care nu am nevoie de zalog nici de semne, stiu ca am fost curatit de pacate, chiar daca nu as vorbi in limbi. Cei de atunci, insa, nu credeau daca nu aveau semn ca marturie a adevarului in care credeau. Prin urmare li se dadeau semne nu ca unor credinciosi, ci ca unor necredinciosi, ca sa devina credinciosi". In acest sens zice marele Apostol Pavel: “Limbile sunt spre semn, nu credinciosilor, ci necredinciosilor“ (I Corinteni 14, 22).

Iubiti credinciosi,
Pana aici v-am aratat, nu cu cuvintele mele, ci cu ale Sfintei si dumnezeiestii Scripturi, ca darul vorbirii in limbi a incetat in Biserica lui Hristos si totodata v-am aratat si pricina pentru care a incetat, ca sa stiti si sa puteti spune si la cei rataciti de la dreapta credinta, care se lauda ca ei ar avea darul vorbirii in limbi.

Dar oare, fratii mei, seamana vorbirea lor in limbi cu vorbirea cea adevarata in limbi care a fost la inceputul crestinismului? Nicidecum. Caci acesti pretinsi vorbitori in limbi fac niste bolboroseli si nimenea nu intelege ce spun si asa inseala pe cei ce nu cunosc ce spune Scriptura despre adevarata vorbire in limbi. Noi stim ca glosolalia este vorbirea in limbi, iar pronuntarea unui amestec ciudat de sunete nu poate fi numita vorbire, ci bolborosire. In Sfanta Scriptura este vorba de "limba" sau de "limbi". Un amestec ciudat de sunete nu poate fi numit vorbire, iar sunetele incalcite si gangave nu pot fi numite "limbi", cata vreme sunt neintelese si fara nici o randuiala.

Prin darul vorbirii in limbi, Dumnezeu isi descopera tainele Sale cele minunate (Fapte 2, 11; I Corinteni 14, 2), insa este de neconceput ca El sa faca vreodata vreo descoperire prin bolborosire. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia la indemana limba noastra materna, care este mijlocul cel mai bun si cel mai potrivit pentru a ne face sa intelegem tot ce El ne descopera. Ori, prin mijlocirea bolboroselilor, Dumnezeu mai mult ne-ar incurca decat ne-ar lamuri.

Acesti oameni zic ca nu sunt intelesi cand vorbesc in limbi, pentru ca nu vorbesc oamenilor, ci lui Dumnezeu si ca in duh vorbesc taine (I Corinteni 14, 2). Noi insa invatam ca cei insuflati vorbeau limpede, pe inteles si oamenilor si lui Dumnezeu, uneori putand fi intelesi, iar alteori nu, in functie de felul ascultatorilor pe care ii aveau, straini sau localnici. In Ierusalim Apostolii au vorbit oamenilor si au fost intelesi pentru ca ascultatorii erau oameni straini de alta limba (Fapte 2, 1-12).

In Corint insa cei insuflati nu vorbeau oamenilor ci lui Dumnezeu, pentru ca ei nu aveau in fata decat localnici nestiutori de alte limbi si de aceea nimenea nu putea intelege. In aceste cazuri se poate spune, cu drept cuvant, ca cel ce vorbeste in limbi (I Corinteni 14, 2) nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu, deoarece pentru ascultatori cele vorbite de ei sunt taine pe care nu le pot intelege fara talmacire.

Fiecare crestin ar trebui sa dovedeasca prezenta si lucrarea Duhului Sfant in el. Dar prezenta Duhului Sfant nu se dovedeste numai prin vorbirea in limbi. Marele Apostol Pavel zicea ca roadele Duhului Sfant sunt: “dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetele, infranarea, curatia“ (Galateni 5, 22-23). Iata, insa, ca printre roadele Duhului nu este pomenita vorbirea in limbi, deoarece a fost un dar al Bisericii numai pentru un anumit timp, nu cum sunt cele enumerate mai sus, pe care trebuie sa le aiba crestinul din toate timpurile. Cine se dovedeste ca are aceste roade ale Duhului Sfant, acela are si pe Duhul Sfant.

Oare noi ortodocsii nu avem deloc darul vorbirii in limbi? Sau il avem mai putin decat alti crestini? A spune asa ceva inseamna a osandi pe altii din mandrie si a judeca prea partinitor. Darul vorbirii in limbi nu este un dar obisnuit, ci unul deosebit si nu este dat fiecaruia (I Corinteni 12, 10). De ce atunci unii sectanti l-au socotit drept o conditie a mantuirii? Apostolul zice: “Oare toti vorbesc in limbi?“ (I Corinteni 12, 30). Deci si cei ce nu vorbesc in limbi pot sa fie buni crestini in comunitatea crestinilor adevarati intrucat nu toti crestinii au aceleasi daruri. Atunci cum se poate pretinde ca toti sa aiba darul vorbirii in limbi? Apostolii nu l-au cerut, ba chiar au aratat ca intre localnici e nefolositor. Nici ei insisi nu au folosit darul vorbirii in limbi, decat in cazuri extraordinare cand a avut un anumit rost, cum a fost pogorarea Duhului Sfant din Ierusalim. Altfel l-ar fi cerut si noua tuturor.

Iata acum care sunt conditiile principale prin care se poate cunoaste adevarata glosolalie sau vorbirea in limbi:

1. Cel care vorbeste intr-o limba insuflata sa fie inteles de toti cei straini care sunt de fata (Fapte 2, 1-13).

2. Cand cineva vorbeste intr-o limba insuflata intre localnici, care nu cunosc lucruri straine, cum a fost cazul din Corint, este nevoie de un alt dar, de acela al talmacirii, fara de care vorbirea in limbi este o vorbire in vant si o nebunie (I Corinteni 14, 23).

3. Darul vorbirii in limbi nu a fost dat Bisericii pentru totdeauna, cum am aratat, ci a fost dat numai la inceputul crestinismului spre a trezi pe pagani si pe iudei ca sa creada in Hristos. De aceea Marele Apostol Pavel a aratat ca darul vorbirii in limbi va inceta in Biserica (I Corinteni 13, 8).

4. Dupa ce am crezut in Hristos ca este Dumnezeu adevarat, nu mai avem nevoie de vorbirea in limbi, deoarece limbile sunt semn, nu pentru credinciosi, ci pentru cei necredinciosi (I Corinteni 14, 22).

5. Chiar la inceputul crestinismului darul vorbirii in limbi a fost unul din darurile cele mai mici in Biserica fata de cel al proorociei (predicii), al talmacirii, al dragostei si altele care erau superioare. Despre aceasta zice Sfantul Apostol Pavel: “De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator“ (I Corinteni 13, 1).

Este cu totul exclus sa se creada ca vorbirea in limbi prin darul Sfantului Duh ar insemna o bolborosire de vorbe intr-o limba neexistenta sau numai conceputa, deoarece atunci nu s-ar mai vorbi de limbi (Marcu 16, 17) si mai presus de toate ar fi de neinlaturat contrazicerea din Faptele Apostolilor, la capitolul 2. Bolborosirile si sunetele nearticulate precum si cuvintele incalcite pe care le auzim la vorbitorii in limbi in ziua de azi se aseamana foarte mult cu manifestarile pagane in fata zeului Dionisos si cu ale ereticilor montanisti, gnostici si tuackeri de mai tarziu, pe care Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare i-a dat anatema pentru totdeauna.

Asadar, fratilor, sa stiti ca este cu totul straina de Duhul lui Dumnezeu vorbirea in limbi a acelor ce li se pare ca o au azi, si indraznesc fara de Dumnezeu sa rastalmaceasca adevarata glosolalie, care a fost cu adevarat un dar harismatic la inceputul crestinismului.

Iubiti credinciosi,
Astazi este Duminica Cincizecimii, numita si Duminica Rusaliilor sau Duminica Mare. Astazi, la 50 de zile de la Inviere si la zece zile de la Inaltarea Domnului la cer, a fost trimis pe pamant in chip de limbi de foc Duhul Sfant Mangaietorul, a treia persoana a Preasfintei Treimi, "Care din Tatal purcede", cum marturisim in Crez. El a fost trimis de catre Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a desavarsi opera de rascumparare si mantuire a neamului omenesc prin jertfa Sa de pe Cruce. Mai inainte de patima Sa, Mantuitorul spunea ucenicilor Sai: “De ma iubiti, paziti poruncile Mele si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac, Duhul Adevarului, pe Care lumea nu poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L cunoaste. Voi il cunoasteti, ca ramane la voi si va fi in voi va fi. Nu va voi lasa orfani. Voi veni la voi...“ (Ioan 14, 15-18).

In alt loc Mantuitorul iar fagaduieste Apostolilor, si prin ei tuturor celor ce vor crede in El, pe Duhul Sfant, zicand: “Iar cand va veni Mangaietorul, pe Care Eu Il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine (Ioan 15, 26). Iar scopul trimiterii Sfantului Duh pe pamant ni-l descopera Domnul nostru Iisus Hristos, zicand: Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine, ci cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti. Acela Ma va slavi pentru ca din al Meu ia si va vesteste voua“ (Ioan 16, 13-14).

Deci ce trebuie sa stim noi despre Sfantul Duh? Ca este a treia persoana a Preasfintei Treimi, ca purcede de la Tatal si ca a fost trimis in lume prin Fiul, dupa inaltarea Sa la cer. Dar de ce a venit pe pamant la zece zile dupa Inaltarea Domnului? Pentru ca Fiul lui Dumnezeu, cand S-a inaltat la cer, a zabovit cate o zi la fiecare din cele noua cete ingeresti pentru a le innoi si bucura prin Invierea Sa. A zecea zi, spun unii Sfinti Parinti, dupa ce Fiul S-a asezat de-a dreapta Tatalui pe tronul slavei Sale, a trimis pe Duhul Sfant in lume.

De ce se numeste Sfantul Duh "Mangaietorul" si "Duhul Adevarului"? Pentru ca Duhul Sfant mangaie pe crestini cat sunt pe pamant. El mangaie mamele care nasc si cresc copii, mangaie pe copiii orfani, pe saraci, pe infirmi, pe vaduve si pe cei bolnavi si pe batrani. Duhul Sfant mangaie si intareste in credinta si in rabdare pe mucenicii care rabda grele chinuri si isi dau viata pentru Hristos. Duhul Sfant mangaie pe credinciosi, pe calugari si pe slujitorii Bisericii in timpul rugaciunii si al grelelor ispite care vin asupra lor de la diavol, de la oamenii rai si din firea lor inclinata spre pacat. Duhul Sfant mangaie inimile celor smeriti si ravnitori pentru Hristos si mustra prin constiinta pe cei pacatosi care nu se pocaiesc.

Duhul Sfant se numeste "Duhul Adevarului" pentru ca prin El se marturiseste si se apara dreapta credinta pe pamant, se intaresc dogmele ortodoxe, se vesteste Sfanta Evanghelie in lume, se inspira sfintii, proorocii, ierarhii, preotii si cuviosii care pastoresc Biserica lui Hristos, care vestesc cele viitoare si povatuiesc sufletele pe calea mantuirii. Pe toate le sfinteste, le indrepteaza si le calauzeste "la tot adevarul" Duhul Sfant, care ramane cu noi "an veac", adica si pe pamant si in cer, dupa mutarea noastra la cele vesnice. Duhul Sfant "va marturisi" despre Hristos ca este Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul si Judecatorul lumii si "va vesti", adica va descoperi celor alesi tainele Sale cele viitoare. Tot Duhul Sfant va mustra si va vadi necredinta celor lepadati de Dumnezeu, eresul si reaua credinta a sectelor rupte din sanul Bisericii, ca si rautatea pacatosilor robiti de pacate si nepocaiti.

Dar de ce a venit Sfantul Duh Duminica si in chip de limbi de foc s-a asezat pe capetele Sfintilor Apostoli aflati in foisorul Cinei din Ierusalim? Domnul a inviat Duminica, in ziua cea dintai a saptamanii, si tot Duminica pe la orele noua dimineata S-a coborat Duhul Sfant peste Apostoli, ca sa sfinteasca aceasta zi, ca zi de odihna vesnica a crestinilor in locul sabatului Legii Vechi si sa ne indemne Duminica dimineata, mai ales la biserica, pentru a asculta Sfanta Liturghie si cuvantul de invatatura din Evanghelie.

Limbile de foc ce s-au asezat peste Apostoli “ca un vuiet si suflare de vant ce vine repede“ (Fapte 2, 1-4) simbolizau focul Duhului Sfant ce avea sa arda toata necredinta, tot eresul si pacatul in lume.

Prin limbile de foc ale Duhului Sfant s-au sfintit cei doisprezece Apostoli, s-a intemeiat in lume Biserica si urma sa se hirotoneasca diaconi, preoti si episcopi. Prin acest foc dumnezeiesc urmau sa se savarseasca cele sapte Taine ale Bisericii si sa se reverse peste crestini harul mantuitor al Duhului Sfant.

Iubiti credinciosi,
Iata cat de mare este praznicul de astazi! S-a inaltat Hristos la cer de-a dreapta Tatalui, dar a venit la noi Duhul Sfant Mangaietorul, ca sa ne sfinteasca, sa ne calauzeasca, si sa lucreze mantuirea sufletelor noastre. Noi toti care ne inchinam cu dreapta credinta Preasfintei Treimi, ne impartasim cu harul Duhului Sfant prin cele sapte Sfinte Taine intemeiate de Hristos. Prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupa dar si fii ai Bisericii Ortodoxe. Prin taina Ungerii cu Sfantul Mir primim pecetea harului Duhului Sfant.

Prin spovedanie ne spalam si ne dezlegam de pacatele facute dupa botez, tot cu puterea harului dumnezeiesc, care impreuna cu Botezul si Mirungerea revarsa peste noi cel mai mult harul mantuitor al Duhului Sfant. La fel si ultimele trei Taine si mai ales Preotia, ne impartasesc in viata harul mantuirii, prin care ne curatim, ne iluminam si ne sfintim in Hristos.

Datoria noastra principala este sa nu intristam pe Duhul Sfant care este in noi de la botez, prin pacate.

Nici sa alungam pe Sfantul Duh de la noi prin necredinta, mandrie, desfranare, ucidere si mai ales prin caderea in cursele sectelor. Am gresit? Sa ne pocaim de indata ca sa nu ne paraseasca Duhul Sfant. Spovedania si Sfanta Impartasanie ne ajuta in viata cel mai mult la mantuire. Sa nu le amanam la batranete, ca sa nu murim asa, ca nu ne putem mantui fara dezlegarea pacatelor si fara Trupul si Sangele lui Hristos.

Sa fugim de pacate, ca pacatul indeparteaza Duhul Sfant de la noi. Sa ne ferim de adunari si invataturi sectare, ca acelea nu au Biserica nici harul Duhului Sfant. Vrem sa stim tainele credintei? Sa citim carti sfinte si sa cerem sfatul preotilor. Vrem sa vorbim limba ingerilor, care este cea mai frumoasa? Sa ne rugam din inima cu smerenie si lacrimi si sa laudam pe Dumnezeu acasa si in Biserica.

Prin rugaciune vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu Apostolii, cu sfintii din cer si cu oamenii de pe pamant. Rugaciunea este cea mai pretioasa vorbire duhovniceasca in limba Duhului Sfant. Vrem sa biruim rautatea lumii si a diavolului? Sa iubim curat pe toti oamenii, sa iertam si sa ajutam dupa putere pe toti. Vrem sa laudam pe Duhul Sfant? Sa rostim zilnic rugaciunea "Imparate ceresc Mangaietorule". Vrem sa laudam cu totii ingerii si cu toti sfintii pe Preasfanta Treime? Sa cantam adesea "Sfinte Dumnezeule", laudand pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul Sfant. Amin.


Parintele Cleopa

02 Iunie 2014

Vizualizari: 4617

Voteaza:

Predica la Duminica Cincizecimii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE