Omilii ale Sfintilor Parinti la Nasterea si Intruparea Cuvantului

Omilii ale Sfintilor Parinti la Nasterea si Intruparea Cuvantului Mareste imaginea.

Omilii despre Nasterea si Intruparea Cuvantului

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

"Iar acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice: Iata, fecioara va avea in pantece, și va naște Fiu și vor pune chema numele lui, Emanuil (care se talmacește "cu noi este Dumnezeu”)” (Matei 1, 22-23).

"Cand ingerul a vazut noianul și adancul iubirii de oameni al lui Dumnezeu, cand a vazut infaptuita ceea ce nici nu era nadajduita, cand a vazut incetarea legilor firii și impacarea lui Dumnezeu cu oamenii, a infațișat minunea intr-un singur cuvant și a zis: "Iar toate acestea s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul”. Sa nu socotești-ii spune ingerul lui Iosif-ca acum s-au hotarat acestea! Au fost propovaduite cu multa vreeme inainte. Acestea cauta și Pavel sa o arate in toate epistolele sale.

Și ingerul il trimite pe Iosif la Proorocul Isaia, pentru ca Iosif, de s-ar fi intamplat ca la trezirea din somn sa uite cuvintele spuse in vis, sa-și aduca aminte de cuvintele proorocești citite de el necontenit și astfel sa-și aminteasca și de cele ce i-a spus. Ingerul nu i-a vorbit Fecioare de proorocia lui Isaia, pentru ca era tanara și nu cunoștea bine Scripturile; lui Iosif insa ii vorbește, pentru ca era un barbat drept, un barbat care-i citea cu ravna pe prooroci. Așadar ingerul aduce marturia lui Isaia pentru ca Iosif sa primeasca cu mai multa ușurința spusele sale. Dar nu se marginește numai la atat ci pune cuvantul pe seama lui Dumnezeu. Gura era a lui Isaia, dar proorocia venea de sus, de la Dumnezeu. Proorocia arata ca mulțimile de oameni și faptele savarșite de Iisus Hristos vor chema numele numele Lui. Aici numele Emanuil este dat de faptele savarșite de Hristos, caci Scriptura are obiceiul sa numeasca pe cineva nu cu numele sau, ci cu faptele savarșite de el.

De aceea cuvintele "il vor chema Emanuil” nu inseamna altceva decat ca vor vedea ca Dumnezeu este cu oamenii. Totdeauna a fost Dumnezeu cu oamenii dar niciodata atat de lamurit ca acum>>. Referitor la numirea dupa faptele savarșite Sfantul Ioan Hrisostom adauga doua texte din proorociile lui Isaia (Isaia 8,3; 1, 26) intarind afirmația ca atunci cand se intampla un fapt care infațișa pe cineva mai bine decat numele lui pe cel care a savarșit-o sau pe acela care se bucura de urmarile ei, atunci i se da aceluia chiar numele faptei savarșite. De asemenea Sfantul Ioan Hrisostom raspunde talmacitorilor Scripturii care spun ca Isaia nu a zis: "fecioara va avea in pantece”, ci "tanara va avea in pantece”, aratand ca "Septuaginta este mai vrednica de credința decat toate celelalte talmaciri ale Vechiului Testament, cei Șaptezeci fiind mai vrednici de credința și din pricina timpului cand au facut talmacirea, și din pricina mulțimii lor și din pricina imreuna-glasuirii lor la facerea talmacirii”.

Dar chiar daca Iudeii aduc marturuia celorlalte talmacirii ale Vechiului Testament și atunci biruința va fi tot de partea noastra. Caci Scriptura obișniește sa dea numele de tinerețe și fecoriei. Și face asta nu numai cand e vorba de femei ci și de barbați: "Tinerii și fecioarele-spune Psalmistul-batranii cu cei tineri” (Psalmul 148, 12). Dar și cuvintele de la Isaia aflate inaintea acelora spuse e inger lui Iosif sprijina ințelegerea ca in aceasta proorocie este vorba de o fecioara. Proorocul Isaia a spus mai inainte: "Iata, insuși Dumnezeu va va da voua semn” (Isaia 7, 13), și apoi a adaugat: "fecioara va lua in pantece”. Atunci-daca aceea care avea sa nasca n-ar fi fost fecioara, daca avea sa nasca pe temeiul legii casatoriei-ce semn ar mai fi fost nașterea? Semn se da numai atunci cand se intampla ceva strain, ceva neobișnuit, altfel cum ar mai putea fi semn?

Referitor la fecioria Maicii Domnului Sfantul Evanghelist Matei a spus "numai ceea ce era de neaparata treebuința sa afli, anume ca Fecioara a ramas fecioara pana la naștere; iar ceea ce era o urmare fireasca și vadita a faptelor sale, a lasat pe seama conștiinței tale. Caci, Iosif, care era un om drept, n-ar fi vrut cu nici un preț sa o cunoasca nici dupa nașterea Fiului ei, cand știa ca era o mama ce fusese invrednicita de o naștere noua și straina”. in incheierea cuvantului Sfantul Ioan Hrisostom vorbește despre "frații Domnului” ca fiind numiți așa dupa cum și Iosif era numit "barbatul Mariei”. Aceștia care la inceput "nu credeau in El” (Ioan 7, 5), "au ajuns mai tarziu apostoli minunați și vestiți, fiind in stare sa și moara pentru El cu draga inima”.

Cuvant al Sfantului Cuvios Ioan Damaschin

Dupa primavara sosind aduce pamantului inflorire "cu frumusețea semanaturilor și infrumusețandu-se cu tot felul de flori ale ierbcum urilor, vine spre gatirea radelor sale” "tot astfel și cand S-a nascut Domnul nostru din Fecioara Maria, El a risipit la toata lumea ca o primavara veselitoare și a intors-o catre innoire. Cuvantul cel prea-sfant al Tatalui s-a facut trup fara de schimbare de la Duhul Sfant și din Fecioara Maria.

Și mijlocitor intre Dumnezeu și oameni a fost Cel singur iubitor de oameni, care nu s-a zamislit din voie, nici din pofta, nici din impreunare barbateasca (Ioan 1, 13) in prea-curatul pantece al Fecioarei, ci din Duhul Sfant (precum) intaia zidire a lui Adam. Astfel insuși Dumnezeu-Cuvantul S-a facut ipostas trupului, precum intru aceeași data și trup insuflețit, și cuvantator și gandit. Pentru aceasta nu il numim "om indumnezeit”, ci il marturisim Dumnezeu inomenit. Nascandu-se Domnul și Dumnezeul nostru, ne-a izbavit din iarna inșelaciunii și din frigul ratacirii și ne-a intors catre primavara bucuriei".

Sfantul Ioan Damaschin prezinta tabloul Nașterii din Evanghelia dupa Matei marturisind ca "nu fara rost și in deșert s-au facut lucrurile cele pentru inomenirea lui Hristos-Dumnezeu nostru, ci toate pentru ceva, și catre ceva și cu oarecare insemnare ascunsa. Iosif s-a logodit cu Maria ca barbat ca nu cumva, cunoscand nașterea lui Hristos din fecioara cea fara de barbat, diavolul sa fuga de impletirea la lupta, ca unul ce a cunoscut și și-a dobandit scopul”. Porunca inscrierii ne arata Sfantul Ioan Damaschin a avut și ea rolul ei: "Pentru aceea, El a dat voie stapanirii romanilor, sa-L scrie și pe Dansul, spre adeverirea și intarirea legilor porncite. Caci atunci stapanește legea imparatului, cand imparatul, cel ce legiuiește, va implini legea. Și Stapanul a așteptat vremea cea de noua luni hotarata, ca sa nu se creada ca iconomia lui este parerea sau nalucire (Luca 2, 6-7). Și S-a nascut in peștera cea mica, Stapanul Cel ce nicaieri nu este incaput, Cel ce are ca scaun cerul și așternut picioarelor pamantul (Psalmul 131, 8).

Iar fecioria Maicii Domnului ne spune Sfantul Ioan Damaschin a fost și inainte și in timpul și dupa naștere: "Iar ea mai inainte de naștere a petrecut fecioria, și dupa naștere a ramas fecioara, caci Dumnezeu era Cel ce S-a nascut. Aceasta s-a aratat maica fara de samanța și fara de durere și slujitoare a nașterii, și s-a facut moașa fara a fi invațata”. Sfantul Ioan Damaschin arata ca primavara cea duhovniceasca a nașterii Domnului, Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos pe toate le-a bucurat, cum a zis Arhanghelul Gavriil catre pastori: "Iata, va binevestesc voua bucurie mare” (Luca 2,10).

S-au bucurat cerul si pamantul de aceasta primavara si innoire a neamului omenesc. Și toata zidirea cea vazuta și cea nevazuta danțui. Iar steaua veghea calea Magilor, "imparați și astronomi ai perșilor, stranepoții lui Valaam, care pe baza profeției lui Valaam (Numerii 24, 17) au propovaduit ca El va sa stapaneasca domnie mare a tot pamantul”. Iar prezența lor la Irod i-au adus tulburare mare caci el a aflat despre profeția: "Si tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nicidecum nu esti mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Povațuitorul, Care va paște pe poporul Meu Israel” (Miheia 5, 2).

Sfantul Ioan Damaschin prezinta intr-un mod deosebit prezența magilor in Ierusalim. Iudeii s-au tulburat, insa n-au indraznit a le sta impotriva. Iar ei ajungand la Prunc s-a implinit cuvantul zis prin proorocul din Psalmul 71,10: "imparații și ostașii daruri vor aduce și se va da Lui din aurul Arabiei”. Și S-au inchinat Pruncului zicand: "Ție pe ale Tale cu osardie Ți le daruim, prea-puternice Iisuse! Iar catre Maria au zis: "O, Maica a maicilor, toții dumnezeii Perșilor, te-au fericit pe tine, lauda ta este mare! Apoi este prezentata Fuga in Egipt și uciderea pruncilor, implinindu-se cuvantul cel zis de Ieremia Proorocul: "Glas in Rama s-a auzit, plangere și tanguire multa..” (Matei 2, 17-18). Și astfel, incheie Sfantul Ioan Damaschin mununatul cuvant zicand: "Și mulțimire fie celui ce intru ale Sale strain a venit ca l-a proslavit pe cel strain ( adica pe om)”.

Cuvant al Sfantului Grigorie de Nazianz

"Hristos Se naște, slaviți-L! Hristos din ceruri, intampinați-L! Hristos pe pamant, inalțați-va! Cantați Domnului tot pamantul” (Psalmul 95, 1). Și ca sa le cuprind pe amadoua-zice Sfantul Grigorie Teologul-zic: "Veseleasca-se cerurile și sa se bucure pamantul!” (Psalmul 95, 11) pentru Cel ceresc, și acum pamantesc, Hristos este acum in trup, cu cutremur și cu bucurie va veseliți! (Psalmul 2,11)”.

Sfantul Grigorie de Nazianz arata ca acum legile firii se strica pentru ca "norodul ce șade intru intuneric sa vada lumina cea mare a cunoștiinței”. Aceasta pentru a se plini lumea cea de sus.

"Praznicul aratarii lui Dumnezeu, adica al nașterii, s-a facut pentru noi "ca Acela ce ni l-a dat pe a fi sa ni-l daruiasca și pe a fi bine: "Acesta este praznicul nostru, aceasta sarbatorim astazi: venirea lui Dumnezeu catre oameni, ca prin aceasta noi sa ne ducem sau sa ne intoarcem catre Dumnezeu”. Sa nu praznuim deci cum este obiceiul in adunarile poporului, ci precum place lui Dumnezeu".

Mintea și simțirea (adica lumea cea dintai-ingerii, lumea care se ințelege cu mintea - și lumea cea de-a doua, aceasta carea cade sub simțire) amandoua zidindu-se, stateau acum și purtau in sanul lor marimea Cuvantului Ziditor. Astfel Sfantul Grigorie pornește cuvanul sau de la crearea omuului si starea paradisiaca și postparadisiaca. Trece apoi prin Legea veche unde Dumnezeu in multe chipuri pentru pacatele cele multe le odraslește osebite doctorii. insa ei aveau nevoie de o doctorie mult mai puternica pentru o mai cumplita boala. Și fiindca aveau trebuința de mai mare ajutor, mai mare și dobandește. Iar acesta a fost insuși Cuvantul lui Dumnezeu, Cel mai inainte de veci, Cel nevazut, Cel necuprins cu mintea, Cuvantul și hotararea Tatalui. El vine la chipul Sau și se imbraca cu trup pentru trup și se impreuna cu suflet ințelegator pentru sufletul meu, curațindu-l pe cel asemenea cu cel asemenea. El a venit ca Pastorul Cel bun, Care iși pune sufletul pentru oi (Luca 15,4), avenit la oaia ce se ratacea pe dealurile și pe munții pe care jertfeai și a aflat-o (Luca, 15, 8-9).

Iar trimiterea Sa este "buna-voința Tatalui, la care le aduce pe cele ale Sale, pe care ii cinstește ca inceput dincolo de timp și ca sa nu para ca este potrivnic Lui (Tatalui). Puțin mai pe urma il vei vedea pe Iisus curațindu-se in Iordan (Matei 3, 13), cu curațirea mea, sau mai degraba curațind apele prin curațirea Lui, fiindca Cel ce ridica pacatul lumii nu are nevoie de trebuința și curațire”. Sfantul Grigorie Teologul extinde aceasta cuvantare la inteaga iconomie a rascumpararii omului vorbind despre intreaga lucrare a lui Hristos: "il vei vedea și ispitit, și buruind ispita și slujit de ingeri (Matei 4, 23-24), și vindecand toata boala și neputința (Luca 7, 10) și inviind morți (...), și vandut și rastignit, și rastignind cu el și pacatul meu (Isaia 53, 7).

Il vei vedea ca un miel adus spre junghiere, și totodata jertfitor ca preot; ingropandu-se ca om, și sculandu-se din morți ca Dumnezeu; și dupa aceea, inalțandu-se și avand sa vina intru slava Sa”. Sfantul Grigorie de Nazianz constuiește o adevarata catatorie a varstei spirituale a praznicelor pornind de la Nașterea lui Hristos și ajungand la centrul jertfei Cuvantului: la Sfintele Paști. Ne indeamna sa ne bucuram de nașterea Sa: "Acum insa tu primește nașterea, și salta de bucurie (...), cinstește micul Vitleem, care te-a intors din nou in rai! inchina-te in fața ieslei mulțumita careia, atunci cand erai necuvantator (nerațional) ai fost hranit cu Cuvantul. Alearga cu steaua și adu-i daruri cu magii, ca unui imparat și Dumnezeu și ca unui mort din pricina ta. Daca va fugi in Egipt, cu osardie fugi și tu cu El. Calatorește fara de prihana prin toate varstele și puterile lui Hristos, ca un ucenic al lui Hristos. Pe urma rastignește-te cu El, ingroapa-te cu ravna cu El, ca sa inviezi impreuna cu El, și sa fii impreuna slavit cu El și sa imparațești impreuna cu El, vazandu-L pe Dumnezeu atat cat este cu putința și fiind și tu vazut de El”.

Popa Catalin Stefan

Bibliografie: Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Teofilact al Bulgariei, Sfantul Grigorie de Nazianz, Sfantul Grigorie al Nissei, Sfantul Atanasie cel Mare, Sfantul Grigorie Teologul, Sfintii Parinti despre Nasterea si Intruparea Cuvantului, Editie ingrijita de Florin Stuparu, Sophia, Bucuresti, 2007.

Despre autor

Popa Catalin Stefan Popa Catalin Stefan

Colaborator
1 articole postate
Publica din 03 Decembrie 2010

Pe aceeaşi temă

09 Mai 2012

Vizualizari: 4859

Voteaza:

Omilii ale Sfintilor Parinti la Nasterea si Intruparea Cuvantului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE