Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina Mareste imaginea.


Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina

Bogatia de ar curge, nu va lipiti inima de ea (Psalm 61, 10)

               Iubiti credinciosi,
In multe locuri ale Sfintei si dumnezeiestii Scripturi, gasim invataturi in care se arata cit de greu si amagitor este pacatul iubirii de avutii si ce osinda primesc cei ce isi pun nadejdea in avutii si nu fac milostenie din averile lor, spre a cistiga in felul acesta mila lui Dumnezeu, dupa cuvintul Sfintei Evanghelii, care zice: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7); si iarasi: Fericit barbatul care se indura si da (Psalm 111, 5).

Una din invataturile Sfintei Scripturi care arata la cita orbire si nebunie ajunge omul care are inima sa lipita de avutii, este si pilda Evangheliei citita astazi, care incepe cu aceste cuvinte: Unui om bogat i-a rodit din belsug tarina. (Luca 12, 16).

dar pentru care pricina a rinduit Dumnezeu sa rodeasca tarina acestui om bogat? Dumnezeu, fiind Preabun, preadrept si indurat, nu pedepseste pe om pentru orice pacat in veacul de acum, caci asteapta indreptarea lui si voieste ca toti oamenii sa se mintuiasca si la cunostinta adevarului sa vina (I Timotei 2, 4; Tit 2, 11). El nu vrea moartea pacatosului (Iezechil 18, 22-32), ci ploua peste cei drepti si peste cei nedrepti si rasare soarele Sau peste cei buni si peste cei rai (Matei 5, 45). El ca un Preabun a binevoit ca si tarina acestui bogat sa rodeasca cu imbelsugare, ca vazind multimea roadelor sale sa-si aduca aminte de cei saraci si necajiti si de bunavoia sa sa imparta mila la cei ce nu au, ca sa cistige si el mila de la Dumnezeu in ziua cea mare si infricosata a Judecatii celei de apoi.

Dar bogatul, in loc de milostenie cugeta in sine, zicind: "Ce voi face ca nu am unde aduna roadele mele?" Iata in ce grija arunca averea pe omul robit de ea. Cel sarac si necajit vazindu-se strimtorat de lipsa, zice si el: "Ce voi face ca nu am cele de trebuinta pentru mine, pentru sotie si pentru copiii mei? Nu am hrana, nu am bani, nu stiu ce sa fac din cauza saraciei mele".

Dar cita deosebire este intre sarac si acest bogat care zice: "Ce voi face ca nu am unde sa adun roadele mele?" Vedeti, fratilor, nedumerirea nedreapta si grija nebuna?

Daca in mintea acestui bogat ar fi fost dreapta socoteala si in inima lui frica lui Dumnezeu si milostenia, el indata ar fi zis in sine: "Slava Preabunului Dumnezeu ca si anul acesta a rodit tarina mea, ca sa am de unde da si altora care sint saraci si necajiti si nu au cu ce trai!"

Dar mintea acestui bogat nebun si cu inima impietrita nu a cugetat ca bogatia nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (Agheu 2, 9; II Paralipomena 25, 9) si ca Dumnezeu o da cui voieste (Facere 24, 35). Grija cea mare a bogatului una era: ca nu are unde sa-si puna roadele sale (Luca 12, 17). Si indata a hotarit: Aceasta voi face: voi strica hambarele mele si mai mari le voi zidi si voi stringe acolo toate roadele mele (Luca 12, 18).

Iata, in ce chip si-a dezlegat nedumerirea si grija. Sa strice hambarele si sa faca altele mai mari si acolo sa adune roadele tarinei si toate bunatatile sale.

O, nebunie a omului. O, inima nesatioasa de a aduna averi peste averi. Zic doctorii ca cel bolnav de hidropica cu cit bea apa cu atit mai tare inseteaza.

Asa si inima bogatului iubitor de avere, cu cit aduna mai mult, cu atit pofteste sa aiba mai multa avere. Si precum iadul nu se satura sa primeasca suflete si focul lemne, asa fara de sat este inima bogatului nemilostiv.

Inima bogatului nemilostiv si iubitor de avere este foarte departe de dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele. Acest om pururea uita de Dumnezeu, de moarte, de chinurile iadului si de judecata cea dreapta si preainfricosata a lui Dumnezeu care va arunca in osinda vesnica pe cei nemilostivi.

Sa auda cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice: "Veniti acum voi bogatilor, plingeti si va tinguiti de necazurile care vor veni asupra voastra. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mincat moliile. Aurul si argintul vostru a ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si va va minca trupurile ca focul. Ati strins comori pentru zilele cele de apoi! Plata lucratorilor care au secerat tarinele voastre, pe care voi le-ati oprit striga la cer si strigarile seceratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot. (Iacob 5, 1-7).

Dar sa revin la cuvintul Sfintei Evanghelii. Bogatul, dupa ce a cugetat in inima sa sa-si mareasca hambarele, a zis: Si voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunatati strinse pe multi ani. Odihneste-te, maninca, bea si te veseleste. Iata, fratilor, ce rasare in inima bogatului nemilostiv. Nu gindeste ca va muri si toate cite a adunat vor ramine, nu gindeste ca este trecator si strain pe acest pamint. Nu gindeste ca este dator, din toate cite i-a dat Dumnezeu, sa dea milostenie la cei lipsiti si saraci, ci cugeta sa bea si sa se veseleasca din cele ce a adunat in cit mai multi ani. O, bogatule fara de minte! De unde stii ca tu vei trai multi ani? Cine ti-a spus ca vei trai pina miine dimineata? Cine te-a facut pe tine stapin pe viata ta? N-ai auzit pe Duhul Sfint, zicind: Omul desertaciunii s-a asemanat, zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4).

Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea si inima la avutiile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, in aceasta noapte sufletul tau vor sa-l ceara de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? Iata ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, ca: in aceasta noapte sufletul tau il vor cere de la tine. In care noapte? In aceea in care in mintea si inima omului lacom si nesatios dupa averi nu era nici o lumina a harului lui Dumnezeu, ci un mare intuneric al pacatelor lui. Marele Apostol Pavel ne indeamna: Sa lepadam lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu hainele luminii (Romani 13, 12). In alt loc ne spune: Nu fiti partasi la faptele cele fara de roade ale intunericului, ci mai virtos sa le mustrati (Efeseni 5, 11). Aceste lucruri ale intunericului erau ca o noapte a pacatului in mintea si inima bogatului robit de avutii, precum noaptea iubirii de argint, care a intunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdari, care a intunecat mintea si inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii acelui bogat, care in flacara iadului fiind, cerea de la Avraam un deget inmuiat in apa.

                                                    Iubiti credinciosi,
Tot pacatul pe care il facem este un intuneric si o noapte mare, care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumina si locuieste in lumina cea neapropiata (I Timotei 6, 16). Sfintul Apostol Pavel ne porunceste, zicind: Ca fii ai lumini sa umblati (Efeseni 5, 8). Daca vom fi pururea veghetori cu mintea si ne vom sili dupa a noastra putere la toata fapta buna, atunci ne vom afla ca fii ai luminii inaintea lui Dumnezeu nerobiti cu mintea si cu inima de patimi si de averi.

Marele Apostol si Evanghelist Ioan ne invata ca: Cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2, 11). Aceasta noapte a pacatului a intunecat mintea si inima bogatului despre care ne vorbeste Mintuitorul in Sfinta Evanghelie de azi. Sa ne pazim, fratii mei, cu mare frica de Dumnezeu, sa nu cadem in intunericul pacatelor. Iar daca din neatentia noastra, pe neobservate am alunecat in noaptea pacatelor, sa alergam cu mare sirguinta la spovedanie si la pocainta cu multe lacrimi, spre a dobindi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez, cind ne-am facut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5).

Sa nu zabovim in noaptea pacatelor si in robia grijilor pamintesti ca nu cumva sa ni se zica si noua ca in aceasta noapte vor sa ceara de la noi sufletele noastre (Luca 12, 20). Ati auzit ca Domnul i-a zis nebun acestui bogat nemilostiv, care era in adincul noptii pacatului din cauza iubirii lui de averi si de dezmierdari. Cu adevarat, nu exista mai mare nebunie in aceasta viata decit a pune nadejde in averile noastre, a ne face impietriti si nemilostivi cu inima si a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdari, de betii si de toate placerile veacului de acum care sint desertaciune si moarte.

Sa auzim si pe Solomon care adevereste acest lucru, zicind: Marit-am lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; facutu-mi-am gradini si livezi si am sadit intru ele tot felul de pomi roditori; facutu-mi-am lacuri de ape ca sa ud dintr-insele dumbrava de lemne odraslitoare. Avut-am slugi si slujnice si robi, am avut si cirezi si turme multe de oi, am avut mai mult decit toti cei ce au fost mai inainte de mine in Ierusalim. Adunatu-mi-am argint si aur si avutiile imparatilor si ale tarilor. si tot ce au poftit ochii mei n-am departat de la dinsii si nu mi-am oprit inima de la nici o desfatare (Ecclesiastul 2, 4-10). Si care a fost rezultatul acestei bogatii si desfatari? Iata care: Mi-am urit viata, ca vicleana este asupra mea fapta cea facuta sub soare. Ca toate sint desartaciune si vinare de vint (Ecclesiastul 2, 17). Asa ar trebui sa cugete toti cei bogati si plini de avutii, care-si cheltuiesc averile lor in petreceri, in betii, in dezmierdarile trupului si in desfatarile cele viclene ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului sau.

                                                    Iubiti credinciosi,
Cita dreptate are cel ce a zis: "Toate sint mai neputincioase decit umbra. Toate nu sint decit visurile mai inselatoare, pe care intr-o clipeala moartea le apuca". Si iarasi: "Cind dobindim lumea, in groapa ne salasluim", zice Sfintul Ioan Damaschin, in slujba inmormintarii. La fel incheie si Domnul in Evanghelia de astazi: Asa este cel ce isi stringe lui comori, iar nu intru Dumnezeu se imbogateste (Luca 12, 21).

Asadar, tot cel ce aduna averi si se leaga cu mintea si cu inima a de banii sai, de averile sale si de dezmierdarile trupului sau, acela nu in Dumnezeu se imbogateste, ci in prapastia iubirii de bani si a iubirii de averi se arunca pe sine, spre a lui vesnica pierzare. Cel ce aduna bani peste bani si averi, iar la milostenie nu se gindeste, unul ca acela din zi in zi isi mareste povara sufletului sau, isi mareste prapastia caderii sale in muncile iadului, caci cu cit aduna mai multa avere, cu atit se face mai departe de Dumnezeu si mai adinc se scufunda in grijile sale cele viclene ale veacului de acum.

Sa stim si aceasta ca nu toata bogatia este spre osinda. Ca cel ce aduna cu dreptate bani si averi, dar nu-si lipeste inima de nimic, ci, dimpotriva, ajuta pe cei saraci si face multe milostenii, unul ca acela se mintuieste mai usor decit cel sarac care cirteste si se lipeste cu mintea si inima de putinele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de bogati evlaviosi, dregatori de tari si chiar sfinti care aveau avutii, precum dreptul Iov, dar fiind foarte credinciosi si milostivi, pe multi saraci ii scapau de la moarte, zideau biserici si minastiri, case de oaspeti, spitale. Astfel, pentru milostenia si iubirea lor de Dumnezeu si de oameni, se mintuiau inaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului ca toate sint create bune de Dumnezeu, ci intrebuintarea ei rea si robirea inimii si a mintii noastre de cele materiale si de placeri.

Nimeni dintre noi nu se poate considera astazi bogat si stapin pe averi. Toti sint aproape la fel in cele din afara, dar destul de diferiti in cele dinlauntru. Adica in taria credintei, in viata curata, in rivna pentru rugaciune, in post, in smerenie si in iubirea aproapelui. Inaintasii si parintii nostri de demult aveau averi putine si copii multi dar aveau si credinta multa. Ei faceau toate cu rugaciune si multumire, ca inaintea lui Dumnezeu, care vede si stie inimile noastre. Ei isi imparteau putinele averi in trei parti. Cea mai mare parte o foloseau pentru casa, pentru familie. A doua parte o dadeau danie bisericilor care se zideau din nou si pe la minastiri ca sa fie pomeniti toata viata. Iar a treia parte din avere o dadeau milostenie la cei saraci si suferinzi ca sa se roage pentru ei.

Asa sa facem si noi, fratii mei. Din putinul cit il avem sa folosim cea mai mare parte pentru intretinerea familiei, a copiilor, a vietii pamintesti. O alta mica parte sa dam pe la bisericile care se repara si se innoiesc, caci miluim casa Domnului in care se face zilnic Sfinta Liturghie si ne ajuta la mintuire. A treia parte, fie si cit de putin, sa o dam la saraci, la cei bolnavi si pentru pomenirea mortilor, ca pe ei nu are cine sa-i mai ajute, si vom avea mare plata. Aveti grija sa nu cheltuiti banii din putina avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mincaruri alese, pe distractii rele si betii, ca prin aceasta ne adunam osinda sigura.

Sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne izbaveasca de patima iubirii de argint si de tot pacatul, ca sa ne imbogatim in Hristos Iisus, Domnul nostru, Caruia I se cuvine slava in vecii vecilor. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

.

10 Mai 2012

Vizualizari: 10923

Voteaza:

Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE