Predica PF Parinte Patriarh Teoctist la Sarbatoarea Sfantului Grigorie Teologul

 

Predica rostita de catre PF Parinte Patriarh Teoctist la Sfanta Liturghie a Sarbatorii Sfantului Grigorie Teologul, ocrotitorul spiritual al Seminarului Teologic Liceal Ortodox "Nifon Mitropolitul" din Bucuresti

 

 

O sarbatoare in biserica noastra insemneaza inainte de toate intalnirea noastra cu Dumnezeu si cu Sfintii Lui. Aceasta intalnire cu Dumnezeu este totodata si o traire a invataturii lui Dumnezeu si a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, reprezinta realizarea unitatii noastre sufletesti, a unitatii de credinta cu Biserica noastra, cu Creatorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, care prin Duhul Sfant, la Cincizecime, a intemeiat pe pamant Biserica lui Hristos. Totdeauna in cuvintele sale domnul Iisus Hristos repeta cu foarte multa dragoste si caldura, spunand: "Biserica mea pe care nici fortele iadului nu o vor darama", asa incat, atunci cand ne aflam in ea mai ales, dar si-atunci cand purtam in gandul si in sufletul nostru, atat Biserica, cat si invatatura ei, frumusetile ei, si atunci traim nespus de frumos toata atmosfera sufleteasca pe care o creeaza si o sarbatoare ca aceasta, o sarbatoare bisericeasca legata de istoria, de stradaniile Bisericii, dintotdeauna de a pregati slujitorii ei, dupa chipul si asemanarea Sfintilor parinti, alegandu-i din cei multi, rand pe rand, pe cei mai cunoscuti, pe cei mai folositori dintre Sfintii Parinti, care cu viata lor, cu dragostea lor au continuat si au zidit Biserica pe Pamant.

          

 

Nu numai Biserica cea vazuta care este plina de har si de adevar prin tot ceea ce vedem noi in Biserica si prin tot ceea ce auzim, dar si purtand grija Bisericii celei dinlauntrul nostru, fiecare fiind chip purtator al chipului lui Dumnezeu; chiar daca nu suntem preoti sau arhierei, purtam in sufletul nostru chipul si stralucirea Prea Sfintei Treimi, a Bisericii celei din Ceruri pe care ne straduim ca s-o aducem pe Pamant, s-o aducem in familia noastra, in societatea noastra, s-o aducem pentru a ne fi calauza si adapost in toate vremurile vietii noastre. Asa au procedat Sfintii Parinti, in conditii mult mai grele decat noi, ca Sfantul Ierarh Grigorie Teologul care l-a marturisit pe Hristos - asa cum foarte frumos a predicat tanarul elev al Seminarului acestuia - in conditiile vitrege pe care le strabateau si ei in viata lor, ei n-au renuntat nici o clipa la a sluji Biserica si a birui pe cel rau, pe cel viclean, prin iubire, prin iertare, prin rabdare si prin nadejdea Invierii celei de apoi. De aceea, o sarbatoare ca aceasta, care ne aduce in suflete aceasta nespusa panoplie de frumuseti ale Bisericii Ortodoxe, adaugam si noi, pentru ca suntem ortodocsi din mosi stramosi, prin istoria noastra, fiind Biserica apostolica. In timpul cand marele Grigorie Teologul rostea celebrele predici care i-au dat denumirea de Teolog - al doilea mare teolog al Bisericii noastre - in timpul acela, stramosii nostri, aici, pe vatra noastra stramoseasca, zideau biserici, puneau temelii la biserici, se botezau, se cununau, acesti stramosi daco-romani din Scytia Mica mai intai, si-apoi ceilalti din cuprinsul tarii noastre, a tarii de atunci, a Daciei fericite de-atunci, unde numele lui Hristos se slavea, se traia, se cunostea, cum ne marturisesc multele si frumoasele marturii, nu numai din arhiva nesfarsita, nepretuita a pamantului nostru stramosesc, dar si din celelalate provincii, ca existau sfinti si existau credinciosi si lucrare bisericeasca. Spun acestea, iubitii mei frati si surori in Domnul, pentru ca sa ne acumulam rezerve de lucrari in aceasta perioada in care am intrat noi acum ca europeni, dupa forma si dupa legiuiri, dar dupa sufletul nostru si dupa marii nostri inaintasi invatati, romanii au fost dintotdeauna europeni, ca tara de cultura latina a fost sinteza dintre Apus si Rasarit, din multe puncte de vedere, care a fost marturisita si recunoscuta de autoritatile cele mai inalte si ale teologiei si ale istoriei si ale celorlalte fiinte din lume. Suntem, asadar, purtatori de valori si numai purtatori de valori prin scolile noastre teologice (Seminarii si Faculati de Teologie), caci dintru inceputurile noastre, prin institutiile care au definit identitatea poporului roman si tara noastra Romania, credinta ortodoxa a fost aceea din care au izvorat valorile ortodoxiei si stiinta teologiei, pentru ca teologia este stiinta traita in Dumnezeu si exprimata in Dumnezeu, cum invata Sfintii Parinti, si in rugaciune. A te ruga, spun ei, Sfintii Parinti, insemneaza a sta de vorba cu Dumnezeu. Care dintre marile religii ale lumii, dinainte de Domnul nostru Iisus Hristos, putea sa ajunga la aceasta gandire de apropiere cu Dumnezeu, de a sta de vorba cu Cel Nevazut, Creatorul Cerului si al Pamantului si care si-a dat pe Unicul Sau Fiu apoi, ca sa ia chipul nostru, ca noi sa luam chipul Sau si lucrarea Sa? - si de aceea scolile noastre de invatamant au avut un rol extraordinar de mare, nu numai din punctul de vedere al istoriei, al culturii, al unitatii si al identitatii noastre nationale, caci fiecare popor isi are identitatea sa.

 

Si acum cand, cum aminteam mai inainte, suntem europeni, suntem prin identitatea noastra, prin demnitatea noastra, prin cultura noastra, prin cinstea noastra, prin deschiderea noastra la valorile universale - si nu exista valori universale lipsite de valoarea vesniciei care e valoarea dumnezeiasca - credinta, aceasta identitate o aducem noi romanii; si lucrul acesta il marturisesc fratii nostri care sunt raspanditi de la un capat la altul al lumii, nu numai in Europa dar si in celelalte continente, care nu s-au multumit numai sa fie credinciosi si marturisitori ai credintei, dar sa aiba si lacasuri de cult, sa aiba preoti, sa aiba, de asemenea, ierarahi. Ei marturisesc cu cata atentie si bunavointa au deschis ei drumul nostru, al celor de-acasa, in Europa. Dar as adauga la aceasta ca Biserica noastra a facut parte, a fost fondatoarea institutiilor fundamentale ale crestinatatii, cum este Consiliul Mondial al Bisericilor, cum este Conferinta Crestina a Bisericilor Europene unde Cortina de Fier nu exista atunci. Si cand Patriarhul nostru de vie memorie - care-si duce asteptarea la Invierea cea de Apoi, aici in mormantul acesta -, Iustinian Marina, a strabatut Europa, atunci in 1970, cu o delegatie din care faceau parte cei mai ilustrii ierarhi, preoti ai bisericii noastre de talia parintelui Profesor Staniloaie, am avut cinstea atunci, ca sa fac parte si eu din delegatia in care erau si inalti ierarhi, asa incat vedeti ce perspective foarte frumoase avem, si ce temeiuri avem ca sa prindem curaj sa aratam lumii valoarea credintei noastre ortodoxe, care dintre religiile lumii, este cea mai apropiata de sufletul, de fiinta umana, pentru ca omul este inzestrat de Dumnezeu cu valori de la nasterea sa. Dar cu cat aceste valori capata mai mult spatiu in sufletul omului, cu atat omul este superior. N-avem a ne ingrijora de nimic. Daca ne amintim de cei 50 de ani de dictatura necrutatoare - numai cei care am trait si am slujit Biserica in acele decenii stim prin cate greutati am trecut - si ne amintim cum Patriarhul, care ne aude acum, a reusit sa dea jos de pe frontispiciul acestei cladiri "secera si ciocanul", caci atunci cand a fost ales a gasit aici ocupat, si era ocupata si inchisa biserica. Si a rezolvat problema aceasta, si iata, acum a iesit o pepiniera dintre cele mai frumoase a Bisericii noastre, aici la Radu Voda, cu manastire, cu seminar teologic, cu profesori, cu tineri care ne fac cinste in toate institutiile crestine din afara, care ne aduc si ne-au adus contributia lor la situatia de a fi primiti in randuiala popoarelor europene. Valorile noastre, identitatea noastra stau in aceasta frumusete a ortodoxiei. Nu se poate concepe tara romaneasca fara Voronet, fara Manastirea Ramet, care la 1372 adapostea acolo un arhipastor, pe arhiepiscopul Ghelasie, sau fara Tismana, cu vrednicul de pomenire Sfant Cuvios Nicodim, autorul acelei Biblii pe care a scris-o el atunci (primul Tetraevangheliar slavon). Iata, in ce consta identitatea noastra! De aceea noi, si nu e nimic spus formal, marturisim ca ne doare jena cu care privesc unii icoana in scoala.

 

Daca-i scoala romaneasca, daca-i scoala bisericeasca, daca-i scoala crestina, icoana face parte din identitatea noastra nationala si este un semn religios, care nu exclude pe altele, pentru ca ortodoxia nu a fost exclusivista in toata istoria celor doua mii de ani, ci dimpotriva. Si de aceea icoana reprezinta fiinta noastra, noi insine suntem icoanele. Cei care scriu impotriva icoanelor, chiar ei sunt icoane pentru ca sunt ziditi, creati de Dumnezeu si tot omul creat de Dumnezeu este dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, are icoana in sufletul sau si este el insusi icoana, precum Domnul Hristos a spus: "Cine M-a vazut pe mine, a vazut pe Tatal Meu". Asa incat, este o mare invatatura pe care, iata, o gasim expusa si marturisita si slavita printr-un hram ca acesta. Parinte director, te felicit, te fericesc pentru munca pe care ai depus-o, pentru darul pe care l-ai avut, darul rabdarii si-al intelegerii, darul nadejdii cu care te-au imbratisat binevoitorii pe care i-ai amintit aici cum ne-au imbratisat si pe noi Patriarhia, si toate bisericile noastre pana astazi! Ne bucuram de cinste, de tratament frumos, dar datoria noastra de slujitori ai Bisericii este aceea ca noi sa nu dezmintim invatatura noastra, sa nu tradam invatatura noastra, sa nu ne fie frica de haina pe care o purtam, vesmantul pe care-l folosim, de locul in care ne aflam si sa nu ne fie rusine ca ne adresam unii altora. Biserica ne face robi ai lui Dumnezeu si folosim cuvantul acesta si la Botez si la Cununie, robii lui Dumnezeu. Noi suntem cu adevarat robii lui Dumnezeu, slujitorii Bisericii cu credinciosie. Iata unde ne-a adus aceasta rabdare! Fiecare preot la locul lui! Ma bucur ca aici vad mai multi preoti decat altadata, protopopi cum ati auzit.

 

Avem seminarii si in manastiri, cu aceleasi rezultate frumoase, si facultati de Teologie, ai caror profesori sunt si ei aici; ca e o frumusete de a sluji Biserica ortodoxa, in oricare timp! Cand esti stapanit de gandul ca slujesti pe Hristos Mantuitorul nostru si Biserica intemeiata de El, reusesti si faci ceea ce se cuvine sa faci pe caile cele mai frumoase, mai pilduitoare, pentru societatea noastra. Si in sfarsit, tin sa te felicit pentru cuvantul tanarului elev, probabil ca e in anul V, dar foarte frumos, ce exemplu de cuvant! Se vede ca in Seminar se studiaza, se lucreaza, se citeste ca sa rosteasca un tanar, liber si in fata noastra a tututror atat de clar, sa-i faca portretul atat de fidel Sfantului Mare Parinte Grigorie de Nazianz, o bucata de vreme Patriarh al Constantinopolului, este un merit deosebit si va felicit pe profesori si pe fratia ta si pe el! O publicam pe primele pagini ale revistelor noastre.

 

Iubiti frati si surori in Domnul si dragi elevi, din cele ce am spus pana acum cred ca va ramane vie misiunea pe care o avem noi, clerul, in aceste vremuri de loc sigure; Invatatura Domnului Hristos si atitudinea noastra cere multa nadejde in Dumnezeu, in primul rand i se cere mult spirit de daruire preotului, de daruire pentru biserica.

 

Avem 150 de biserici noi care-s facute pana acum si altele care se zidesc acum, caci aproape in fiecare saptamana Prea Sfintiti Parinti pun cate o piatra de temelie si nu trebuie sa abuzam de evlavia credinciosilor ci dimpotriva, sa-i respectam si mai mult.

 

Sfantul Sinod obliga pe preotii de parohie sa lucreze cu Consiliul si cu Comitetul parohial. Nimic sa nu faca preotul singur!

 

Tot, pangarul si Sfintele Ierurgii si Sfintele Taine sa fie savarsite cu frica de catre preoti. Avem contributia credinciosilor - asa se numeste - si la Cununie si la Botez si la toate sa luam aminte, sa nu impunem juguri. "Nu puneti jug altora", spune Sfantul Apostol Pavel, "cand nu l-ai purtat pe al tau". Trebuie sa purtam jugul unii altora. Si eu sunt dator ca sa vestesc totdeauna preotilor Hotararile Sfantului Sinod care a hotarat: Consiliul Parohial, Comitetul Parohial, al doilea organ pentru ajutorarea Sfintei Biserici cu care preotul neaparat, daca nu la doua saptamani, in fiecare luna sa aiba cu ei consfatuiri si sa arate situatia Bisericii. Nu ingadui, cand apar cazuri rare, si nu-mi tihneste odihna mie, atunci cand vad la televizor neintelegeri datorate banilor. Foarte urat pentru noi, pentru preoti, ne trebuie corectitudine ca pentru Dumnezeu! Daca esti corect cu Sfintele Taine cand le savarsesti, cu Sfintele Ierurgii din Biserica, esti neaparat obligat tu ca preot sa fii corect si cu credinciosii si cu ce aduc credinciosii, lumanarile, alte contributii, alte ajutoare care sunt semne ale credintei si contributiei lor care ne sfintesc si pe noi si pe ei. Avem inca greutati in sectorul acesta si mai ales in Bucuresti. Pentru ca v-am vazut pe multi preoti aici si le foloseste si la elevi si la profesorii de teologie pe care i-am vazut aici prezenti folosesc acest prilej si fac un apel calduros ca in anul in care am intrat sa punem un inceput bun.

 

La fiecare parohie, parintilor protopopi, sa fie tinuta evidenta aceasta a Consiliului, a Comitetului parohial! Cand a fost cineva chemat la Cancelarie, la noi, cu doi consilieri, aceia auzind de preturile pe care preotul in cauza le-a stabilit, nu stiau nimic. Daca in fata noastra nu stiau, atunci ce-o mai fi acolo? De aceea colaborarea credinciosilor in ortodoxie este o indatorire si o valoare pe care in acelasi timp nu o au alte biserici. Noi traim cu poporul, ganditi-va la preotii din satele mici, din catune, care cu greu reusesc sa se descurce cu resursele lor.

 

Nu mai facem slujba Vecerniei, de exemplu. S-au dat atatea circulare in Bucuresti. E de datoria noastra sa facem Sfanta Liturghie cu slujba Vecerniei in ajun, neaparat.

 

Or aceasta nu se mai face! Asteptam numai prezenta credinciosilor, oarecum cu un interes. Nu trebuie sa fie asa! Pe primul plan trebuie sa fie slujirea Sfantului Altar, slujirea credinciosilor si grija mereu ca noi sa nu fim sminteala pentru ei, pentru preoti. De aceea aceasta e de mare folos si pentru studenti si pentru profesorii de la Seminar si pentru profesorii de la Facultatea de Teologie unde voi fi prezent, cu ajutorul lui Dumnezeu, la "Sfintii Trei ierarhi", la Biserica Sfanta Ecaterina. Iata aici este o atmosfera, parintilor si fratilor, deosebita pentru ca aici se lucreaza in Duhul lui Hristos, cu adevarat, si al sfintilor lui Dumnezeu. Este o unitate permanenta pentru care trebuie sa ne rugam Sfantului Grigorie de astazi, sa ne rugam si Sfantului Ierarh Nectarie, Facatorul de minuni, caci ei au trecere in fata lui Dumnezeu, sa ne ajute tuturor ca noi sa cinstim increderea aceasta de a avea o biserica ortodoxa in Europa - asa cum sunt ierarhii nostri si preotii din lume si din Europa. Cu aceste ganduri, va multumesc pentru rabdare, ca m-ati ascultat si cu nadejdea pe care o are Semanatorul care imprastie cu darnicie ca macar unele dintre seminte sa cada in locul cel bun si sa aduca roade insutite, ma rog sa ne ajute Dumnezeu sa ne bucuram si de acestea. Amin.

 

 

09 Mai 2012

Vizualizari: 3717

Voteaza:

Predica PF Parinte Patriarh Teoctist la Sarbatoarea Sfantului Grigorie Teologul 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

sfantul grigorie teologul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE