Cuvant la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos

Cuvant la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos Mareste imaginea.


Cuvant la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos

Taina straina si minunata vad! Cantecele pastorilor rasuna in jurul urechilor mele. Nu fluiera o cantare lipsita de noima, ci ei canta cantare cereasca. Ingerii canta, Arhanghelii psalmodiaza, Heruvimii inalta imne, Serafimii doxologesc. Toti praznuiesc vazand pe Dumnezeu pe pamant si pe om in ceruri, pe Cel de sus, jos, din pricina tainei intruparii, pe cel de jos, sus, din pricina iubirii de oameni.

Astazi Betleemul calca pe urmele cerului. In locul stelelor primeste pe ingeri cantand, in locul soarelui face loc Soarelui dreptatii. Nu te intreba cum, caci unde vrea Dumnezeu se biruieste randuiala firii. A voit, a putut; S-a pogorat, a mantuit. La Dumnezeu toate merg mana-n mana. Astazi Cel ce este Se naste, Cel ce este Se face ceea ce nu era. Este Dumnezeu si Se face om, fara sa inceteze de a fi Dumnezeu. Nu S-a facut om indepartandu-Se de Dumnezeire, si nici nu S-a facut din om Dumnezeu incetul cu incetul, ci, Cuvant fiind, datorita nepatimirii Sale, S-a facut trup, ramanandu-I neschimbata firea.

Cand S-a nascut, iudeii tagaduiau straina Sa nastere, fariseii talmaceau stramb Dumnezeiestile Scripturi, iar carturarii graiau cele potrivnice legii. Irod cauta pe Cel nascut, nu ca sa-L cinsteasca, ci ca sa-L piarda. Astazi, insa, au vazut ca toate-s impotriva. Caci dupa cum zice Psalmistul: "Fiu s-a ascuns de la fiii lor din neam in neam".

Venit-au imparati, care s-au minunat de Cerescul imparat, cum a venit pe pamant fara ingeri, fara arhangheli, fara tronuri, fara domnii, fara puteri, fara stapanii, ci, mergand pe o cale straina si neumblata, a iesit dintr-un pantece nepangarit, fara sa lase pe ingeri lipsiti de ocarmuirea Lui si fara sa iasa din Dumnezeirea Sa prin intrupare.

Venit-au imparati ca sa se inchine imparatului ceresc al slavei. Venit-au ostasii ca sa slujeasca arhistrategului puterii. Venit-au femeile ca sa vada pe Cel nascut din femeie si sa prefaca in bucurie intristarile femeii. Venit-au fecioarele ca sa vada pe Fiul Fecioarei, minunandu-se ca Facatorul laptelui si al sanurilor, Cel ce face sa curga de la Sine izvoarele sanurilor, a primit hrana de copil de la Mama Fecioara. Venit-au pruncii ca sa vada pe Cel facut prunc spre a culege lauda din gura pruncilor si a celor ce sug. Venit-au copiii ca sa vada pe Copilul care a facut mucenici din pricina nebuniei Iui Irod. Venit-au barbatii ca sa vada pe Cel ce S-a facut om, pe Cel ce a tamaduit pacatele robilor. Venit-au pastorii ca sa vada pe Pastorul cel bun, Care Si-a pus sufletul pentru oi. Venit-au preotii ca sa vada pe Cel facut arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec. Venit-au robii ca sa vada pe Cel ce a luat chip de rob, spre a cinsti cu libertate robia noastra. Venit-au pescarii ca sa vada pe Cel ca a facut din pescari vanatori de oameni. Venit-au vamesii ca sa vada pe Cel ce a aratat pe evanghelist dintre vamesi. Venit-au femeile pacatoase ca sa vada pe Cel ce a intins picioarele Sale spre a fi spalate cu lacrimi de femeile pacatoase. Si, ca sa spun pe scurt, venit-au toti pacatosii ca sa vada pe Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, magii daruri aducand, pastorii binecuvantand, vamesii evanghelizand, femeile pacatoase miruri purtand, samarineanca de izvorul apei insetand, cananeanca credinta neindoielnica avand.

Cand toti acestia salta, vreau sa salt si eu, vreau sa dantuiesc, vreau sa praznuiesc. Nu dantuiesc lovind coardele ceterii, nu scutur in vant toiagul impodobit cu foi de vita, nu suflu din fluier, nu aprind faclii, ci in locul organelor muzicale port scutecele lui riristos. Acestea-mi sunt nadejdea, acestea-mi sunt viata, acestea-mi sunt mantuirea, acestea-mi sunt fluierul, acestea-mi sunt cetera. De aceea si vin pe acestea purtandu-le, pentru ca prin puterea lor luand taria cuvintelor sa spun cu ingerii: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu", iar cu pastorii: "si pe pamant pace, intre oameni bunavoire".

Astazi, Cel nascut din Tatal mai presus de minte si de cuvant, pentru mine Se naste din Fecioara, tot mai presus de minte si de cuvant. Atunci S-a nascut din Tatal dupa fire mai inainte de veci, dupa cum stie Cel ce L-a nascut. Astazi Se naste iarasi mai presus de fire, dupa cum stie harul Duhului cel Sfant. Nasterea Lui de sus adevarata este, iar nasterea de jos, fara de minciuna. Cu adevarat din Dumnezeu, Dumnezeu S-a nascut si cu adevarat Acelasi, din Fecioara, om S-a nascut. Sus, Singurul Unul-Mascut din Cel Nenascut, jos, Singurul Acelasi Unul-Nascut din singura Fecioara.

Si dupa cum necucernic lucru este sa te gandesti la mama, la nasterea de sus, tot astfel de hula lucru este sa te gandesti la tata, la nasterea de jos. Tatal a nascut fara curgere, iar Fecioara a nascut fara stricaciune. Nici Dumnezeu n-a suferit curgere nascand, caci a nascut dumnezeieste, nici Fecioara n-a suferit stricaciune nascand, caci a nascut prin Duhul. Din aceasta cauza nici nasterea Lui de sus nu e talcuita, nici nasterea Lui in vremurile din urma nu rabda iscodire.

Ca a nascut Fecioara astazi, o stiu! Ca a nascut Dumnezeu mai presus de timp, o cred! Dar chipul nasterii am invatat sa-l cinstesc in tacere si am primit ca prin cuvinte sa nu-l iscodesc. Cand e vorba de Dumnezeu, nu trebuie sa cautam la firea lucrurilor, ci sa credem in puterea Celui ce le savarseste. Lege a firii este ca sa nasca femeia maritata, dar lucrul mai presus de fire este ca sa nasca fecioara ce nu stie de nunta si sa ramana fecioara. Sa se cerceteze, dar, cele dupa fire, iar cele mai presus de fire sa se cinsteasca in tacere. Nu ca pe un lucru de care trebuie sa fugim, ci ca pe un lucru tainic si vrednic de cinstit prin tacere.

Iertati-ma, va rog, ca vreau sa pun capat cuvantului cu inceputul. Sunt neindemanatic pentru o cercetare mai adanca si nu stiu in ce chip si incotro sa-ntorc carma cuvintelor.

Ce sa spun, ce sa graiesc? Vad pe Aceea care a nascut, vad pe Cel nascut, dar nu vad si chipul nasterii. Se biruieste firea, se biruieste si hotarul randuielii, acolo unde voieste Dumnezeu. Nu s-a savarsit un lucru dupa fire, ci o minune mai presus de fire. Firea si-a incetat lucrarea ei si a lucrat vointa Stapanului. O, har netalcuit!

Cel Unul-Nascut, mai inainte de veci. Cel nepipait, Cel curat, Cel netrupesc, a intrat in trupul meu cel vazut si stricacios. Pentru ce? Pentru ca fiind vazut sa ma invete, si invatandu-ma sa ma povatuiasca spre ceea ce nu se vede. Pentru ca oamenii dau mai multa crezare ochiului decat auzului, pentru ca pun la indoiala ceea ce nu vad, pentru aceasta a indurat ca sa-L vedem cu trupul, ca sa risipeasca indoiala. Se naste dintr-o Fecioara care nu stia de nunta.Ea nici n-a ajutat la ce s-a intamplat, nici n-a luat parte la ce s-a facut. A fost numai o unealta a tainicei puteri a lui Dumnezeu; atat stia, numai cat aflase de la inger, cand l-a intrebat: "Cum va fi mie asta, ca nu stiu de barbat?". Si ingerul i-a spus: "Vrei sa stii? Duhul Sfant Se va pogora peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri".

- Dar in ce chip a fost cu Ea si putin mai tarziu din Ea?

- Dupa cum un mester face un vas preabun si preafrumos cand gaseste un material foarte bun, tot astfel si Hristos, cand a gasit sfant, si trupul, si sufletul Fecioarei, Si-a facut Lui templu insufletit, plasmuind Omul in Fecioara, in chipul in care a voit si Imbracandu-Se cu el astazi, S-a nascut, fara sa Se rusineze de uraciunea firii omenesti. Nu I-a adus ocara imbracarea cu faptura mainilor Sale, dar faptura mainilor Sale a cules nespus de mare slava, ajungand imbracaminte Plasmuitorului. Dupa cum la inceput, cand a fost plasmuit, omul nu putea fi facut inainte de a ajunge lutul in mainile Plasmuitorului, tot astfel si acum vasul cel stricacios nu putea fi prefacut inainte de a ajunge imbracaminte Facatorului.

Dar ce sa spun, ce sa graiesc? Minunea ma inspaimanta. Cel Batran in zile S-a facut Prunc. Cel ce sta pe scaun inalt si prea-inaltat, este asezat in iesle. Cel nepipait, Cel curat, Cel nealcatuit, Cel netrupesc este cuprins de maini omenesti; Cel ce a rupt legaturile pacatului este infasat in scutece, pentru ca vrea asta. Vrea sa prefaca necinstea in cinste, vrea sa imbrace cu slava pe ccl neslavit, vrea sa arate chip de virtute pe cel supus ocarii. De asta ia trupul meu, ca eu sa-I fac in mine loc Cuvantului Lui. Imi ia trupul meu, ca sa-mi dea Duhul Lui. Imi da si-mi ia, ca sa-mi dea vistierie de viata. Imi ia trupul meu, ca sa ma sfinteasca. Imi da Duhul Lui, ca sa ma mantuiasca.

Dar ce sa spun, ce sa graiesc? "Iata Fecioara va avea in pantece!". Acum nu mai e vorba de ce are sa se intample. Acum ne minunam de ce s-a intamplat. Printre iudei s-a intamplat, printre ei era vorba de asta, dar de noi crestinii aceasta se crede, de noi, printre care nici vorba nu era. "Iata Fecioara va avea in pantece". Litera este a sinagogii, dar averea a Bisericii. Sinagoga a gasit scoica, dar Biserica a descoperit margaritarul. Sinagoga a vopsit lana, dar Biserica a imbracat porfira. O Evreica L-a nascut, dar L-a primit intrega lume. Sinagoga L-a hranit si L-a alaptat, dar Biserica L-a avut si s-a bucurat de El. La aceea, mladita vitei, iar la mine, strugurele adevarului. Aceea a cules strugurele, dar neamurile beau bautura cea tainica. Aceea a semanat bobul de grau in Iudeea, dar neamurile, cu secera credintei, au secerat spicul, neamurile au taiat cu cucernicie trandafirul, iar iudeilor le-a ramas spinul necredintei. Pasarea a zburat, iar nebunii stau langa cuib. Iudeii talmacesc filada literei, iar neamurile culeg roada Duhului.

"Iata, Fecioara va lua in pantece". Spune-mi, o, iudeule, spune-mi, pe Cine a nascut? Ai atata curaj inaintea mea cat ai avut inaintea lui Irod? Dar n-ai curaj! Stiu pentru ce. Din pricina vicleniei tale. Aceluia i-ai spus pe Cine a nascut, ca sa-L omoare. Mie insa nu-mi spui, ca sa nu ma inchin Lui. Pe Cine a nascut? Pe Cine? Pe Stapanul firii. Chiar daca tu taci, firea striga. Caci a nascut, asa cum a voit sa Se nasca Cel nascut, nu se ingaduia din fire o astfel de nastere, dar ca Stapan al firii a adus un chip strain de nastere, ca sa arate ca El, cand Se face om, nu Se naste ca un om, ci Se naste ca un Dumnezeu. Se naste, dar, astazi din Fecioara, biruind firea si depasind casatoria. Se cuvine Carmuitorului sfinteniei sa Se nasca dintr-o nastere curata si sfanta. Caci El este Cel ce altadata a plasmuit pe Adam din pamant feciorelnic, facand din Adam pe femeie, fara de femeie. Dupa cum Adam a adus pe lume pe femeie, fara de femeie, tot astfel astazi Fecioara a nascut barbat, fara de barbat.

- Dar este om Cel nascut, mi s-ar putea spune, cine-L va cunoaste ca este Dumnezeu?

- Pentru ca neamul femeiesc datora multumire barbatilor, caci Adam odraslise pe femeie, fara de femeie, de asta astazi Fecioara a nascut fara de barbat, ca sa plateasca, pentru Eva, barbatilor datoria. Ca sa nu se ingamfe Adam ca a odraslit femeia, fara de femeie, de aceea si Fecioara a nascut barbat, fara de barbat, pentru ca prin asemanarea minunii sa arate ca si firea barbatului, ca si a femeii, este de aceeasi cinste.

Dupa cum a luat o coasta din Adam, si pe Adam intru nimic nu l-a micsorat, tot asa si in Fecioara a plasmuit templu insufletit, si nu s-a stricat fecioria. Nevatamat a ramas Adam si dupa luarea coastei, nestricata a ramas si Fecioara dupa nasterea Pruncului. Nu Si-a facut Luisi templu din alta materie, nici nu S-a imbracat plasmuindu-Si un trup de alta Fire, tocmai ca sa nu para ca aduce ocara framantaturii din care a fost facut Adam.

Dar pentru ca omul, prin inselaciune, a ajuns unealta diavolului, de aceea l-a luat chiar pe cel inselat templu insufletit, ca prin legatura cu Facatorul sa-l smulga din prietenia cu diavolul. Dar, desi S-a facut om, nu Se naste ca un om, ci Se naste ca un Dumnezeu. De S-ar fi nascut dintr-o casatorie obisnuita, cum m-am nascut eu, minciuna s-ar fi socotit de multi Dumnezeirea Lui. Acum insa, pentru asta Se naste din Fecioara, iar prin nastere pastreaza neschimbat pantecele Fecioarei, pastreaza si fecioria nepagubita, pentru ca felul strain al nasterii sa-mi fie pricinuitor de mare credinta.

De aceea, de ma va intreba cineva, fie elen, fie iudeu, cum Hristos, Dumnezeu fiind dupa fire, S-a facut, mai presus de fire, om, voi spune: da, aducand ca marturie a cuvintelor mele pecetea fara pata a fecioriei: in acest chip este Dumnezeu, pentru ca a biruit randuiala firii, in acest chip este plasmuitor al pantecelui si descoperitor al fecioriei, pentru ca felul nasterii I-a fost nepangarit si Si-a zidit Luisi negrait templu, in chipul in care a voit.

Spune-mi dar, iudeule, a nascut Fecioara sau nu? Daca a nascut, marturisesti nastere straina. Daca n-a nascut, atunci pentru ce l-ai amagit pe Irod? Tu, cand te-a intrebat unde Se va naste Hristos, i-ai spus: "In Betleemul Iudeii". Stiam eu oare satul sau locul nasterii? Cunosteam eu oare vrednicia Celui nascut? Nu L-a pomenit Isaia ca pe Dumnezeul lui? "Va naste Fiu, spune Isaia, si vor chema numele Lui: Emanuel".

Oare nu voi, dusmani nerecunoscatori, ati adus acest adevar? Oare nu voi, carturari si farisei, paznici cu scumpatate ai Legii, ne-ati invatat toate cele despre El? Cunoastem noi limba ebraica? Nu talmaciti voi Scripturile? Dupa ce Fecioara a nascut si chiar inainte de a naste, n-ati adus voi, cand ati fost intrebati de Irod, ca martor pe profetul Miheia spre a intari cuvantul vostru? "Si tu, Betleeme, spune profetul, casa lui Efrata, cu nimic nu esti mai mic intre domnii Iudeii, ca dintru tine va iesi Povatuitorul, Care va paste pe poporul Meu, Israel".

Bine a spus profetul: "din tine". Dintre voi a iesit si a venit pentru lumea intreaga. Cel ce este vine, iar Cel ce nu este, Se zideste sau Se face. insusi si era, si mai inainte era, si totdeauna era. Era intotdeauna ca Dumnezeu, ocarmuind lumea, dar astazi a venit si ca om, si ca Dumnezeu: ca om, pastorind poporul, iar ca Dumnezeu, mantuind lumea.

O, dusmani folositorii O, invinuitori de oameni! Fara sa va dati seama ati aratat pe Dumnezeul nascut in Betleem! Fara sa va dati seama ati facut cunoscut pe Stapanul ascuns in iesle. Fara sa vreti ati vestit pe Cel ca va sta in pestera. Fara voia voastra ati facut bine. Ati vrut sa-L ascundeti, dar L-ati descoperit.

Ai vazut ce dascali neinvatati? Ceea ce invata nu cunosc. Sunt flamanzi, si hranesc. Sunt insetati, si adapa. Sunt saraci, si imbogatesc.

Veniti sa sarbatorim! Veniti sa praznuim! Strain e chipul sarbatorii, caci preaslavit este cuvantul nasterii. Astazi legatura cea veche s-a dezlegat, diavolul s-a rusinat, dracii au fugit, moartea s-a zdrobit, raiul s-a deschis, blestemul s-a pierdut, pacatul s-a alungat, inselaciunea s-a izgonit, adevarul a venit, credinta pretutindeni s-a raspandit si s-a latit. Vietuirea celor de sus pe pamant s-a sadit, ingerii cu oamenii impreuna vietuiesc, oamenii cu ingerii fara de teama vorbesc.

- Pentru ce?

- Pentru ca Dumnezeu pe pamant a venit si omul in cer s-a suit. Toate s-au impreunat. A venit pe pamant, intreg fiind in ceruri. Dumnezeu fiind, S-a facut om, fara sa-nceteze a fi Dumnezeu. Cuvant nepatimitor fiind, S-a facut trup. S-a facut trup pentru ca sa Se salasluiasca intru noi. Dumnezeu nu S-a facut, ci era. De asta S-a facut trup, ca sa-L primeasca ieslea pe Cel pe care nu-L incapea cerul. De asta s-a asezat in iesle, ca sa primeasca hrana de copil de la Maica-Fecioara, Cel ce hraneste lumea. De asta Parintele "veacului ce va sa fie" (Isaia 9, 5) este tinut ca prunc la san in brate fecioresti, tocmai pentru ca si magii sa se poata apropia de El.

Astazi si magii au venit si au facut inceputul lepadarii de tiran. Astazi cerul se lauda aratand prin stea pe Stapanul cerului. Astazi, Domnul, stand pe norul usor al trupului, alergand in Egipt, se pare ca fuge de viclenia lui Irod, dar de fapt fuge sa implineasca spusa lui Isaia: "Fi-va, spune el, in ziua aceea Israel al treilea intre asirieni si intre egipteni, fi-va binecuvantat poporul Meu in pamantul pe care l-a binecuvantat Domnul Savaot, zicand: "Binecuvantat va fl poporul Meu, cel din Egipt si cel dintre asirieni si cel din Israel".

- Ce spui, iudeule? Cel dintai a ajuns al treilea? Egiptenii si asirienii au fost pusi inainte, si Israel cel intai-nascut este numarat pe urma?

- Dai pe buna dreptate asirienii vor fi mai intai, pentru ca ei au fost cei dintai ce I s-au inchinat Lui prin magi. Si egiptenii dupa asirieni, pentru ca si ei L-au primit cand a fugit de viclenia lui Irod. Iar cel din urma este numarat Israel, pentru ca L-a cunoscut prin Apostoli dupa botezul in Iordan.

A intrat in Egipt, zguduind cele facute de mana ale Egiptului, nu fara pricina, ci pentru ca inchisese prin pieirea celor intai-nascuti portile Egiptului. Din aceasta cauza a intrat astazi in Egipt ca Intai-Nascut, ca sa strice jalea vechii tristeti. Ca Unul-Nascut Se numeste Hristos, o marturiseste astazi Luca evanghelistul: "Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a infasat si L-a culcat in iesle, pentru ca nu aveau loc in casa de oaspeti".

A intrat, dar, in Egipt ca sa strice jalea vechii tristeti. In loc de biciuire a adus bucurie, in loc de noapte si intuneric a daruit lumina mantuirii. Pangarita era atunci apa raului din pricina junghierii pruncilor nevarstnici. Cel ce a inrosit odinioara apa, a intrat in Egipt si a facut curgerile raului nascatoare de mantuire, curatind prin puterea Duhului blestemul si paganatatea lor. Munciti au fost atunci egiptenii, caci innebunind s-au lepadat de Dumnezeu. A intrat, dar, in Egipt si a umplut sufletele cele iubitoare de Dumnezeu de cunoasterea lui Dumnezeu, iar raului i-a dat puterea sa creasca mucenici mai roditori ca spicele.

Dar pentru scurtimea vremii vreau sa termin aici cuvantul meu. Aici voi termina, implinind cuvantul ca, nepatimitor fiind Cuvantul, trup S-a facut, neschimbata ramanandu-I firea.

Dar ce sa spun, ce sa graiesc? Vad pe teslar si ieslea, vad pe Prunc si scutecele, vad nasterea Fecioarei lipsita de cele de trebuinta. Toate incarcate de saracie, toate pline de lipsa. Iata, bogatie in mare saracie! Cum a saracit pentru noi, cand era bogat? Cum n-a avut nici pat, nici asternut, ci a fost aruncat in ieslea goala? O, saracie, izvor de bogatie! O, bogatie nemasurata, ce ai chip de saracie! In iesle sta, si zguduie lumea! In scutece se infasoara, si va sfarama legaturile pacatului. Inca n-a rostit cuvant deslusit, si a si-nvatat pe magi, i-a si-ntors la credinta.

Ce sa spun, ce sa graiesc? Iata Pruncul este infasat in scutece si sta in iesle. De fata-i si Maria, Fecioara si Mama. De fata-i si Iosif, asa numitul tata. El barbat se zice, si Ea femeie se numeste. Nume legiuite, dar goale de impreuna-vietuire. Gandeste-le pana la cuvinte, si nu pana la lucruri. El s-a logodit numai, dar Duhul Sfant a umbrit. De asta, nedumerit fiind Iosif, nu stia cum sa numeasca pe Copil. Din cadere sa-L numeasca, nu-ndraznea; impotriva Fecioarei cuvant de hula sa arunce, nu putea. Copil al sau sa-L numeasca, nu suferea. Stia doar bine ca nu cunostea cum sau de unde S-a nascut Pruncul. Din aceasta cauza, pe cand nedumerit era de lucru, raspuns i-a venit din cer prin glas de inger, si i-a spus: Nu te teme, Iosife! Cel nascut din ea, de la Duhul Sfant este". Caci Duhul Sfant a umbrit-o pe Fecioara.

- Dar pentru ce Se naste din Fecioara? Pentru ce pazeste nevatamata fecioria?

- Pentru ca altadata diavolul a inselat pe Eva pe cand era fecioara; de aceea, fiind fecioara Maria, Gavriil i-a binevestit. Inselata fiind Eva, a nascut cuvant pricinuitor de moarte, iar Maria, binevestita fiind, a nascut pe Cuvantul in trup, de viata vesnica pricinuitor noua. Cuvantul Evei a aratat pomul prin care Adam din rai s-a izgonit, iar Cuvantul nascut din Fecioara a aratat Crucea, prin care talharul, in chipul lui Adam, in rai a fost primit. Pentru ca nici paganii, nici iudeii, nici ereticii nu credeau ca Dumnezeu a nascut pe Cuvantul fara samanta si fara patimire, de asta, cand Se naste azi din trup patimitor, a pastrat nepatimitor trupul cel patimitor, ca sa arate ca, dupa cum atunci cand S-a nascut din Fecioara, n-a stricat fecioria, tot astfel si Dumnezeu a nascut dumnezeieste ca Dumnezeu pe Dumnezeu-Cuvantul, ramanand neimputinata si neschimbata Sfanta Lui fiinta.

Iar pentru ca oamenii au parasit pe Dumnezeu si au cioplit dumnezei in chip de om, carora le slujeau spre ocara Ziditorului, pentru aceasta Cuvantul lui Dumnezeu, Dumnezeu fiind, S-a aratat in chip de om, ca sa strice si minciuna si sa-i faca pe nesimtite sa-I slujeasca Lui.

Acestuia, dar, lui Hristos Celui ce face trecerea prin cele fara de trecere, sa-I inaltam slava, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur

09 Mai 2012

Vizualizari: 5608

Voteaza:

Cuvant la Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE