Predica la Duminica a saptea dupa Rusalii

Predica la Duminica a saptea dupa Rusalii Mareste imaginea.

Predica la Duminica a saptea dupa Rusalii
( Despre minunile lui Dumnezeu si minunile sfintilor )

Mare esti, Doamne, si minunate sint lucrurile Tale si
nici un cuvint nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale
(Slujba aghiazmei mari)

Iubiti credinciosi,

Astazi, cind Sfinta Evanghelie ne prezinta doua din minunile savirsite de Mintuitorul nostru Iisus Hristos si anume vindecarea a doi orbi si a unui demonizat si mut, m-am gindit sa vorbesc despre minunile facute de Dumnezeu si de sfintii Lui. Daca veti asculta cu luare aminte, veti intelege marea deosebire dintre minunile lui Dumnezeu si cele ale sfintilor.

Sa stiti ca Dumnezeu este izvorul fara de margini al tuturor minunilor, deoarece puterea Lui este nemarginita si intelegerea lui este neajunsa de minte. Deosebirile minunilor Lui, fata de cele facute de sfinti sint acestea: Dumnezeu Cel in Sfinta Treime-inchinat, Tatal, Fiul si Duhul Sfint, a facut minuni mari direct asupra lumii Sale, precum: rapirea lui Enoh la cer (Facere 5, 24; Evrei 11, 5); amestecarea limbilor (Facere 11, 7); orbirea locuitorilor Sodomei (Facere 19, 11); prefacerea femeii lui Lot in stilp de sare (Facere 19, 26); glasul ceresc in rug (Iesire 3, 2-5); toiagul lui Moise prefacut in sarpe (Iesire 4, 2-4); mina lui Moise acoperita de lepra (Iesire 4, 6-7); prepelitele (Iesire 16, 13); glasul Domnului in Sinai (Iesire 20, 22).

Dumnezeu a facut minuni marite si infricosate, care nu s-au mai savirsit in tot pamintul si neamul (Iesire 14, 20): trecerea lui Israel prin Marea Rosie (Iesire 14, 20-22); nimicirea lui Senaherib (IV Regi 19, 35); glasul din cer catre Nabucodonosor (Daniel 4, 28).

Iata si citeva minuni facute in legea Harului; Pogorirea Sfintului Duh in chip de porumbel (Matei 3, 16); glasul din cer la botezul lui Iisus (Matei 3, 17; Marcu 1, 11; Luca 3, 22); glasul Tatalui din cer la Schimbarea la Fata a Domnului (Matei 17, 5; Marcu 9, 7); intunericul si semnele la moartea lui Iisus Hristos (Matei 27, 45, 51-53; Marcu 15, 33; Luca 23, 44-45); Catapeteasma bisericii rupta (Marcu 15, 38); limbile de foc la Cincizecime si darul vorbirii in limbi (Fapte 2, 2-3); eliberarea Apostolilor din inchisoare (Fapte 12, 8-9) si multe altele.

Puterea lui Iisus Hristos este asemenea Tatalui si lucrarea Lui este impreuna cu a Tatalui (Ioan 5, 17). Minunile lui Iisus Hristos in Legea Harului au fost deosebite de cele ce s-au facut de Dumnezeu in Legea Veche. Dar si sfintii au facut minuni prin puterea data lor de la Duhul Sfint. Insa ele se deosebesc de cele facute de Dumnezeu. Pentru ca sfintii nu au savirsit minuni directe asupra intregii lumi, cum a facut si face Dumnezeu pururea. Apoi sfintii au luat darul facerii de minuni numai prin post si rugaciune multa catre Dumnezeu (Iesire 24, 18; 34, 28; Deuteronom 9, 18; Luca 2, 37; Fapte 10, 30; 14, 23).

Mintuitorul a facut minunile cu a Sa porunca si datorita puterii Sale (Ioan 19, 11; 5, 17; 19, 21-26). El a facut minuni pe care nimeni din oameni nu le-a mai facut (Matei 9, 33; Marcu 2, 12; Ioan 21, 25), pe cind sfintii au facut minuni numai prin darul si puterea primita de la Dumnezeu (Fapte 3, 12). Apoi sfintii au facut minuni la porunca lui Dumnezeu (Iesire 4, 3; 6, 7; Numerii 20, 8-9).

Dumnezeu insa nu primeste porunca de la nimeni ca sa faca minuni, ci toate cite voieste le face in cer si pe pamint (Psalmi 76, 13; 85, 9; 113, 11).

Minunile Mintuitorului nostru Iisus Hristos au fost profetite mai inainte de Duhul Sfint prin gura sfintilor Sai prooroci. Asa de exemplu marele prooroc Isaia prin Duhul Sfint a aratat ca Mintuitorul va lumina orbii, va da auz surzilor, va da grai mutilor si vedere orbilor, zicind: "Atunci va sari schiopul ca cerbul si limpede va vorbi limba gingavilor". Iarasi zice despre dezlegarea celor legati de duhuri necurate si pentru cei orbi ca va deschide ochii orbilor, si va scoate din legaturi pe cei legati (Isaia 35, 5; 42, 8). Minunile sfintilor s-au facut cu un scop anumit cind a binevoit Dumnezeu si unde a voit El (Iesirea 7, 20-21; Fapte 1, 16; II Petru 1, 21).

Vedem iarasi ca sfintii au facut minuni putine, iar Mintuitorul ca Dumnezeu a facut tot felul de minuni pe care nimeni din oameni nu le-a putut face (Matei 9, 33; Marcu 2, 12; Ioan 15, 24). Toate minunile sfintilor au fost facute nu prin puterea lor, ci de Dumnezeu prin ei, ca sa se implineasca cuvintul Scripturii care zice: Sfintilor care sint pe pamintul Lui minunate a facut Domnul voile Sale intru dinsii (Psalmi 15, 3). Sfintii au facut minuni si ei, ca sa arate puterea lui Dumnezeu, precum scrie: Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui, Dumnezeul lui Israel (Psalm 67, 36).

Sa stim ca Dumnezeu a facut, face si va face tot felul de minuni in vecii vecilor, atit in cer si pe pamint. In schimb, sfintii pot face minuni si pot prooroci numai cind voieste si unde voieste Dumnezeu. Vedem ca sfintii Apostoli, care luasera de la Dumnezeu darul si puterea de a face minuni n-au putut scoate duhul cel rau din omul lunatic cind au voit ei (Matei 17, 16; Marcu 9, 20). Sfintul prooroc Elisei, macar ca luase de la Dumnezeu dar indoit de a face minuni mai mari decit Ilie proorocul, n-a cunoscut scirba cea mare a femeii sunamitence, careia ii murise copilul pentru ca Domnul a ascuns de la el lucrul acesta (IV Regi 4, 27).

Vedem iarasi ca Sfintul Antonie cel Mare, care luase de la Dumnezeu darul facerii de minuni in diferite imprejurari, n-a putut scoate duhul cel rau din femeia indracita, macar ca s-a nevoit mult cu post si rugaciune. Pe acest duh rau l-a scos ucenicul sau, Sfintul Pavel cel simplu. Sfintul Antonie n-a cunoscut pe diavolul cel viclean care se prefacea ca este om pacatos si ca vine sa se pocaiasca (a se vedea Viata Sfintului Antonie cel Mare, in 17 ianuarie).

Iubiti credinciosi,

V-am vorbit pe scurt despre minunile lui Dumnezeu si despre minunile sfintilor si am aratat ca darul facerii de minuni se da de Dumnezeu numai celor desavirsiti, cui voieste si cit voieste El. Prin minuni Dumnezeu Isi arata atotputernicia, bunatatea si iubirea Sa fata de oameni si de intreaga creatie. Scopul pentru care Dumnezeu si sfintii Sai fac minuni este preamarirea numelui Sau in cer si pe pamint, intarirea si apararea dreptei credinte in lume, calauzirea si mintuirea oamenilor, si izgonirea duhurilor rautatii dintre noi.

Minunile arata in chipul cel mai convingator si direct ca Dumnezeu este Creatorul si Stapinul intregii lumi, ca El are mila de oameni si asteapta pocainta lor si ca da aceeasi putere de a face minuni tuturor celor ce se tem de dinsul. Iar daca oamenii se indoiesc de Dumnezeu chiar cind se afla in fata unor adevarate minuni, inseamna ca mintuirea lor este in mare primejdie.

Dumnezeul nostru este Dumnezeul minunilor, iar minunile sint semnul vazut al puterii si iubirii Sale. Caci credinta in Dumnezeu daca nu savirseste minuni, nu este adevarata. Despre aceasta spune si proorocul David: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu care faci minuni (Psalm 76, 13). Si in alt psalm zice: Dumnezeul nostru in cer si pe pamint toate cite a voit a facut (Psalm 113, 11). De aceea cel ce se impotriveste minunilor sau se indoieste de adevarul lor, acela tagaduieste Sfinta Scriptura, tagaduieste Revelatia divina si pe Insusi Dumnezeu si nu se poate mintui pentru ca nu duce nici un suflet in imparatia lui Dumnezeu. Or, credinta crestina si revelatia divina sint intemeiate si intarite de minuni, adica de fapte si lucruri supraomenesti savirsite de Dumnezeu mai presus de mintea si intelegerea noastra. Prin minuni se slaveste Cel Preainalt, iar oamenii se intaresc in credinta si se mintuiesc.

Sa stiti, fratii mei, ca minunile s-au facut vesnic: si inainte de intemeierea lumii, si inainte de darea Legii, si inainte de venirea lui Hristos pe pamint, si dupa intruparea Cuvintului si astazi se fac minuni si in veci se vor face si nu vor inceta niciodata. Cele mai mari minuni ale lui Dumnezeu insa, sint doua: crearea lumii vazute si nevazute din nimic, numai prin cuvint si innoirea lumii prin intruparea, nasterea Domnului din Fecioara Maria si invierea Lui din morti, ce nu pot fi intelese de noi oamenii.

Ce este universul in negraita sa frumusete si ordine, daca nu o mare minune a Creatorului care uimeste pina si pe ingeri? Ce este omul, atit de minunat creat, daca nu o nepatrunsa minune a Creatorului? Ce este crestinismul care a biruit paginismul si pe diavol daca nu cea mai mare minune a lui Hristos inviat din morti? Din singele Domnului rastignit pe Golgota si din lumina Sfintului Mormint a rasarit o lume noua, o Biserica noua si o lege noua marturisita si aparata de doua mii de ani prin jertfa a nenumarate milioane de crestini apostoli, ierarhi, martiri, sfinti si drepti.

Intr-adevar, crestinismul este una din marile minuni ale Preasfintei Treimi pe pamint. Caci Tatal a trimis pe Fiul Sau in lume, iar Fiul S-a jertfit si Sfintul Duh a facut sa se vesteasca cuvintul si sa lucreze mintuirea neamului omenesc. Zadarnic s-au ostenit dusmanii lui Hristos sa biruiasca Biserica, sa inlocuiasca Evanghelia si sa infringa crestinismul. Lupta a fost si este crincena, potrivnicii tot mai multi, jertfele tot mai mari, dar si crestinismul tot mai tare si de nebiruit, pentru ca la cirma Bisericii se afla Domnul nostru Iisus Hristos inviat din morti.

Iubiti credinciosi,

Fiecare dintre noi am vazut in viata unele minuni si fapte mai presus de mintea noastra, savirsite fie cu noi, fie cu cei din jurul nostru. Fiecare, mai ales cind sintem bolnavi, in fata mortii sau a unei mari primejdii, cerem staruitor sa faca Dumnezeu o minune cu noi si sa ne scape de moarte, de primejdie, de boala, sa ne ajute la examene, la operatie, la necazul care ne apasa. Fiecare ne inchinam in biserica, dam slujbe la Sfintul Altar, sarutam sfintele icoane, aprindem luminari si spunem lui Dumnezeu, Maicii Domnului si sfintilor Lui necazul nostru, cu speranta ca ni se va indeplini cererea. Dar aproape intotdeauna uitam sa ne recunoastem nevrednicia si sa ne intrebam cu smerenie: "Doamne, oare sint vrednic eu pacatosul de mila Ta? Sint vrednic sa faci o minune atit de mare cu mine cel plin de pacate?"

Multi cer ajutor si asteapta minuni de la Dumnezeu, dar putini sint pe care ii miluieste si le asculta rugaciunea. Si aceasta pentru ca nu cer ceea ce trebuie spre folos si mintuire sau pentru ca sint nevrednici de ajutorul lui Dumnezeu si al sfintilor Lui din cauza pacatelor care ii stapinesc. De aceea cerem mult, dar primim mai putin pentru ca Dumnezeu face minuni numai cu acei care au credinta tare si se roaga mult cu smerenie, cu lacrimi si cu post. Domnul miluieste si sfintii ajuta cu rugaciunile lor mai intii pe acei care sint milostivi in dragoste si-si cresc copiii in frica de Dumnezeu. Pe acestia ii miluieste mai mult. Cu acestia face adevarate minuni, pentru ca au credinta mai multa, iarta mai mult, iubesc mai mult si au inima smerita.

Sa cerem lui Dumnezeu mai intii iertarea pacatelor si mintuirea sufletului, apoi sa cerem cele pamintesti. Sa invatam a ne ruga cu credinta, avind drept pilda pe cei orbi vindecati din Evanghelia de astazi. Ca aceia mergeau dupa Mintuitorul si strigau cu credinta: Miluieste-ne pe noi, Fiul lui David! Iar daca Domnul ne va intreba ca si pe aceia: Credeti ca pot sa fac Eu aceasta?, noi sa raspundem din toata inima: Da, Doamne! Credem ca Tu ai facut cerul si pamintul! Credem ca Tu ai creat pe ingeri si pe oameni! Credem ca Tu Te-ai intrupat din Fecioara si ai inviat din morti, pentru a noastra mintuire! Credem in Evanghelie si in puterea Sfintei Cruci! Credem in mila si minunile Tale! Revarsa mila si harul minunilor Tale peste noi toti, ca sa Te slavim si sa Te laudam in veci. Amin.

 Parintele Ilie Cleopa

 

10 Mai 2012

Vizualizari: 6320

Voteaza:

Predica la Duminica a saptea dupa Rusalii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE