Predica Postul Sfintelor Pasti

Predica Postul Sfintelor Pasti Mareste imaginea.

Slava Tie, Doamne! Inca ne-am mai invrednicit sa traim pana la Sfantul Post; inca ni se mai da vreme pentru a ne veni in fire; Dumnezeu inca Se mai arata gata sa ne primeasca in bratele parintesti ale miluirii. Trei saptamani am strigat rugandu-ne; „Usile pocaintei deschide-ne noua, Datatorule de viata!" Iata, s-a apropiat aceasta vreme mantuitoare a pocaintei! Stam la intrarea in Sfantul Post - arena pocaintei si a milostivirii lui Dumnezeu fata de noi. Sa purcedem, asadar, cu indraznire si sa intram cu dor. Nimeni sa nu se dea in laturi. Nimeni sa nu se abata aiurea.

Postul pare intunecat pana ce intram in arena lui; insa incepe numai, si vei vedea ca el e lumina dupa noapte, libertate dupa lanturi, usurare dupa trai greu. Ati auzit ca in Apostolul de astazi s-a spus: "Noaptea a trecut, iar ziua s-a apropiat (Romani 13, 12)"? Noaptea e vremea dinaintea Postului, iar ziua este Postul. Apostolul vrea ca noi sa intampinam Postul cu acelasi dor cu care intampinam ziua dupa o noapte lunga. Doar sa primiti in inimi ceea ce cere, ce da si ce fagaduieste Postul - si veti vedea ca altfel nici nu poate fi. Fiindca ce cere Postul ? Pocainta si indreptarea vietii. Ce da? Iertare desavarsita si inapoiere a tuturor milelor lui Dumnezeu. Ce fagaduieste? Bucurie in Duhul Sfant aici si vesnica fericire dincolo primeste toate acestea cu inima, si nu vei avea cum sa nu doresti Postul;

Impotriva postului se razvrateste numai trupul, si cei ce nu binevoiesc spre postire trupesti sunt, cu toate ca ei nu vor sa para trupesti si dau o explicatie intrucatva mai aratoasa pentru instrainarea lor de post: ei bine, nu vor sa renunte la viata placuta trupului si de asta inalta plangeri impotriva postului. Iar latura noastra duhovniceasca iubeste postul, inseteaza dupa post, se simte in voie in el. Ar trebui spus: sa iubesti si sa dezvolti in tine latura duhovniceasca si sa fii prieten cu postul - dar tocmai pentru dezvoltarea acestei laturi a si legiuit Domnul postul. Iata, la inceput este neaparat trebuincioasa silirea de sine; este neaparat trebuincioasa osteneala lipsita de dulceata, ea mai apoi sa gustam roadele cele dulci. Cugetarea trupeasca n-are decat sa se instraineze de post; tu supune-te sub jugul credintei si ia aminte la invatatura apostoleasca: "Cugetarea trupeasca moarte este, iar cugetarea duhovniceasca - viata si pace: caci cugetarea trupeasca este vrajmasa lui Dumnezeu, ca legii lui Dumnezeu nu se supune, ca nici nu poate (Romani 8, 6-8)".

Iata cu ce se invecineaza instrainarea de post izvorata din rasfatarea trupului si supunerea inaintea cugetarii trupesti: cu pierderea putintei de a placea lui Dumnezeu si chiar cu vrajmasia impotriva lui Dumnezeu! Asadar, daca cineva are fie si o mica scanteie a temerii de Dumnezeu, acela nu se va instraina de post si, in lumina acestei temeri, va respinge toate pretextele mincinoase de a-l strica. S-ar putea spune: da viata in tine fricii de Dumnezeu, si cu placere vei intra in arena Postului, strabatand-o fara osteneala pe toata, de la inceput pana la sfarsit. Dar, pe de alta parte, cum sa dai viata fricii de Dumnezeu fara osteneala ? Desertaciunea, grijile, distractiile vane, placerile, aplecarile pacatoase, presiunea legaturilor lumesti statornicite nu il lasa pe om sa intre in sine insusi, sa isi vina in fire si sa capete constiinta vie a legaturilor cu Dumnezeu la care e indatorat! De aceea, trebuie sa ne silim a intra in arena postului si a indeplini toate cerintele lui. Atunci se potolesc dorintele, gandurile si patimile desarte, se aude limpede glasul constiintei si invie constiinta prezentei lui Dumnezeu si a raspunderii fata de EL Iar dupa aceasta, ostenelile obisnuite ale postului ti se vor parea, poate, chiar neindestulatoare: fiindca temerea de Dumnezeu, care a inviat pe aceasta cale, devine o putere nebiruita, ce nu cunoaste nici un fel de ingradiri, a carei lucrare este indreptata de-a dreptul impotriva oricarui rasfat al trupului, rasfat pe care il sprijina crutarea de sine.

Atunci cand intri in starea aceasta, toate drepturile trupului la comoditatea pe care i-o oferim in viata obisnuita ni se vor parea de la sine ciudate si caraghioase; iar pana ce vei intra, degeaba dai in vileag cat de mincinoase sunt pretextele de rasfatare a trupului care abat de la post. Pot da un singur sfat: lasa in urma intreaga ta viata, oricat de lunga ti-ai fi fagaduit-o; stai la patul tau de moarte si cugetatoare poate constiinta ta sa iti fagaduiasca iesire buna din trup daca aceasta te va afla asa cum esti acum? Daca nu poate, sa stii dinainte ca in acea clipa vei fi gata sa ridici dintr-o data greutatea a zeci, sute, mii de posturi, numai sa primesti mila - si mila nu iti va fi data. Astfel, in loc sa cunosti atunci refuzul acesta amar, iata ca ti se da postul, unul singur fiindu-ti de ajuns pentru a fi miluit: intra in el cu barbatie si strabate-l dupa voia lui Dumnezeu. Cine stie, poate ca este ultimul tau post si ultima ta miluire! Daca-l vei irosi, altul sa nu astepti.

Si de ce sa il irosesti? Destul am trait facand voia trupului si a gandurilor: e vremea ca, parasind pacatele, sa traim in dreptate. "Destul este voua vremea cea trecuta", spune Apostolul, "celor ce in vremea trecuta a vietii am facut voia paganeasca, umbland intru necuratii; intru pofte, intru betii, intru ospete, intru bauturi si intru urate slujiri idolesti (1 Petru 4, 3)"- Este vremea sa lepadam faptele intunericului si sa ne imbracam in armele luminii. E vremea sa incepem a umbla cuviincios, ca ziua, si a inceta sa mai facem grija de trup spre pofta (Romani 13, 12-14). Caci daca vom incepe sa traim dupa trup, vom muri; iar daca vom incepe sa omoram cu duhul faptele trupesti, vii vom fi (Romani 8, 13). Acum e pomenita caderea protoparintilor, si in ei este caderea cea de obste a noastra, a tuturor. Ce a mijlocit aceasta cadere? Ingaduinta fata de trup si incalcarea postului si a infranarii. Caderea este moarte; scularea este viata. Vrei sa intri in viata? Intra in nevointa postului, si asta cu atat mai mult cu cat nu poti sa nu-ti dai seama ca si propriile tale caderi au iesit din acelasi izvor.

S-ar parea ca sunt destule imbolduri care sa ne hotarasca la chinuirea trupului in postul de fata prin nevointele omorarii de sine. Ceva ciudat se savarseste, insa, in noi: cel mai mult se chinuie pe sine in posturi cei care ar putea sa isi faca inlesniri; iar cei carora li s-ar cadea cel mai mult sa se chinuie cu postirea isi fac inlesnirile cele mai mari. Dreptii isi adauga osteneala peste osteneala, iar pacatosii isi ingaduie inlesnire peste inlesnire. Oare asta nu se intampla fiindca dreptul se simte pacatos, iar pacatosii se pun pe sine in randurile dreptilor? Iar daca asa stau lucrurile, nu este semn mai limpede al orbirii de sine in care ne tine iubirea de trup si nici temei mai logic ca sa n-o ascultam si sa facem in ciuda ei.

Deci, sa intram cu barbatie in arena postului. Sa nu fie intre noi slujitori ai trupului fricosi, ce tremura pentru viata lor daca se lipsesc de vreun fel la masa ori indeparteaza vreo placere! Sa nu fie intre noi nici slujitori ai trupului cu gand desert, care au prefacut corcolirea trupului intr-o lege, in virtutea unor invataturi ale lor, aparte. Pe unii ca acestia inca dintru inceput i-a facut de rusine Apostolul, numindu-i vrajmasi ai crucii, "al caror sfarsit este pierzarea, al caror dumnezeu este pantecele si a caror slava este spre rusinea lor, care cele pamantesti cugeta (Filipeni 3, 18-19)". Acum se aud multe invataturi care largesc caile vietii, si deja s-au incetatenit multe obiceiuri in care trupul nostru se simte in largul lui. Dar sa ne amintim nemincinosul cuvant al Domnului: "Intrati prin usa cea stramta ca larga este usa si lata calea ceea ce duce in pierzare, si multi sunt cei ce intra printr-insa; ca stramta este usa si ingusta calea ce duce in viata, si putini sunt cei ce o afla pe ea (Matei 7, 13-14).

Deci, sa ne alipim si noi la acei putini, si sa intram cu barbatie prin usa ce ni se deschide a postului aducator de stramtorare, neingaduindu-ne rastalmaciri desarte si abateri dupa socotinta proprie de la ceea ce a fost legiuit in chip atat de intelept, de la ceea ce a fost si este implinit in chip atat de mantuitor de catre toti cei ce au inteles si inteleg scopul si pretul vietii in trup dar nu pentru trup (Romani 8, 12). Amin.

Sfantul Teofan Zavoratul

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 5122

Voteaza:

Predica Postul Sfintelor Pasti 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE