Predica la Duminica a XXV-a dupa Rusalii

Predica la Duminica a XXV-a dupa Rusalii Mareste imaginea.

 

Predica la Duminica a XXV-a dupa Rusalii
( Despre ispitire si fatarnicie )

 

Si iata un invatator de lege s-a ridicat si, ispitindu-L, a zis:
Invatatorule ce voi face ca sa mostenesc viata vesnica? (Luca 10, 25)

 

Iubiti credinciosi,

Daca citim cu atentie Sfinta Evanghelie vedem ca Mintuitorul nostru Iisus Hristos a fost ispitit de diavolul (Matei 4, 1-11), dar mai ales de multe ori a fost ispitit de slugile diavolului, care erau carturarii, saducheii, fariseii, arhiereii si legiuitorii (Matei 22, 15-18).

 

Aceste ispitiri din partea lor, intotdeauna erau amestecate cu ura, cu viclesug si cu fatarnicie. Asa vedem, de exemplu, ca fariseii, au tinut sfat cu viclesug ca sa prinda in cuvint pe Mintuitorul, si au trimis la El niste iscoade ca sa-L intrebe daca se cuvine a da dajdie Cezarului. Dar Mintuitorul, cunoscind viclenia lor, a zis catre ei: De ce Ma ispititi, fatarnicilor? (Marcu 12, 15). Alta data saducheii si fariseii s-au apropiat cu viclesug de Domnul, sa le dea semn din cer. Iar El le-a raspuns: Cind se face seara, ziceti: Miine va fi timp frumos, pentru ca este cerul rosu; iar dimineata ziceti: Astazi va fi furtuna, pentru ca se roseste cerul posomorit. Apoi le-a zis: Fatarnicilor, fata cerului stiti sa o judecati, dar semnele vremilor nu puteti! Neam viclean si adulter cere semn si semn nu i se va da decit numai semnul lui Iona, si lasindu-i a plecat (Matei 16, 1-4).

 

Vedeti, fratilor, ca in cuvintele de raspuns catre saduchei si farisei, ii numeste fatarnici si neam viclean. Si aceasta pentru ca in sfatuirea lor de a-L ispiti si a-I cere semn din cer, erau plini de fatarnicie si viclenie. La fel vedem si pe legiuitorul din Sfinta Evanghelie de azi venind cu viclenie si fatarnicie catre Domnul, ispitindu-L si zicind: Invatatorule, ce voi face sa mostenesc viata cea vesnica? (Luca 10, 25). Dar Domnul nostru Iisus Hristos, care prinde pe cei intelepti in viclesugul lor (I Corinteni 3, 19), vazind pe legiuitor ca una vorbeste cu gura si alta planuieste in inima lui, nu i-a raspuns la cuvintele sale, ci ii pune o intrebare, zicind: In Lege ce este scris, cum citesti? (Luca 10, 26), incercind din cuvintele lui sa-l invete cele ce nu stia. Mintuitorul, care intotdeauna vedea viclesugul celor ce I se adresau (Luca 20, 23), cunoscind viclenia legiuitorului care Il ispitea, l-a intrebat: "Ce scrie in Legea lui Moise?" Iar el a zis: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, si pe aproapele tau ca pe tine insuti (Levitic 19, 18; Matei 22, 37-40), iar Mintuitorul i-a zis: Drept ai raspuns, fa aceasta si vei fi viu.

 

Legiuitorul insa nu credea ca Iisus Hristos este Dumnezeu. Pentru ce dar, Iisus i-a zis: Fa aceasta si vei fi viu? Dar poate oare cineva sa se mintuiasca fara credinta in Iisus Hristos? Nu, caci Domnul a zis: Cela ce crede intru Mine, nu crede in Mine ci in Cel ce M-a trimis pe Mine, si iarasi: Cel ce ma vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine (Ioan 12, 44-45), si iarasi: Cela ce crede in Mine, chiar de va muri viu va fi (Ioan 11, 25). Atunci pentru ce a zis Domnul legiuitorului ca va fi viu implinind cele scrise in legea lui Moise? Iata pentru ce: pentru ca Legea lui Moise a fost invatatoare si calauza spre Hristos (Galateni 3, 24), iar sfirsitul Legii este Hristos, spre indreptarea a tot celui ce crede (Romani 10, 4), si cela ce crede in invatatura lui Moise, acela crede si in Iisus Hristos. Cum zice si in alt loc: De ati fi crezut in Moise, ati fi crezut si Mie (Ioan 5, 46-47).

 

A mai zis Domnul legiuitorului ca va fi viu prin cele scrise in legea lui Moise, pentru ca tot cel ce iubeste pe Cel ce a nascut, iubeste si pe cel nascut din El (I Ioan 5, 1). Iar legiuitorul vrind a se indrepta pe sine, l-a intrebat pe Iisus: Cine este aproapele meu? (Luca 10, 29) Iata, alta intrebare pusa cu viclesug lui Iisus. Oare legiuitorul nu stia cine este aproapele lui? Acesta ca un legiuitor si invatator de Lege, stia cu adevarat cine este aproapele lui, dar prin aceasta intrebare vicleana, vroia sa auda ce zice Domnul, fiindca el socotea ca numai cei din neamul iudeilor sint aproapele lor, iar nu oricare om.

 

Dar Preabunul nostru Mintuitor, vrind sa-i arate cine este cu adevarat aproapele nostru, i-a raspuns cu pilda omului cazut intre tilhari, zicind: Un om oarecare, se cobora din Ierusalim la Ierihon si a cazut intre tilhari, care, dezbracindu-l si ranindu-l, s-au dus lasindu-l abia viu (Luca 10, 30). Vedeti, fratilor ca Mintuitorul nu a zis un iudeu, ci un om oarecare, ca prin aceasta sa-i arate legiuitorului ca orice om este aproapele nostru si de il vom vedea in primejdie se cuvine cu toata dragostea a-l ajuta.

 

Dupa ce Mintuitorul a spus aceasta pilda legiuitorului, l-a intrebat: Care dintre acestia trei ti se pare a fi aproapele celui ce a cazut intre tilhari? Iar el, silit fiind sa spuna adevarul, a zis: Cel ce a facut mila cu dinsul. Atunci Mintuitorul a zis: Mergi si fa si tu asemenea (Luca 10, 37).

 

Vedeti intelepciunea cea fara de margine a Mintuitorului nostru Iisus Hristos? Legiuitorul acela a venit cu viclenie si fatarnicie ca sa ispiteasca pe Domnul, iar Mintuitorul, prin pilda cu omul cel cazut intre tilhari si cu Samariteanul cel milostiv, care a purtat grija de cel ranit si cazut intre tilhari, i-a dat un minunat si dumnezeiesc raspuns. Mai intii a invatat pe legiuitor ca orice om din lume este aproapele nostru. Dupa ce l-a facut a intelege acest lucru si a-l marturisi, i-a zis: Mergi si fa si tu asemenea. Adica sa nu mai socotesti de acum inainte ca numai cei din neamul iudeilor sint aproapele tau, ci oricare om din aceasta lume sa fie socotit aproapele nostru, si de este cineva in necaz sau primejdie, sa-l ajutam ca pe cel ce este de un neam cu noi.

 

Iubiti credinciosi,

Dar sa revenim cu cuvintul nostru la cele despre care am vorbit la inceput, adica despre ispitirea cea vicleana si despre fatarnicie. Sa vorbim ceva despre aceste doua patimi pentru care Mintuitorul nostru Iisus Hristos de atita ori i-a mustrat si i-a amenintat cu vaiul pe carturari, pe farisei, pe saduchei si pe legiuitorii Legii Vechi.

 

Mai intii sa aratam ce este viclesugul.

 

Trebuie sa stim si sa intelegem ca tatal tuturor rautatilor si izvor a tot viclesugul este diavolul. Acesta cu viclenie a inselat la inceput pe stramosii nostri Adam si Eva si cu inselaciunea cea vicleana i-a scos din rai (Facere 3, 1; II Corinteni 11, 3). Dumnezeu uraste pe omul viclean (Psalm 5, 6). Sfinta si dumnezeiasca Scriptura arata ca inima omului este mai vicleana decit orice si foarte stricata! Cine o va cunoaste? (Ieremia 17, 9). Mintuitorul nostru Iisus Hristos ne-a aratat ca viclesugul este un pacat care, impreuna cu altele, isi are izvorul si radacina in inima omului, zicind: Caci dinlauntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrinarile, betiile, uciderile, adulterul, lacomia, viclesugurile, inselaciunile, pizma, hula, trufia, usuratatea (Marcu 7, 21-22).

 

Marele Apostol Pavel mustra pe Elima vrajitorul pentru viclenia lui, zicind: O, tu cel plin de toata viclenia si de toata inselaciunea, fiu al diavolului si vrajmas a toata dreptatea (Fapte 13, 10). Acelasi Apostol acuza pe cei care s-au impotrivit lui Dumnezeu, plini fiind de toata nedreptatea, de desfrinare, de viclenie, de lacomie si de rautate (Romani 1, 28-29). Si invatind pe crestini, le spune: Ne-am lepadat de cele ascunse ale rusinii, nemaiumblind cu viclesuguri, nici stricind cuvintul lui Dumnezeu (II Corinteni 4, 2). Iar Efesenilor le spune: Sa nu fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vint al invataturii prin inselaciunea cea omeneasca, prin viclesugul lor spre uneltirea razvratirii (Efeseni 4, 14).

 

Fratii mei, din marturiile de mai sus daca ati ascultat cu atentie, ati putut intelege urmatoarele: intii, ca diavolul este inceputul si radacina tuturor rautatilor si al viclesugului; al doilea, ca viclesugul izvoraste din inima omului si al treilea, ca oamenii cei vicleni sint fii ai diavolului si vrajmasi a toata dreptatea.

 

Sa aratam cite ceva si despre pacatul cel pestrit si felurit al fatarniciei, care este armura blestemata a viclesugului diavolesc. Si iata ce am a zice in aceasta privinta. Sa stiti ca fatarnicia are radacina pe viclesug, iar roade, pe minciuna, pe amagire, pe maiestrie, pe agoniseala rea, pe necinste si pe vatamarea aproapelui.

 

Omul fatarnic este nesincer, prefacut, fals si viclean, caci una gindeste si alta vorbeste. Cuvintul lui este da, iar lucrul sau nu. Oamenii fatarnici cinstesc pe Dumnezeu numai cu buzele, dupa cum arata Sfinta Scriptura, zicind: Poporul acesta se apropie de Mine, numai cu gura si cu buzele Ma cinsteste, iar cu inima este departe de Mine (Isaia 29, 13), si dumnezeiescul prooroc Ieremia, aratind acelasi lucru, zice: Aproape esti Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor (Ieremia 12, 2). Oamenii fatarnici sint cucernici numai la aratare (II Timotei 3, 5). Mintuitorul nostru Iisus Hristos a asemanat cu aluatul pacatul fatarniciei, zicind catre ucenicii Sai: Paziti-va de aluatul fariseilor, care este fatarnicia (Luca 12, 1). Dar de ce Mintuitorul a asemanat cu aluatul pe fatarnici? Iata de ce!

 

Dupa cum aluatul dospeste toata framintura (Matei 13, 33), asa si fatarnicia unita cu viclesugul, strica toata asezarea cea duhovniceasca a omului. Inima, mintea, vederea, limba, buzele lui precum si toata purtarea lui cea din afara si cea dinlauntrul lui sint tulburate de aceasta.

 

Nu auzim in Sfinta Scriptura, zicind: Vai tie vamesule! Vai tie desfrinata! Vai tie tilharule! Ca pe toti acestia i-a primit si i-a miluit Domnul. Iar pe fatarnici, de multe ori i-a mustrat si cu vaiul i-a amenintat, zicind: Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici, ca inchideti Imparatia Cerurilor inaintea oamenilor, ca nici voi nu intrati, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati (Matei 23, 13). Vai voua carturarilor si fariseilor fatarnici, ca mincati casele vaduvelor si cu fatarnicie va rugati indelung, pentru aceasta mai multa osinda veti avea (Matei 23, 14).

 

Si iarasi: Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici, ca inconjurati marea si uscatul ca sa faceti un ucenic, si daca l-ati facut, il faceti fiu al gheenei mai indoit decit voi (Matei 23, 15). Acestea si inca multe vaiuri a spus Mintuitorul asupra carturarilor si fariseilor, saducheilor si legiuitorilor. Nici unul din sfinti si din filosofii lumii acesteia nu a putut sa arate pacatului fatarniciei si al viclesugului mai luminat ca Domnul si Mintuitorul nostru Iisus Hristos, Care fiind Dumnezeu adevarat, privea in inimile carturarilor si ale fariseilor, si vazind aceste patimi grele le mustra si le ameninta cu vaiul.

 

De aceea si Sfintul Apostol Petru indeamna pe toti crestinii sa fuga de viclesug si fatarnicie (I Petru 2, 1). Pacatul fatarniciei duce pe multi la erezie, la ratacire si este, nu numai un prilej de sminteala, ci si de pierzare pentru multi. Marele Apostol Pavel a aratat ca in vremile cele de apoi, multi fatarnici si vicleni se vor arata: Duhul graieste lamurit, zice el, ca in vremile cele de apoi unii se vor departa de la credinta, luind aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile diavolilor prin fatarnicia unor mincinosi, care sint osinditi in cugetele lor (I Timotei 4, 1-2).

 

In aceasta categorie de fatarnici intra toti ereticii, toti sectantii, care prin fatarnicie si falsa smerenie si credinta strimba, amagesc pe cei necunoscatori ai viclesugului si ai minciunii lor. De aceea este bine ca toti credinciosii si cei ce au dreapta credinta sa fuga de acesti serpi veninosi, de acesti fatarnici vicleni, care cu viclenie si fatarnicie se silesc a insela pe cei nevinovati. Acestia sint lupi imbracati in piei de oaie (Matei 7, 15-16), care cu viclenie si fatarnicie vor sa insele si sa piarda oile cele cuvintatoare ale lui Hristos.

 

Oamenii care sint cuprinsi de pacatele fatarniciei si ale viclesugului, ii puteti cunoaste din aceste semne: Cinstesc pe Dumnezeu numai cu buzele (Isaia 29, 13; Ieremia 12, 2); nu fac cele ce zic (Matei 23, 3-4); oamenii fatarnici sint cucernici numai la aratare (II Timotei 3, 5); se ingrijesc numai de evlavia cea din afara (Matei 23, 25).

 

Oamenii fatarnici sint observatori numai la lucrurile cele mici si neinsemnate (Matei 23, 23); invata minciuna (Fapte 20, 30; I Timotei 4, 2); fac lucruri bune cu ingimfare (Matei 6, 2); postesc si se roaga cu ingimfare (Matei 6, 2-12). Oamenii fatarnici zic: "Doamne, Doamne", dar nu fac voia lui Dumnezeu (Matei 7, 21); le plac scaunele cele dintii la adunari (Matei 23, 6; Marcu 12, 38-39); sint orbi fata de pacatele lor si aspri cu pacatele altora" (Luca 6, 41-42; Romani 2, 1-3); maninca casele vaduvelor, cum a zis Domnul (Matei 23, 14); sint lupi imbracati in piei de oaie (Matei 7, 15); fatarnicii intrebuinteaza religia in scop de cistig (Luca 20, 47); sint zelosi in a face prozeliti (Matei 23, 15); nu lasa pe altii sa intre in cer (Luca 11, 52).

 

Dumnezeu pe oamenii fatarnici ii socoteste uriciune (Isaia, 1, 11-14); oamenii fatarnici se cunosc dupa faptele lor (Matei 7, 15-20). Pedeapsa lui Dumnezeu ajunge pe cei fatarnici (Marcu 12, 40; Iov 15, 24). Fatarnicii mai ales in vremurile din urma se vor arata (I Timotei 4, 2; II Timotei 3, 5) De oamenii fatarnici trebuie a fugi si a ne indeparta (II Timotei 3, 5-6).

 

Iubiti credinciosi,

In incheiere voi vorbi despre cel mai viclean si mai fatarnic om din lume, care a intrecut cu rautatea vicleniei si a fatarniciei pe toti cei mai inainte de el. Acesta a fost Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, care s-a facut vinzator al Mintuitorului nostru Iisus Hristos. In acest om viclean si fatarnic intrind satana (Luca 22, 3), a lucrat prin el la vinzarea si pierderea Domnului nostru Iisus Hristos. Prin acest viclean si fatarnic ucenic, Mintuitorul a fost dat la chinuri, la rastignire si la moarte pe cruce (Matei 27, 33-37). In acest Iuda, fiul pierzarii, (Ioan 17, 12), care mai bine nu s-ar fi nascut (Matei 26, 24), s-au unit aceste preagrozave fapte ale viclesugului si ale fatarniciei. Acest preaviclean si fatarnic ucenic, pe linga rautatile mai sus aratate, era si foarte bolnav de iubirea de arginti. Si cind Maria, sora lui Lazar in Betania a spalat cu mir de nard curat, de mare pret picioarele Mintuitorului si le-a sters cu parul capului ei (Ioan 12, 3), Iuda i-a facut suparare Mariei, zicind ca ar fi trebuit sa vinda mirul si pretul sa-l fi dat la saraci.

 

Iuda cel viclean si fatarnic, aratindu-se ca ii este mila de saraci, insela pe cei de fata pentru ca lui nu-i era mila de saraci, ci pentru ca era fur si avind punga, lua din ce se punea in ea (Ioan 12, 5-6). O, viclenie si fatarnicie; cu chipul se arata milostiv, iar in inima avea nesatul iubirii de argint. Tot asa si la vinderea Mintuitorului in gradina Ghetsimani a dat semn la cei ce voiau sa prinda pe Domnul, zicind: Pe care voi saruta, Acela este; puneti mina pe El (Matei 26, 48). Si indata venind la Iisus, a zis: Bucura-Te, Invatatorule! Si L-a sarutat (Matei 26, 49). Iar Mintuitorul i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? (Matei 26, 50). O, viclenie si fatarnicie nemaiauzita a vinzatorului si o, bunatate negraita a Mintuitorului! Stie toate cele din inima lui Iuda, cunoaste toata viclenia si fatarnicia lui, dar nu-l mustra si nici nu-l pierde, ci cu cuvint plin de blindete il intreaba, zicind: Prietene, pentru ce ai venit? (Matei 26, 50).

 

Vedeti, fratii mei, faptele viclesugului si ale fatarniciei lui Iuda? In inima are vinzarea si prinderea Mintuitorului, iar pe buze, "Bucura-te, Invatatorule!" si sarutarea cea vicleana, ca semn celor ce venisera sa-L prinda pe Domnul. Iar Preabunul nostru Mintuitor ii zice: Prietene si ucenicul Meu, cu ce ti-am gresit, de ce ma vinzi la cei fara de lege? Eu te-am facut apostol. Eu te-am facut partas Trupului si Singelui Meu (Marcu 14, 22-25). Eu ti-am dat harul si puterea de a face minuni, de a izgoni duhurile cele necurate, de a tamadui tot felul de boli si de a invia mortii (Matei 10, 1-8). Eu ti-am incredintat si punga cea de obste spre a mingiia intr-un fel inima ta cea iubitoare de arginti si neputinta ta (Luca 22, 36), iar tu acum, ucenicul Meu si prietenul Meu, care de atitea daruri si cinste te-ai imbogatit de la Mine, fara de nici o recunostinta si fara de nici o mila, ma dai spre moarte? Oare iti dai seama cita intunecare, cita orbire spirituala si cita nerecunostinta este acum in inima ta? Pentru ce te faci de buna voie fiu al pierzarii? (Ioan 17, 22), ca Eu nu voiesc moartea pacatosului (Iezechiel 18, 23; II Petru 3, 9).

Iata pina la cita intunecare si inselare spirituala ajunge omul cel viclean, fatarnic si iubitor de argint.

 

Va rog, fratii mei, sa fugiti ca de moarte de pacatul vicleniei si al fatarniciei si ce aveti in inima aceea sa aveti si pe buze. Sa nu fim fatarnici in fapte si in cuvinte, ca sa nu cadem in osinda lui Iuda vinzatorul. Sa va cresteti copiii in frica de Dumnezeu, invatindu-i sa nu spuna minciuni, sa asculte, sa iubeasca Biserica, rugaciunea, milostenia si citirea cartilor sfinte.

 

Asa de vom face, vom fi in pace si cu Dumnezeu si cu aproapele nostru si vom avea pacea si bucuria Duhului Sfint in inima si constiinta noastra. Amin.

 

Parintele Ilie Cleopa

10 Mai 2012

Vizualizari: 2936

Voteaza:

Predica la Duminica a XXV-a dupa Rusalii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE