Cuvant la ziua Nasterii Domnului

Cuvant la ziua Nasterii Domnului Mareste imaginea.



Cuvant la ziua Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, care era necunoscuta atunci, dar a fost cunoscuta cu putini ani inainte, de catre unii care au venit din Apus si au vestit-o

Acelea pe care altadata patriarhii le doreau cu infocare, profetii le preziceau, iar dreptii pofteau sa le vada, acelea s-au implinit si au luat astazi sfarsit. Dumnezeu pe pamant S-a aratat in trup si cu oamenii a petrecut. Sa ne bucuram, dar, si sa ne veselim, iubitilor. Daca Ioan, in pantecele maicii sale fiind, a saltat cand a intrat Maria la Elisabeta, cu mult mai mult noi trebuie sa saltam si sa ne bucuram cand vedem nu pe Maria, ci pe insusi Mantuitorul nostru nascut astazi; cu mult mai mult trebuie sa ne minunam si sa ne inspaimantam de maretia intruparii care depaseste orice intelegere.

Gandeste-te ce lucru mare ar fi sa vezi ca se coboara soarele de pe cer, ca alearga pe pamant si ca trimite razele sale tuturor celor de aici. Iar daca s-ar intampla asta cu luminatorul acesta ceresc, toti s-ar inspaimanta vazand o astfel de minune. Gandeste-te si socoteste acum ce lucru mare este sa vezi ca Soarele dreptatii sloboade din trupul nostru razele Sale si lumineaza sufletele noastre.

De mult doream eu sa vad ziua aceasta. Si nu doream s-o vad singur, ci inconjurat de o multime atat de mare. Neincetat ma rugam sa se umple biserica cu voi, asa cum o vad astazi plina. Si dorinta mi s-a implinit, a luat sfarsit. Cu toate ca nu sunt nici zece ani de cand aceasta zi ni s-a facut aratata si cunoscuta, totusi ea a inflorit, prin ravna voastra, ca si cand ne-ar fi fost predata din vechime, de multi ani. De aceea n-ai pacatui de-ai numi sarbatoarea de azi si sarbatoare noua, si sarbatoare veche. Noua, pentru ca de putina vreme ne este cunoscuta, veche si batrana, pentru ca a ajuns repede de aceeasi varsta cu sarbatorile cele vechi, pentru ca a ajuns la masura varstei lor. intocmai ca niste pomi de bun neam si de bun soi -caci astfel de pomi cresc repede si dau rod bogat nu dupa multa vreme de la sadirea lor -, tot astfel si sarbatoarea asta, cunoscuta din vechime celor ce locuiesc in Apus, iar la noi adusa acum si nu de multi ani, a crescut dintr-o data atat de mult si a dat, precum vedem, rod atat de bogat, incat curtea bisericii e plina, iar biserica, neincapatoare de multimea credinciosilor. Asteptati, dar, de la Hristos, Care S-a nascut astazi dupa trup, rasplata cea vrednica de o ravna atat de mare. El va va rasplati negresit aceasta osardie, caci dragostea si ravna voastra pentru ziua de azi sunt cel mai mare semn al dragostei voastre pentru Cel nascut. Iar daca trebuie sa aduc ceva si eu, cel impreuna rob cu voi, apoi voi aduce cele dupa puterile mele, dar, mai bine spus, acelea pe care harul lui Dumnezeu mi le va da sa le graiesc spre folosul vostru.

Ce doriti, dar, sa auziti astazi? Ce altceva decat despre praznicul de azi. Stiu bine ca multi inca si acum nu se inteleg unii cu altii in privinta acestei sarbatori, unii ii gasesc vina, iar altii ii iau apararea. Si se face pretutindeni multa vorba pentru ziua aceasta, unii o invinuiesc ca e noua si de curand, ca acum a fost socotita ca sarbatoare, alfii o apara ca e de demult si veche, ca profetii au prezis nasterea Lui si ca din vechime a fost cunoscuta si cinstita de toti locuitorii din Tracia pana in Gadira.

Haide, dar, sa vorbim despre acestea. Caci daca ea, pusa la indoiala fiind, se bucura de atata dragoste din partea voastra, negresit ca se va bucura si de mai multa pretuire cand va ajunge mai cunoscuta, caci, in urma lamuririlor mele invatatoresti, va spori dragostea voastra pentru ziua de azi.

Am sa va dau trei dovezi, iar prin ele vom cunoaste negresit ca acesta este timpul in care S-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Cuvantul.

Prima dovada din cele trei este aceea ca ziua aceasta de praznuire a Nasterii Domnului s-a vestit pretutindeni atat de repede, incat s-a ridicat la aceasta inaltime si a inflorit. As indrazni si eu sa spun despre ziua aceasta ceea ce spunea Qamaliil despre propovaduirea apostolilor ca: "daca este de Ia oameni, se va nimici; dar daca este de la Dumnezeu, nu veti putea s-o nimiciti; feriti-va, deci, ca nu cumva sa fiti gasiti si luptatori impotriva lui Dumnezeu". As indrazni, dar, sa spun si eu ca, de vreme ce Cuvantul, nascut astazi, este Dumnezeu din Dumnezeu, pentru asta nu numai ca nu a fost nimicita ziua aceasta, ci, pe fiece an se intinde si mai mult si ajunge si mai stralucitoare. Tot astfel si propovaduirea apostolilor, in cativa ani a cuprins toata lumea, cu toate ca aceia care au vestit-o peste tot erau facatori de corturi si pescari, oameni neinvatati si simpli. Putina insemnatate a slujitorilor ei n-a vatamat-o cu nimic, deoarece puterea Celui predicat biruia pe toate mai dinainte, sfarama piedicile si-si arata propria tarie.

Dar daca cineva din cei carora le place sa gaseasca nod in papura n-ar fi multumit cu cele spuse, pot sa-i mai dau si a doua dovada.

- Care-i asta?

- Este dovada scoasa din recensamantul despre care ne vorbeste Evanghelia. "S-a intamplat spune Evanghelistul, ca in zilele acelea a iesit porunca de la Cezarul August sa se inscrie toata lumea. Aceasta inscriere s-a facut intai pe cand stapanea in Siria Quirinius. Si se duceau toti sa se inscrie, fiecare in cetatea sa. S-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea Tiazaret, in ludeea, in cetatea lui David, care se numeste Betleem, pentru ca era din casa si din semintia lui David, sa se inscrie cu Maria, femeia cea logodita cu el, fiind ea insarcinata. Si s-a intamplat, pe cand erau ei acolo, ca s-au implinit zilele ca sa nasca. Si a nascut pe Fiul ei, Cel Intai-Hascut, si L-a infasat si L-a culcat in iesle, pentru ca nu aveau loc in casa de oaspeti". Din aceste cuvinte se vede ca Domnul S-a nascut in vremea celui dintai recensamant. Iar cel care vrea sa stie bine, poate afla timpul acestui recensamant citind codicii obstesti care se pastreaza la Roma.

- Dar pentru ce ne spui noua asta, noua, care nu suntem in Roma si nici n-am fost acolo?

- Asculta, insa, si nu fi necredincios. Moi am primit ziua aceasta ca zi de nastere a lui Hristos de la cei care cunosc bine lucrurile acestea si care locuiesc in acel oras. Locuitorii Romei praznuiesc in aceasta zi nasterea Domnului de la inceput si dintr-o veche traditie, iar ei ne-au adus-o acum la cunostinta. Caci nici Evanghelia n-a insemnat fara rost acest timp, ci ca sa ne faca aratata si cunoscuta ziua si ca sa ne indice intruparea lui Hristos. Caci August atunci nu de capul lui, nici de la sine a dat aceasta porunca, ci Dumnezeu i-a miscat sufletul ca sa slujeasca, fara voie chiar, venirii Celui Unuia-nascut.

Dar as putea fi intrebat:

- Dar cu ce-a ajutat aceasta la intruparea Domnului?

- Nu putin, nici intamplator, iubitule. Dimpotriva, chiar foarte mult. Porunca lui August este una dintre cele mai de trebuinta si mai de seama fapte pentru aflarea timpului nasterii Domnului.

- Care-i aceasta?

- Galileea este o tara in Palestina, iar Nazaretul este un oras in Galileea. Mai departe: ludeea este o tara numita asa de bastinasi, iar Betleemul, un oras al Iudeii. Toti profetii au prezis ca Hristos nu va veni din Nazaret, ci din Betleem si ca in Betleem Se va naste. Caci asa este scris: "Si tu, Betleeme, pamant al lui Iuda, nu esti intru nimic mai mic intre domnii lui Iuda, caci din tine va iesi Carmuitorul, Care va pastori pe poporul Meu, Israel. Iar iudeii, care au fost intrebati atunci de Irod: "Unde este sa Se nasca Hristos?", i-au aratat aceasta marturie. Pentru aceasta si cand Natanael a spus lui Filip -deoarece acela zisese: "Am gasit pe Iisus cel din Tiazaret" -: "Din Nazaret poate fi ceva bun?", Hristos a spus despre Natanael: "Iata, cu adevarat, israelitean in care nu este viclesug".

- Dar, poate ca ma va intreba cineva: pentru ce l-a laudat Hristos pe Natanael?

- Pentru ca nu s-a lasat prins in vestirea lui Filip, ci stia bine si precis ca Hristos nu trebuia sa Se nasca nici in Nazaret, nici in Galileea, ci in ludeea si in Betleem. Asa cum s-a si intamplat. Asadar, pentru ca Filip nu stia asta, iar Natanael, cunoscator de lege fiind, i-a raspuns cele spuse in profetia amintita mai sus, caci stia ca Hristos nu va veni din Nazaret, pentru aceasta si Hristos a zis: "Iata, cu adevarat, israelitean in care nu este viclesug". Pentru aceasta si unii dintre iudei spuneau Iui Nicodim: "Cauta si vezi ca nu s-a ridicat profet din Galileea". Si iarasi in alta parte: "Hristos nu vine, oare, din satul Betleem de unde era David?". Si era parerea obsteasca a tuturor ca negresit de acolo trebuie sa vina, nu din Galileea. Asadar, pentru ca Iosif si Maria erau de loc din Betleem - pe care, insa, parasindu-1, s-au asezat in tinutul numit Galileea, lucru ce se intampla adesea multor oameni care-si parasesc orasele in care s-au nascut si locuiesc in altele in care nu au fost de la inceput -si pentru ca trebuia ca Hristos sa Se nasca in Betleem, a iesit porunca asta. Asa ca ei au fost impinsi spre orasul acela, Dumnezeu oranduind astfel. Legea care poruncea ca fiecare sa se inscrie in patria lui, i-a silit sa plece de acolo, adica din Nazaret, si sa vina in Betleem ca sa se inscrie. Evanghelistul, lasand sa se inteleaga asta, spunea: "S-a suit si Iosif din Galileea, din cetatea nazaret, in iudeea, in cetatea lui David, care se numeste Betleem, pentru ca era din casa si din semintia lui David, pentru ca sa se inscrie impreuna cu Maria, cea logodita cu el, care era insarcinata. Si s-a intamplat, in timpul in care erau ei acolo, ca s-au implinit zilele ca ea sa nasca, si a nascut pe Fiul ei Cel Unul-nascut".

Ai vazut, iubite, oranduiala lui Dumnezeu, Care aduce la indeplinire pe cele ale Sale si prin necredinciosi, si prin credinciosi, ca sa afle cei straini de evlavie, taria si puterea Lui. Steaua a calauzit pe magii din rasarit, legea a atras pe Maria in patria pomenita de profeti. De aici ne este si noua lamurit ca Fecioara este din neamul Iui David. O data ce era din Betleem, apoi negresit era si din casa si din semintia lui David. Aceasta a aratat-o si mai sus Evanghelistul, cand spune: "S-a suit si Iosif din Galileea, impreuna cu Maria, pentru ca era din casa si semintia lui David". Dar ca sa nu te indoiesti si sa zici: "De unde se vede ca si Maria este din David, caci i s-a numarat vita neamului Iui Iosif, iar pe stramosii ei. Evanghelistul nu i-a numarat, cum i-a numarat pe ai lui Iosif", asculta: "in luna a sasea a fost trimis de Dumnezeu ingerul Gavriil intr-o cetate din Galileea, al carei nume era nazaret, la o Fecioara, logodita cu un barbat al carui nume era Iosif, din casa lui David". Cuvintele: "Din casa lui David" trebuie intelese ca a fi spuse despre Fecioara. Lucru ce s-a aratat si aici. De asta a si iesit porunca si legea aceasta. Ca sa-i aduca in Betleem. Si abia au pus piciorul in cetate ca indata S-a si nascut Iisus. De asta a fost culcat in iesle, din cauza ca au venit atunci multi oameni, din toate partile, care au ocupat mai dinainte toate casele si au facut multa stramtorare. Din aceasta cauza si magii acolo I s-au inchinat.

Dar ca sa va dau o dovada mai clara si mai usor de inteles, ascultati-ma, va rog, acum. Vreau sa readuc in mintea voastra o istorie de demult, sa va citesc legi vechi, in asa fel incat cuvantul nou sa va fie in toate privintele mai deslusit.

Era o veche lege la iudei; dar mai bine sa reiau cuvantul meu de mai sus. Cand Dumnezeu a eliberat poporul evreu de prigoana egiptenilor si de o tiranie barbara, vazand ca evreii mai au ramasite din cele ale paganatatii, ca ii incanta cele materiale, ca se minuneaza de maretia si frumusetea templelor, a poruncit ca sa zideasca un templu care sa intunece toate templele de pe pamant, nu numai prin scumpatatea materiei, nici numai prin felurimea artei, ci si prin forma zidirii. Si dupa cum un tata iubitor de fii, cand vede ca se intoarce acasa, dupa indelungata vreme, fiul lui, care se intovarasise cu oameni blestemati, stricati si desfranati, care o dusese numai in desfatari, il pune cu intarire si cu cinste intr-un belsug mai mare, ca nu cumva traind in stramtorare sa se gandeasca la traiul Iui de mai inainte si sa-l doreasca, tot astfel si Dumnezeu, vazand ca iudeii sunt incantati de cele materiale, merge, in poruncile pentru zidirea templului, dincolo de margini, incat iudeii sa nu mai doreasca pe egipteni sau pe cele ale egiptenilor. Si face templul dupa chipul intregii lumi, al celei materiale si al celei spirituale. Caci dupa cum este pamant si cer si despartitura de la mijloc, taria aceasta, tot asa a poruncit sa fie si templul. Si impartind in doua templul acesta, si punand catapeteasma la mijloc, a ingaduit ca in partea din afara a cata-petesmei sa poata intra toti iudeii, dar in partea dinauntru sa nu intre nimeni si sa nu fie vazuta de nimeni, afara numai de arhiereu. Ideea aceasta nu-i a mea. Iar ca templul a fost construit dupa chipul intregii lumi, asculta ce spune Pavel, cand vorbeste despre inaltarea lui Hristos la cer: "Caci Hristos n-a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini, inchipuire a celor adevarate". Prin aceste cuvinte arata ca cele sfinte de aici erau chipurile celor adevarate. Dar ca si catapeteasma templului despartea Sfanta Sfintelor de Sfintele cele din afara, chiar dupa cum cerul desparte pe cele de deasupra ale lui de toate acestea de la noi, asculta cum o lasa si pe aceasta sa se inteleaga numind cerul catapeteasma. Cand a vorbit despre nadejde, ca o avem ca pe o ancora tare si neclintita a sufletului, a adaugat: "Care intra in cele dinauntru ale catapetesme!, unde inaintemergator pentru noi a intrat Iisus, mai presus de cer". Ai vazut ca a numit catapeteasma cer ? Dincoace de catapeteasma erau sfesnicul si masa si jertfelnicul de arama, care primea jertfele si arderile de tot. Dincolo de catapeteasma era chivotul, imbracat de jur-imprejur peste tot cu aur, care avea placile legamantului si nastrapa cea de aur si toiagul lui Aaron, care a odraslit, si jertfelnicul de aur, nu pentru jertfe, nici pentru arderi de tot, ci numai pentru tamaie. Si a ingaduit tuturor sa calce in partea de dincoace a catapetesmei, dar dincolo, numai arhiereului. Si voi aduce iarasi in privinta aceasta marturia lui Pavel, care graieste asa: "Cei dintai cort avea oranduieli de slujba dumnezeiasca si un sfant locas pamantesc". Cortul din afara il numeste sfant locas pamantesc, pentru ca era ingaduit sa intre in el toata lumea. in el erau "sfesnicul si masa punerii inainte a painilor. Dupa a doua catapeteasma, cortul care se numeste Sfanta Sfintelor, care avea cadelnita de aur si chivotul legamantului, acoperit peste tot cu aur, in care era nastrapa cea de aur, care avea mana si toiagul lui Aaron, care a odraslit, si placile legamantului; deasupra lui, Heruvimii slavei, care umbreau acoperamantul impacarii. Acestea fiind asa intocmite, in cortul cel dintai intrau totdeauna preotii ca sa faca slujba, iar in al doilea, numai arhiereul, o singura data pe an, nu fara sange, pe care-1 aducea pentru el si pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului". Ai vazut ca aici intra numai arhiereul si numai o singura data pe an?

Dar poate ca ma va intreba cineva: -Dar ce legatura au toate astea cu ziua de azi? -Asteptati putin si nu va nelinistiti. Noi sapam izvorul de la obarsia sa, ne sarguim sa ajungem chiar la varful lui, in asa fel incat cu usurinta sa vi se faca toate deslusite. Dar, mai bine, ca sa nu fie inca multa vreme cuvantul meu intunecat si nici sa va fac sa pierdeti rabdarea pentru ca nu sunt mai explicit, va voi spune acum motivul pentru care am adus aceste cuvinte din Scriptura.

- Care este, dar, motivul?

- Cand Elisabeta avea in pantece de sase luni pe Ioan, Maria a inceput sa zamisleasca. Iar daca aflam care luna era luna aceea a sasea, vom sti si cand a inceput sa zamisleasca Maria. Apoi, afland cand a inceput sa zamisleasca, vom sti si cand a nascut, numarand noua luni de la zamislire.

- Dar de unde vom sti care era a sasea luna a sarcinii Elisabetei?

- Daca vom sti luna in care a inceput sa zamisleasca.

- Dar de unde vom sti luna in care a zamislit?

- Daca vom afla timpul in care i s-a binevestit lui Zaharia, barbatul Elisabetei.

- Dar de unde vom afla noi asta?

- Din dumnezeiestile Scripturi. Dupa cum spune Sfanta Evanghelie, pe cand Zaharia era in Sfanta Sfintelor, ingerul i-a binevestit si i-a spus despre nasterea lui Ioan. Asadar, daca vom dovedi, neindoielnic, din Scripturi ca arhiereul intra o data in Sfanta Sfintelor singur si daca vom dovedi cand si in ce luna a anului intra o data, va fi usor de dovedit si timpul cand i s-a binevestit. Iar de se va cunoaste asta, vor sti toti inceputul zamislirii. Ca arhiereul intra o data pe an, a aratat-o Pavel, iar Moise ne face cunoscut acelasi lucru graind asa: "Si a grait Domnul catre Moise, zicand: "Spune lui Aaron, fratele tau, sa nu intre oricand in Sfanta cea de dincolo de catapeteasma, in fata acoperamantului impacarii, care este pe chivotul marturiei, ca sa nu moara". Si iarasi: "Si nu va fi nici un om in cortul marturiei, cand el va intra sa se roage in Sfanta pana ce va iesi; si se va ruga pentru el si pentru casa lui si pentru toata adunarea fiilor lui Israel; si se va ruga la jertfelnicul care este inaintea Domnului". Din aceste cuvinte se vede lamurit ca arhiereul nu intra totdeauna in Sfanta Sfintelor, si nici nu era ingaduit cuiva sa se apropie cand el era inauntru, ci trebuia sa stea dincoace de catapeteasma. Tineti-le, dar, pe acestea cu grija.

Ramane acum sa arat care era timpul in care intra in Sfanta Sfintelor si ca facea asta numai o data pe an.

- Dar de unde se vede acest lucru?

- Tot din cartea aceasta a Leviticului. Acolo se spune asa: "in luna a saptea, in a zecea zi a lunii sa va smeriti sufletele voastre si sa nu faceti nici un lucru in ea, nici bastinasul, nici prozelitul care este intru voi. Caci in ziua aceasta se va ruga pentru voi, ca sa va curateasca de toate pacatele voastre si inaintea Domnului curati veti fi. Aceasta va fi Sambata Sambetelor, odihna voua; smeriti-va sufletele voastre prin post; lege vesnica va fi voua. Si se va ruga preotul pe care-l vor unge si ale carui maini sunt sfintite, ca sa indeplineasca slujba preotiei dupa tatal lui; si va imbraca haina lui cea sfanta si va curati Sfanta Sfintelor, cortul marturiei, va curati jertfelnicul, se va ruga pentru pacatele preotilor si pentru toata adunarea. Si va va fi aceasta voua lege vesnica, ca sa va rugati pentru fiii lui Israel, pentru toate pacatele lor. Se va face aceasta o data pe an, dupa cum a poruncit lui Moise Domnul". Aici se vorbeste despre sarbatoarea corturilor, caci atunci intra arhiereul in Sfanta Sfintelor o data pe an. Acest lucru l-a aratat si Pavel, spunand "o data pe an se facea asta".

 

Asadar, daca in timpul sarbatorii corturilor intra in Sfanta Sfintelor numai arhiereul singur, haide, deci, sa dovedim ca atunci s-a aratat lui Zaharia ingerul, cand el era in Sfanta Sfintelor. I s-a aratat numai lui pe cand tamaia, iar arhiereul singur nu intra alta data decat numai atunci. Dar nimic nu ne impiedica sa auzim si aceste cuvinte: "A fost in zilele lui Irod, imparatul Iudeii, un preot cu numele Zaharia si femeia lui din fiicele lui Aaron, si numele ei, Elisabeta. Si a fost ca, slujind el inaintea lui Dumnezeu in randul saptamanii sale, a iesit la sorti sa tamaieze dupa datina preoteasca, intrand in templul Domnului. Si toata multimea poporului se ruga afara, in vremea tamaierii". Aminteste-ti acum, iubite, de marturia aceea care spune: "Si nu va fi nici un om in cortul marturiei, cand el va intra ca sa se roage in Sfanta Sfintelor, pana ce el va iesi". Mai departe Evanghelia spune: "Si i s-a aratat lui un inger al Domnului, care statea in dreapta jertfelnicului tamaierii" n-a spus "jertfelnicul jertfelor", ci "jertfelnicul tamaierii". Caci jertfelnicul cel din afara era al jertfelor si al arderilor de tot, iar cel dinauntru, al tamaierii. Prin urmare si din asta, si din aceea ca s-a aratat numai lui, si din aceea ca s-a spus in Evanghelie ca poporul era afara asteptandu-l, este lamurit ca a intrat in Sfanta Sfintelor. "Si s-a spaimantat Zaharia cand l-a vazut, si frica a cazut peste el. Iar ingerul i-a spus lui: " nu te teme, Zaharia, ca s-a auzit rugaciunea ta si femeia ta Elisabeta iti va naste fiu si vei chema numele lui, Ioan". Si poporul astepta pe Zaharia si se mira ca zaboveste. Iar cand a iesit Ie facea semne si nu putea sa vorbeasca". Vezi ca era dincolo de catapeteasma? Atunci, dar, i s-a binevestit. Iar timpul in care i s-a facut aceasta buna-vestire a fost timpul sarbatorii corturilor si al postului. Caci asta inseamna: "smeriti-va sufletele voastre". Iar sarbatoarea aceasta se praznuieste la iudei la sfarsitul lunii septembrie, dupa cum prea bine stiti si voi, caci atunci am rostit multe si lungi cuvantari catre iudei, invinuind postul lor fara rost. Atunci, deci, a zamislit si Elisabeta, femeia lui Zaharia. "Si ea s-a tainuit pe sine, zicand: Ca asa mi-a facut Domnul in zilele in care a socotit sa ridice ocara mea dintre oameni".

Este timpul sa arat ca pe cand era ea in luna a sasea a zamislirii lui Ioan, Maria a primit bunele vestiri ale zamislirii. Cand a venit la Maria ingerul Gavriil si i-a zis: "Nu te teme, Marie, caci ai aflat har inaintea lui Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus, ea s-a tulburat si cauta sa afle chipul, dar ingerul, raspunzandu-i, i-a zis: "Duhul cel Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; de aceea si Sfantul Care Se va naste din tine Se va chema Fiul lui Dumnezeu. Iata si Elisabeta, rudenia ta, si ea a zamislit un fiu la batranetile ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, care se chema stearpa, caci la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta". Asadar, daca, dupa cum s-a aratat, Elisabeta a inceput zamislirea dupa luna septembrie, trebuie sa se numere de la acea luna, sase luni. Asadar, aceste luni sunt: octombrie, noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie si martie. Deci, dupa luna aceasta, a sasea, Maria a inceput sa zamisleasca. De aceea, daca numaram noua luni vom da peste luna aceasta, decembrie. Prin urmare, prima luna a zamislirii Stapanului este aprilie, dupa aceasta luna: mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie si decembrie, iar aceasta luna este cea de acum, in care praznuim ziua Nasterii Domnului.

Dar ca sa va fie mai clare cele spuse, voi arata pe scurt, catre dragostea voastra, din nou tot ce-am spus. O data pe an intra singur arhiereul in Sfanta Sfintelor. Cand se intampla asta? in luna septembrie. Deci, atunci a intrat Zaharia in Sfanta Sfintelor, si atunci i s-a binevestit despre Ioan. Zaharia a plecat de acolo si femeia lui a inceput sa zamisleasca. Dupa septembrie, cand Elisabeta era in luna a sasea, adica in martie, a inceput sa zamisleasca Maria, numarand deci noua luni de la aprilie, vom ajunge in luna de fata, in care S-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos.

V-am lamurit toate cele cu privire la ziua aceasta. Dupa ce va voi spune inca ceva, voi sfarsi cuvantarea mea, lasand ca pe cele mai mari sa vi le spuna dascalul obstesc.

Pentru ca multi pagani rad batjocoritor cand aud ca Dumnezeu S-a nascut in trup si tulbura si smintesc pe multi dintre credinciosii simpli, este de neaparata trebuinta sa graiesc si catre pagani, si catre cei ce se smintesc, sa nu se tulbure niciodata lasandu-se convinsi de niste oameni nebuni, si nici sa nu se sminteasca din pricina batjocurii celor necredinciosi. Si copiii cei mici rad de multe ori cand vorbim de lucruri foarte serioase, sau ne indeletnicim cu lucruri de neaparata trebuinta. Rasul insa nu este o dovada a netrebniciei lucrurilor batjocorite, ci o dovada a nestiintei celor ce batjocoresc. Acelasi lucru trebuie sa-1 spunem si despre pagani. Fiind aproape mai prosti decat copiii, defaimeaza pe cele vrednice de cutremur si pline de minune, iar pe cele cu adevarat vrednice de ras le cinstesc si li se inchina. Cu toate acestea, credinta noastra, desi luata in ras de ei, ramane in propria ei sfintenie, fara ca rasul acelora sa-i vatame slava ei, pe cand credinta lor isi arata propria ei uratenie, desi este cinstita in toate privintele. fiu este oare cea mai mare nebunie ca ei, niste alunecati de la adevar, care baga pe zeii lor in lemne, in pietre si in statui de nici un pret, care-i incuie ca intr-o inchisoare, sa creada ca nici nu spun, nici nu fac ceva rusinos, sa ne invi-nuiasca pe noi, care spuneam ca Dumnezeu Si-a facut Lui templu viu din Duhul Sfant, de pe urma Caruia s-a folosit toata lumea? Ce fel de invinuire e asta? Daca e o rusine ca Dumnezeu sa locuiasca intr-un trup omenesc, apoi e mai mare rusine sa locuiasca in piatra si in lemn, si cu atat mai mare rusine cu cat piatra si lemnul sunt de mai putina cinste decat omul, afara numai daca nu li se pare ca neamul nostru omenesc este de mai putin pret decat aceste materii lipsite de simtire. Ei indraznesc sa pogoare fiinta lui Dumnezeu la pisici si la caini, iar multi eretici o coboara in obiecte inca mai necinstite decat acestea, noi insa nici nu spuneam asa ceva, nici nu suferim sa auzim. Noi spunem aceea ca Hristos a luat din pantece fecioresc trup curat, sfant, neprihanit si necalcat de nici un pacat, ca a indreptat faptura Sa. Paganii, si cu ei maniheii, care au aceleasi credinte rele, desi spun ca fiinta lui Dumnezeu e in caini, in maimute si in tot felul de salbaticiuni - ei zic ca sufletul tuturor acestora este din fiinta lui Dumnezeu -, totusi nu se cutremura, nici nu-si ascund fata de rusine, dar spun ca noi rostim lucruri nevrednice de Dumnezeu, pentru ca nu suferim nici sa ne treaca prin minte asa ceva, pentru ca spunem ceea ce-i potrivit cu El si ceea ce se cuvine Lui, pentru ca spunem ca Dumnezeu a venit ca sa indrepte lucrul Sau prin chipul acestei nasteri. Ce zici? Spune-mi, o, omule! indraznesti tu, care spui ca sufletul ucigasilor si al sarlatanilor este din fiinta lui Dumnezeu, indraznesti tu sa ne invinuiesti pe noi ca nu suferim asa ceva si nici nu induram sa le auzim spuse, ci osandim ca necredinciosi pe cei ce le spun? Ce spunem noi? Spunem ca Dumnezeu Si-a facut Luisi templu sfant si ca prin acela a adus in viata noastra vietuirea cerurilor, riu sunteti oare vrednici de mii de ori de moarte si din pricina invinuirilor ce ni le aduceti, si din pricina pacatelor ce nu incetati sa le faceti? Daca, dupa cum spuneti voi, este nepotrivit ca Dumnezeu sa locuiasca intr-un trup curat si neprihanit, cu mult mai mult este nepotrivit ca Dumnezeu sa locuiasca in trupul unui sarlatan, al unui jefuitor de morminte, al unui talhar, al unei maimute, al unui caine. Dar nu e deloc nepotrivit ca Dumnezeu sa locuiasca in trupul acesta sfant si neprihanit care sade acum in dreapta Tatalui. Caci ce vatamare sau ce intinaciune poate aduce lui Dumnezeu aceasta intrupare? Mu vedeti acest soare de pe cer? Ei bine, trupul lui este material, stricacios si pieritor, chiar daca s-ar sugruma paganii si maniheii auzind aceasta. Dar nu numai soarele, ci si pamantul si marea si, intr-un cuvant, toata zidirea vazuta este pieritoare si supusa stricaciunii. Asculta pe Pavel, care arata aceasta in cele ce spune: "Faptura s-a supus desertaciunii - nu de voia sa, ci din cauza celui ce a spus-o - cu nadejde". Apoi, pentru a arata ce inseamna: a fi supusa desertaciunii, a adaugat, zicand: "Ca si faptura insasi va fi izbavita de robia stricaciunii spre slobozenia slavei fiilor lui Dumnezeu". Prin urmare acum faptura este pieritoare si strica-cioasa, caci a fi rob stricaciunii nu inseamna altceva decat a fi stricacios. Deci, daca soarele acesta, care este un corp stricacios, isi trimite razele pretutindeni si, cu toate ca se impreuna si cu noroaie si cu spurcaciuni si cu multe alte lucruri de acest fel, nu-si vatama cu nimic curatia lui prin impreunarea aceasta, ci, dimpotriva, dupa ce a impartasit propria lui putere tuturor corpurilor ce l-au primit, isi trage la sine razele sale tot curate, fara sa ia ceva din mirosul greu si din murdaria lor, cu mult mai vartos Soarele dreptatii. Stapanul puterilor celor netrupesti, nu numai ca nu S-a pangarit cand a venit in trup curat, dar 1-a facut si pe acesta si mai curat, si mai sfant.

Gandindu-ne la toate acestea si aducandu-ne aminte de glasul ce spune: "Voi locui in ei si voi umbla...", si iarasi: "Voi sunteti biserica lui Dumnezeu si Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi", sa le spunem si noi paganilor, sa inchidem gurile nerusinate ale necredinciosilor, sa ne bucuram de bunatatile noastre, sa slavim pe Dumnezeu Cel intrupat pentru pogoramantul Lui atat de mare, si sa-I dam dupa puterea noastra cinstea si rasplata ce I se cuvin. Iar alta rasplata datorata lui Dumnezeu din partea noastra nu poate fi decat numai mantuirea noastra, a sufletelor noastre si ravna pentru virtute.

Sa nu fim nerecunoscatori fata de Binefacatorul, ci toti sa-I dam toate cele dupa putere: credinta, nadejde, dragoste, curatenie trupeasca si sufleteasca, milostenie, iubire de straini. Iar ce v-am rugat mai inainte, aceea si acum si totdeauna nu voi inceta de a va ruga.

- Si ce anume?

- Cand aveti sa va apropiati de aceasta infricosatoare si dumnezeiasca masa si de Sfanta impartasanie, faceti aceasta cu frica si cu cutremur, cu constiinta curata, cu post si cu rugaciune. Nu faceti zgomot, nu tropaiti din picioare, nu impingeti pe cei de langa voi. Caci e cea mai mare nebunie si dispret, nu din acela de neluat in seama.

De aceea si aduce peste cei ce fac asta osandita si pedeapsa. Gandeste-te, omule, de ce jertfa ai sa te atingi si de ce masa ai sa te apropii. Adu-ti aminte ca, desi esti pamant si cenusa, te impartasesti cu Trupul si Sangele lui Hristos. Cand un imparat va cheama la ospat, cu frica va asezati la masa si mancati din bucatele puse inainte cu sfiala si cu liniste, dar cand Dumnezeu va cheama la masa Lui, cand il pune inaintea voastra spre mancare pe Fiul Lui, cand stau de fata cu frica si cutremur puterile ingeresti, cand Heruvimii isi acopera fetele, iar Serafimii striga cutremur: "Sfant, Sfant, Sfant Domnul!", tu, spune-mi te rog, tu strigi si faci zgomot la ospat duhovnicesc? Nu stii, oare, ca sufletul trebuie sa fie plin de liniste in acel timp? De liniste multa si de pace e nevoie atunci, nu de zgomot, de manie si de tulburare. Acestea fac necurat sufletul care se apropie de Sfintele Taine. Ce iertare mai putem avea noi daca dupa atatea pacate nu ne curatim de aceste patimi nici cand ne apropiem de Sfanta impartasanie? Este oare ceva mai de pret decat Sfintele Taine care ne stau in fata? Atunci ce ne tulbura ca sa ne grabim? Ce ne tulbura ca sa parasim pe cele duhovnicesti si sa alergam la cele trupesti?

Va rog si ma cuceresc voua, sa nu pornim urgia lui Dumnezeu asupra noastra. Sfintele Taine din fata noastra sunt leac mantuitor al ranilor noastre, sunt bogatie neimputinata pricinuitoare a imparatiei cerurilor. Sa ne cutremuram cand ne apropiem, sa multumim, sa cadem cu fata la pamant, marturisindu-ne pacatele noastre, sa varsam lacrimi, bocind rautatile noastre, sa inaltam lui Dumnezeu rugaciuni staruitoare. Si asa, curatati, sa ne apropiem in liniste si cu randuiala cuvenita, ca unii ce ne apropiem de imparatul cerurilor. Iar cand primim Jertfa cea fara de prihana si sfanta, sa o sarutam cu ochii, sa o imbratisam, sa ne incalzim sufletul nostru, ca sa nu venim la biserica spre judecata sau spre osanda, ci spre inteleptirea sufletului, spre dragoste, spre virtute, spre impacarea cu Dumnezeu, spre pace trainica, spre pricina a nenumarate bunatati, ca sa ne sfintim si pe noi insine si sa zidim si pe aproapele. Acestea vi le spun mereu si nu voi inceta sa vi le spun. Caci ce folos avem sa alergam in zadar si degeaba la biserica, dar nu invatam nimic din cele de folos? Si ce castig, daca totdeauna v-as vorbi ca sa va fac placere? Scurt este timpul de pe pamant, iubitilor! Sa ne trezim, sa priveghem, sa punem randuiala in noi insine, sa aratam toata ravna cea adevarata fata de toti, sa Fim evlaviosi in toate. De trebuie sa ascultam dumnezeiesti cuvinte, de trebuie sa ne rugam, de trebuie sa ne apropiem de Sfanta impartasanie, de trebuie sa facem orice altceva, sa le facem cu frica si cutremur, ca nu cumva prin trandavirea noastra sa atragem blestem asupra-ne. Caci spune Scriptura: "Blestemat este tot cel ce face lucrul Domnului cu lenevie". Zgomotul si strigatul sunt o ocara adusa Jertfei ce sta inainte. Iar apropierea de Dumnezeu, plin fiind de intinaciune, este cel mai groaznic dispret. Asculta despre unii ca acestia: "De va strica cineva Biserica lui Dumnezeu, si Dumnezeu il va strica pe acela".

Asadar, sa nu maniem pe Dumnezeu in loc sa-L impacam; dimpotriva, aratand toata silinta, toata podoaba si netulburarea sufletului, sa ne apropiem de Sfintele Taine cu rugaciune si cu inima zdrobita, ca si prin aceasta, imblanzind pe Stapanul nostru Iisus Hristos, sa putem avea parte de bunatatile fagaduite noua, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, cu Care Tatalui impreuna si Sfantului Duh, slava, putere, cinste, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Ioan Gura de Aur

09 Mai 2012

Vizualizari: 4482

Voteaza:

Cuvant la ziua Nasterii Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

nasterea domnului craciun

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE