Predica la Inaltarea Domnului

Predica la Inaltarea Domnului Mareste imaginea.

Frati Crestini,
Cand vorbim de activitatea in trup a Mantuitorului nostru Iisus Hristos spunem ca El a indeplinit trei slujiri, sau demnitati: de Prooroc sau Invatator, Imparat si Arhiereu. Aceste trei slujiri sunt aratate poate mai mult decat in alt loc, de evenimentul pe care-l sarbatorim astazi adica acela al Inaltarii Sale cu Trupul la cer.

Inainte de desfasurarea acestui minunat eveniment, Domnul nostru Iisus Hristos "S-a infatisat pe Sine viu dupa patima Sa prin multe semne doveditoare, aratandu-li-Se timp de patruzeci de zile si vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu" (Fapte 1, 3), iar la plinirea acestor zile Domnul Cel de a treia zi inviat I-a adunat pe ucenicii Sai si a desavarsit misiunea Sa de invatator al lor si le descopera ca I s-a dat "toata puterea in cer si pe pamant" (Matei 28, 18), in baza careia le da porunca, spunandu-le: "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Matei 28, 19-20).

Aceasta scurta si cuprinzatoare a ultimei Sale predici inainte de Inaltarea Sa la cer, constituie completarea si desavarsirea intregii Sale invataturi.

Indeplinind aceasta misiune a Sa de invatator al adevaratei credinte, Mantuitorul, "care Dumnezeu fiind in chip" (Filipeni 2, 6), "S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal." (Filipeni 2, 8-11)

Iubiti Credinciosi,
Slujirea de imparat a Mantuitorului Iisus Hristos se descopera oamenilor in toata plenitudinea si splendoarea ei, abia dupa indeplinirea misiunii Sale pe pamant.

Prin ascultarea deosebita fata de Tatal, prin suferinte si jertfa, Iisus nu numai ca este inaltat la ceruri, caci si alti drepti s-au invrednicit de aceasta extraordinara pretuire, dar El a fost incaltat la o demnitate deosebita, speciala, unica, la care toata faptura este chemata sa se inchine.

Inaltarea cu trupul la cer a Domnului nostru Iisus Hristos este evenimentul care adevereste si completeaza inca odata slavita Sa inviere din morti. Cel pe care moartea nu L-a putut invinge, in prezenta ucenicilor Sai, se ridica la cer, dovedindu-se inca odata si pentru totdeauna stapan al legilor firii.

Cu puterea lui Dumnezeu au inviat si altii din morti, dar toti acestia nu au putut scapa decat o scurta perioada de timp de sub puterea mortii, numai El, El singur a inviat din morti si moartea nu-L mai stapaneste, si aceasta singura si netagaduita chezasie pentru noi a invierii. Aceasta confirmare este asigurata prin inaltarea Sa la cer, pentru ca Mantuitorul s-a inaltat cu trupul luat prin intrupare, ca noi sa devenim prin infiere mostenitori ai imparatiei. Trupul inviat si inaltat la cer al Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai sigura garantie a vietii noastre vesnice. Nestricaciunea trupului Sau devine hrana vesniciei noastre. Aceasta stralucita descoperire a demnitatii de imparat a Mantuitorului nu umbreste cu nimic vesnica sa slujire ca Arhiereu. In Vechiul Testament arhiereul intra pentru putina vreme in Sfanta Sfintelor, pentru a aduce jertfa pentru popor, ori acum Arhiereul "sade de-a dreapta tronului slavei in ceruri" (Evrei 8, 1), mijlocind pentru toata creatia.

In Vechiul Testament se aduceau jertfe sangeroase pentru curatire si pentru impacare, dar Iisus, Arhiereul cel Mare s-a adus pe Sine jertfa pentru pacatele noastre. "El n-a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu" (Evrei 9, 24). Acolo liturghiseste cu ingerii si cu sfintii, asa cum liturghiseste si pe pamant in fiecare biserica. Mantuitorul a stabilit inca inainte de marea Sa jertfa ca intru pomenirea Lui sa se dea noua Sangele si Trupul Sau, care aduc in mod tainic jertfa nesangeroasa pana la sfarsitul veacurilor.

Stralucitul eveniment al Invierii i-a tulburat pe sfintii Sai apostoli, care au urmarit cu infioratoare bucurie, dar si cu mare temere intamplarile petrecute in timpul celor patruzeci de zile, care au urmat. Erau nelinistiti cumva, si dupa toata invatatura primita, la ultima lot intalnire au indraznit chiar sa-L intrebe: "Doamne, oare, in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparatia lui Israel?" (Fapte 1, 6). Mantuitorul le atrage atentia ca: "Nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal le-a pus in stapanirea Sa" (Fapte 1, 7), dar ii si imbarbateaza spunandu-le ca "veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte 1, 8). Totusi, ucenicii neintelegand aceasta fagaduinta, priveau cu multa nedumerire Inaltarea la cer cu trupul a Mantuitorului; de aceea au venit doi barbati invesmantati in alb, doi ingeri, care le-au spus: "Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer" (Fapte 1, 11).

Abia dupa pogorarea Sfantului Duh peste ei, Apostolii vor intelege ca s-au implinit toate profetiile si din oameni simpli si fricosi, devin curajosi martori ai Invierii. Atunci inteleg ei ca fiecare trebuie sa urmez calea lui Iisus de slujire pana la sacrificiul suprem, pentru ca prin moarte sa poata obtine stralucita inviere. Apostolii si cei ce au urmat dupa ei nu s-au mai temut si nici moartea nu I-a mai putut desparti de Hristos, pentru ca de acum stiau ca el sta vesnic Arhiereu in ceruri mijlocind pentru toti oamenii. Abia acum, tristetea anuntata inainte de despartire se schimba in bucurie, bucuria sigurantei ca Cel inaltat cu trupul la cer, potrivit fagaduintei, este cu noi pana la sfarsitul veacurilor. Cu sarbatoarea de astazi si noi incheiem zilele de bucurie de dupa invierea din morti a Domnului si Mantuitorului nostru - imbratisandu-ne ca si Apostolii, sa ne lasam cuprinsi de cealalta sfanta bucurie; ca Mantuitorul sta vesnic Arhiereu la tatal pe tronul slavei, mijlocind pentru mantuirea noastra.

Iubitii mei frati,
Sa ne umplem de nadejde ca sezand in ceruri alaturi de Tatal si Sfantul Duh, Mantuitorul totusi este mereu prezent, in mijlocul nostru in Sfanta Impartasanie, care este chezasia invierii noastre. Sa ne straduim ca prin fapte bune sa dobandim si noi bunatatile cele vesnice, garantate prin inaltarea cu Trupul la cer a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Aceasta sfanta si slavita Inaltare s-a facut inceputul desavarsirii noastre, cale prin care fiecare din noi poate ajunge in comuniune vesnica cu Dumnezeu - tatal, cu Dumnezeu - Fiul si cu Sfantul Duh - Dumnezeu. Amin.

Predica adunata de Iulian Predescu.

27 Iulie 2014

Vizualizari: 1622

Voteaza:

Predica la Inaltarea Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

inaltarea domnului

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE