Predica la Sfantul Nicodim de la Tismana

Predica la Sfantul Nicodim de la Tismana Mareste imaginea.

Despre Valoarea Bibliei

Nota red.: Aceasta predica a fost rostita de Parintele Vasile Vasilache in Catedrala mitropolitana din Iași, in a doua zi de Craciun a anului 1936, pe vremea vrednicului de pomenire Mitropolit Nicodim (cel care avea sa devina mai tarziu Patriarh). In ziua in care era praznuit si Sfantul Nicodim, zi onomastica pentru Mitropolitul Moldovei din acea perioada, predicatorul a ales sa vorbeasca despre Biblie, pentru ca in 1936 aparuse o noua traducere a Bibliei facuta de I.P.S. Nicodim, precum si Biblia ilustrata.

Frati crestini,

In aceste sfinte sarbatori ale Nasterii Domnului, tot sufletul crestin din lume, de oriunde, isi are atintite privirile si gandurile toate insufletite de vesele simtiri, catre Betleem. Acum, mai mult ca oricand, pe harta sufleteasca a omenirii crestine, centrul geografic e Betleemul. Capitala sufleteasca a acelor peste opt sute de mii de milioane de crestini, cat sunt pe intreg globul pamantesc, e Betleemul. Acolo s-a nascut pentru sutele de mii de miliarde de oameni din cursul atator veacuri, nu un imparat, ce a stapanit lumea cateva decenii. S-a nascut nu un inger al omenirii care sa scanteieze de straluciri in lumina idealurilor omenesti, ci la Betleem s-a nascut Dumnezeul - Om, Creatorul si Stapanul tuturor din veacurile trecute si din cele care vor veni fara de hotar. Imparatul intregii omeniri a coborat in imparatia creaturilor Sale, S-a nascut si S-a intrupat asemenea noua - in afara de pacat - pentru a da nastere si a intrupa imparatia duhovniceasca a paradisului pierdut.

Toata omenirea crestina isi are de Stapan si Dumnezeu, pe cel nascut la Betleem. Prin minunea intruparii de la Betleem, se incepe o era noua, se intrupeaza odata cu Dumnezeu o lume noua renascuta in duh. Iata pentru ce Betleemul e cetatea cea mai scumpa a sufletelor noastre. Din cate cetati sunt pamant, nici o cetate nu se bucura de gloria Betleemului. Toate generatiile crestine, din toate veacurile si de oriunde, au slavit, au cantat si fericit si preamaresc Betleemul.. Slava-i vine de acolo, ca in el s-a nascut Imparatul și Mantuitorul lumii.

Frati crestini, Betleem, talmacit pe romaneste insemna: Casa painii. Ce vorbitoare este pentru noi insusi aceasta numire! Desigur, ca acolo unde este Mantuitorul nostru Iisus Hristos, acolo e si cuvantul lui Dumnezeu, acolo e si hrana spirituala a omenirii, pentru ca unde e invatatorul in mod sigur e si invatatura, painea duhovniceasca a omenirii.

Fratilor, intr-adevar hrana sufletelor noastre e Cuvantul lui Dumnezeu. Painea ingerilor, care sunt numai suflet, e invatatura cea dumnezeiasca a Sfintei Treimi. Aceeasi paine ingereasca e hrana sufletelor omenesti. Aceeasi paine ingereasca intareste inimile noastre, dupa cum insusi si psalmistul zice: "Intareste-ma prin cuvintele Tale, Doamne”. Psalmul CXVIII, 28.

Invatatura cea sfanta a lui Iisus Hristos e, pentru sufletul gandurilor si al simtirii omenesti, o euharistie. Ceea ce este Sfanta Impartasanie, pentru intreaga fiinta omeneasca, aceeasi e si invatatura lui Hristos pentru gandul nostru. Ea sfinteste si indrumeaza viata noastra dupa cel mai minunat program de viata individuala si sociala. Gandurile noastre se impartasesc din cea mai sfanta si mai inalta intelepciune, nu omeneasca, ci dumnezeiasca. Cine se impartaseste din invatatura lui Hristos se sfinteste, dupa insasi spusa Lui, caci El se roaga lui Dumnezeu Tatal, ca pe toti cei ce vor crede in El, „sa-i sfinteasca cu adevarul Lui” (Ioan XVII, 17), pentru ca, „ei acum sunt curati, pentru cuvantul care li s-a grait" (Ioan XV, 3). Iata cum invatatura lui Hristos are putere de taina asupra sufletelor noastre.

Intr-adevar ca, prin Sfanta Impartasanie si prin Cuvantul invataturii sfinte, noi traim prin Hristos, in Hristos, iar Hristos traieste in noi. Caci in momentul in care sufletul nostru e calauzit de invatatura lui Hristos, nimeni cu nimic, cu nici o momeala, nu poate veni sa ne robeasca unei alte ascultari decat aceea a lui Hristos. Invatatura lui Hristos e painea ingereasca indestulatoare, care in veacuri fara de hotar nutreste lumea ingerilor si care prezinta pentru omenire cele mai inalte si purificate idealuri, și nimeni altul n-a putut prezenta omenirii pilde de eroism, pe orice teren de activitate omeneasca, caci singura aceasta ambrozie cereasca e fauritoare de eroi.

Fratilor, Biblia e casa painii, pentru fiecare din noi. In Sfanta Scriptura ca in cel mai stralucit palat pamantean, noi gasim pe Domnul nostru Iisus Hristos, si apoi, in mod firesc, painea ingereasca hranitoare pentru sufletele noastre. Biblia e Betleemul sufletelor noastre.

In Biblie noi gasim raspuns multumitor cu privire la toate intrebarile chinuitoare ale intregii probleme a vietii. In Biblie se dezvaluie tuturor intreaga istorie a mantuirii sufletului omenesc. Si tot prin ea suntem indemnati sa ne folosim de aceleasi mijloace salvatoare sufletelor noastre.

Mai presus de toate, in Biblie avem imaginea curata si intreaga a Domnului nostru Iisus Hristos. In foarte putine cuvinte se poate spune ca Biblia e "Cuvantul intrupat”- dupa cum a spus Sf. Ioan Hrisostom, care vesnic propovaduieste invatatura cea sfanta, pentru mantuire. De aceea si indemnul Bisericii este in a asculta, cu cel mai mare respect si cat mai des, invatatura Bibliei, pentru ca prin ea noi ascultam pe Insusi Dumnezeu.

De ne este sufletul framantat de intrebari, cu privire la originea acestei lumi, a scopului pe care il are ea si noi, precum si in ceea ce priveste chinuitoarea problema a ceea ce va fi dupa moarte si altele la fel cu acestea, nu vom gasi la toate acestea un raspuns multumitor decat tot in Biblie. In ea ni se vorbeste de Creatorul nostru al tuturor, in ea ni se va descoperi care e scopul cererii, care nu e altul decat fericirea noastra intr-o cat mai apropiata unire cu Dumnezeu, si tot in ea vom gasi raspuns cu privire la moarte, raspuns care sfasie perdeaua deznadejdilor, aratandu-ni-se ca prin moarte noi intram intr-o viata vesnica.

De esti in deznadejdea unor suferinte nedrepte, citeste ce a indurat Iov, si toti proorocii Vechiului Testament, precum si sfintii Noului Testament si socot ca iti va inzeci puterile tale, bine stiind ca atunci te afli pe calea atator eroi inaintasi.

Pentru cel ce se afla impotmolit in caile pacatului, ale faptelor nelegiuite, iarasi se va gasi in Biblie leacul salvarii. In Scriptura oricine vede in mod clar intreaga istorie a mantuirii sufletului omenesc. In prima parte, in Vechiul Testament, se infatiseaza pregatirea acestei mantuiri, iar in partea a doua, in Noul Testament, realizarea ei.

Va intreb pe voi toti: Ce n-ati da pe o carte in care stii ca vei gasi pilde si sfaturi, pe care implinindu-le, vei dobandi fericirea si mantuirea ta, a familiei tale si a tuturor celor dragi tie? Si cu cat dorinta ta, de a avea o astfel de carte ar creste si nu ti-ar da tihna, pana cand o vei procura, bine stiind ca autorul acestei carti este cel mai intelept om din lume? Ei bine, iarasi va intreb? Cu cat e mai de asteptat ca intreaga suflare omeneasca, nu numai crestineasca, sa se zbata pentru a avea aceasta carte a propriei ei fericiri, care e Biblia? Ea nu-si are de autor un geniu al omenirii, ci autorul inspirator e Insusi Dumnezeu. Cu atat mai mult atunci e de asteptat ca toti si toate, sa alergam sa ne procuram aceasta carte, in care Insusi Dumnezeu ne sfatuieste ceea ce trebuie sa facem pentru a dobandi fericirea... In Scriptura vezi cum, din oamenii cei mai pacatosi, asemenea noua, prin implinirea sfaturilor sfinte si prin ajutorul lui Dumnezeu, precum si prin sfortarea lor, au ajuns pana la cele mai inalte trepte de fericire omeneasca.

Numai cine asculta invatatura lui Hristos, si numai cine isi faureste sufletul in aceasta scoala a Bibliei, acela poate sa-si recapete credinta, daca a pierdut-o, ori sa o intareasca daca e slabita. Caci, dupa cum pe buna dreptate spune Sfantul Apostol Pavel: „Credinta vine din auzite” (Rom. X, 17). Intr-adevar, cum vei putea sa nazuiesti pe caile Domnului, daca nu stii ceea ce vrea Domnul? Numai cine stie, ce se cere sa infaptuiesti, trece si la fapte. Caci „faptele izvorasc din credinta”, iar credinta la randul ei e izvorata din auzirea invataturilor sfinte cuprinse in Scriptura. Dupa cum un ostas bun, nu poate fi decat acel ce cunoaste toata tactica de lupta si intreaga instructie militara, tot asa si un crestin bun nu poate fi decat acela care este si un vrednic elev vesnic ravnitor in a cunoaste invatatura lui Hristos al carui nume il poarta. Pentru ca sa poti fi un stralucit elev si fiu duhovnicesc al lui Hristos, se cere mai intai sa fii un sarguitor elev al Bibliei. Numai fiii Bibliei sunt si fiii lui Hristos.

Fratilor, mai presus de toate, in Biblie gasim infatisata imaginea adevarata a Mantuitorului. In ea ni se prezinta Iisus Hristos asa precum l-au infatisat "cei ce au auzit, cei ce au vazut cu ochii lor, cei ce au privit si au pipait cu mainile lor cuvantul vietii” (I Ioan I, 1). In Biblie ni se oglindeste in chip credincios imaginea reala a figurii lui Hristos. Ceea ce fac astazi anumiti beletristi si autori de vieti romantate, nu este decat o desfigurare pe care incearca sa o faca chipului lui Hristos. Si prin aceasta nu fac decat sa-si ajunga cele doua scopuri: crearea unui Hristos dupa dorintele lor - pe care il vor iarasi rastignit, dar, in acelasi timp, crearea unei literaturi de specula, producatoare de bani grei. Intre acesti doi infatisatori ai Domnului nostru Iisus Hristos, orice om cu judecata, cu dorinte sincere de a afla adevarul, si acei ce sunt in frica de adevar, pentru a li se infatisa imaginea reala a Celui care infatiseaza pe Insusi Dumnezeu, alege in mod sigur Biblia. Cine doreste sa cunoasca viata nu a celui mai stralucit erou pamantean, ci a Dumnezeului - Om Iisus Hristos, nu poate sa-si indestuleze cunostinta adevarata, decat prin ceea ce ii prezinta Biblia. In ea noi gasim, si avem asa precum a fost, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

O, daca am sti noi ca cel mai mare imparat al lumii, sau cel mai iscusit medic, sau cel mai intelept om, ori cel mai bun si fericitor parinte al nostru atotputernic care sa ne dea orice ii vom cere, este intr-un loc anumit, cum am alerga, cum am lasa toate, cum am cheltui si ceea ce n-avem, numai sa ne ducern si sa vedem si sa cunoastem macar, pe acest om minune, care ne-ar putea veni in ajutorul nostru cu sfatul, cu sprijinul, cu vindecarea minunata, cu bogatia, cu fericirea.

Iata, noi acum cu totii stim ca viata Dumnezeului - Om este cuprinsa in cea mai de seama carte a omenirii, in Biblie. Cat ar fi de asteptat ca fiecare sa caute sa-si procure aceasta carte, sa o citeasca si sa asculte insesi sfaturile si indemnurile Acelui care nu ne vrea decat binele si fericirea noastra! Ar fi de asteptat ca toti, care suntem beneficiarii unei vieti omenesti, sa cautam ca acestei vieti sa-i adaugam spiritul calauzitor al lui Iisus Hristos, pe care il desprindem din Cartea Sfanta. Sa adaugam la viata noastra, viata din viata Acelui care este creditorul insusi al vietii.

Intr-adevar, cine cunoaste pe Iisus Hristos, cine-i citeste si-i aude zilnic predica Lui, nu este decat un renascut la o viata noua. Biblia ne descopera o lume noua spirituala. Morala vietii pe care ne-o scoatem din Biblie e superioara tuturor disciplinelor morale din omenire. Principiul de viata crestin, pe care l-a predicat acum doua mii de ani Iisus Hristos, si pe care de atunci vesnic il putem ceti in Sfanta Scriptura, este acela al dragostei fata de Dumnezeu si fata de aproapele nostru. Pentru crestini aproapele e oricine, iar cu dragoste datori suntem sa imbratisam pe oricine, chiar si pe dusmanii nostri. Si inca, cate nenumarate de multe sunt principiile sanatoase de viata, pe cari avem sa le desprindem din Sfinta Scriptura, prin care noi vesnic suntem inspirati si indemnati prin cuvant si pilda la tot lucrul bun, la toata fapta inteleapta si la calea cea adevarata a fericirii, nu numai a noastra personala, dar si a intregii societati.

Biblia, fiind cartea dumnezeiasca, nu ne indeamna decat la un trai duhovnicesc de inalta vietuire omeneasca. Ea fiind cartea inspirata de Dumnezeu, la randul ei nu este decat o inspiratoare la tot lucrul si fapta cu adevarat crestineasca din aceasta viata. De aceea, pretuirea noastra se cere sa fie cu atat mai mare, cu cat stim ca Biblia este lucrarea inspirata de Dumnezeu. In literele Scripturii noi avem imaginea sensibila a gandului si a voii lui Dumnezeu. De voiesti sa te bucuri in a afla care este voia lui Dumnezeu, si care este programul de viata pe care ti-l prezinta ca un Parinte bun, Dumnezeu, straduieste-te si-l citeste din Biblie.

O, cat ne zbatem, si cat ne muncim si cheltuim, pana si viata noastra, pentru a cunoaste principiile abstracte ale cutarui filosof, matematician ori istoric... si cand e vorba oare ca sa cunoastem care sunt gandurile lui Dumnezeu, ale Creatorului nostru cu privire la viata noastra, oare intelept lucru este ca sa nu ne straduim in a afla cele ce sunt cuprinse in Biblie? O, de ar fi ascunse in tainitele pamantului, cu atat mai mult ar trebui sa ne straduim si sa scoatem la iveala, pentru cunostinta tuturor, acest tezaur al tuturor fericirilor noastre. Caci, daca aceasta o facem cand este vorba de gaz si de pacura si de metale, cu atat mai mult s-ar cere cand este vorba sa aflam insusi elixirul vietii, fericirea sufleteasca dupa care atata alergam sufocati, ca sa o dobandim si... totusi n-o dobandim. Dar iata, ca nu ni se cer atatea sfortari pentru a afla taina gandurilor ceresti. Ele sunt puse la indemana oricui, numai cine nu vrea sa intinda mana nu le afla, dar cine-si doreste fericirea, repede poate afla totul din Biblie, care e tradusa in atatea limbi, pe intelesul fiecaruia.

Cine isi procura Biblia si o citeste, intra deodata in scoala virtutii, in scoala celei mai inalte intelepciuni, in scoala celui mai mare Profesor al omenirii, care e Hristos. Asa ca, pe drept spune un fericit scriitor bisericesc: "cine nu cunoaste Scriptura, nu stie ce e virtutea nici intelpciunea; necunoasterea Scripturii e necunoasterea lui Hristos” (Fericitul Augustin).

Iata valoarea Bibliei. Ea e Betleemul zilelor noastre. Ea e casa painii noastre sufletesti. In ea si prin ea cunoastem invatatura lui Hristos, prin ea invingem pe dusmanii credintei noastre, in ea avem painea ingereasca de care avem atata nevoie, dar mai presus de toate, in ea avem pe Iisus Hristos, supremul nostru Parinte, Atotputernic, Atotbun si Atoatefericitor.

Fratilor, Biblia e cartea al carui pret nu trece cu ziua de ieri, ci ea are aceeasi valoare astazi ca si ieri si in veci. Cine se leaga sufleteste de ea se uneste cu vesnicia prin ea. Acela care o va citi va fi, dupa cum spune psalmistul, ca un pom sadit la izvoarele apelor, care-si da rodul lui la timp. Pe cand acei ce nu o cunosc, sarmanii sunt sterpi si nimicitori ai propriei lor vieti. Numai cine adauga la intelepciunea rationala si la experienta lucrurilor, spiritul rector, desprins din invatatura Bibliei, cu adevarat e un erou al tuturor invingerilor in viata, pe care inca de aici o incununeaza cu stralucirile unei fericiri pe drept ravnite de toti aceia care nu le au. Tuturor acelora care nesocotesc Biblia, deci invatatura lui Iisus Hristos cuprinsa in ea, noi le spunem impreuna cu psalmistul David: "Gustati si vedeti ca bun este Domnul, si fericiti sunt cei ce cred in El”. Psal. XXXIII, 8.

Fratilor, dupa cum multi Sfinti Parinti au spus-o : „Sfanta Scriptura e o epistola trimisa de Dumnezeu oamenilor” (Macarie cel Mare si Grigorie cel Mare si altii). O, de ar fi sa zabovim mai mult timp asupra acestei marturisiri, multe ar fi de spus. Dar sa-mi fie ingaduit sa va fac numai o intrebare: Oare, daca ar primi cineva dintre noi o scrisoare de la un imparat sau rege, oare nu am cauta sa o citim? Si inca cu ce graba si cu ce grija ai cauta sa o deschizi, pentru a afla cat mai repede, ce-ti scrie imparatul. Nu ar fi nimeni dintre noi care sa spuna ca n-are timp sa citeasca o astfel de scrisoare, pentru ca are de citit alte carti, si nu-i permite timpul sa mai citeasca si scrisoarea imparatului adresata lui. Nu, ba din contra, el mai mult ca oricare altul, totul ar lasa si mai intai ar citi cele scrise de imparat… Sau poate ati socoti, ca ar fi vreunul care pentru ca nu stie sa citeasca ar refuza sa afle cele scrise?... Nu, caci chiar acela care nu stie sa silabiseasca, el ar alerga in fuga mare, ca altul sa i-o citeasca, si inca nu numai odata, ci de doua si de trei ori inca, pana cand el ar invata-o pe de rost.

Crestine, iata Biblia e o carte pe care ti-a trimis-o nu un oarecare imparat, ci Imparatul tuturor imparatilor, Imparatul tuturor veacurilor, Imparatul celor vazute si al celor nevazute, cauta si o citeste, caci in ea iti vorbeste despre fericirea ta... Gustati si vedeti ca bun este Domnul.

Frati crestini, aceasta-i noua noastra casa a painii sufletesti, Biblia. Si dupa cum ati vazut ea nu este fara nici o legatura cu primul Betleem. Nasterea si intruparea lui Hristos ne-au dat nasterea si intruparea Cuvantului pe care il avem in Sfanta Scriptura. Dar ceva mai mult, Biblia e Betleemul intruparilor, nu numai a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, dar si a noastra a fiecaruia. Prin Biblie noi suntem chemati sa intrupam o noua viata in duh, care sa fie la inaltimea invataturii lui Hristos, curata, plina de dragostea cea crestineasca si vesnic ravnitoare catre cele dumnezeiesti. De aceea am socotit, ca nu de mica importanta poate fi pentru folosul nostru sufletesc, ca acum cand praznuim Intruparea lui Hristos, sa vorbesc de cuvantul intrupat din Biblie, care sa ne inalte gandurile, sa ne lumineze constiinta, si sa ne faca volnici si cu suflet inflacarat, ca fiecare citind Sfanta Scriptura sa intrupeze la randu-i o noua viata in Hristos. Si iata ca, prin aceasta s-a ajuns scopul pentru care a venit Hristos in lume, si pentru care avem aceste sfinte sarbatori, ca noi sa fim inaltati din pacatele noastre, pana la a fi fiii si fratii idealurilor vietii pamantesti. Caci Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, spune: "Ca toti cei ce vor asculta si vor implini invatatura Mea, imi vor fi frati ai mei" (Matei XII, 49). Numai cine-si altoieste fiinta lui cu cea a lui Hristos, ajunge sa fie o faptura noua.

Frati crestini, in prea frumoasa coroana de flori care alcatuiesc aceste sfinte sarbatori, avem o floare a inchinarilor noastre sufletesti si Sfantului Nicodim. De aceea eu socot, ca noi nu putem intampina pe acest Sfant pe care il praznuim la aceste sarbatori ale Domnului, decat tot cu cantarea bisericeasca: „Binecuvantat este cel ce vine in numele Domnului”. Si noi aceasta o putem zice, nu numai pentru ca il sarbatorim in aceste sfinte zile ale Domnului, dar si pentru ca acest Nicodim, fiind de alt neam, a venit in veacul al XIV-lea, in partile noastre scumpe ale Olteniei, unde a organizat viata monahala cea inchinata numai Domnului. Si pentru aceasta devotata servire Domnului, pentru care fusese daruit cu darul facerii de minuni, el a si fost trecut in randul Sfintilor, pentru ca Insusi Dumnezeu ne aratase noua sa facem aceasta, prin minunile pe care le facea Nicodim cel Sfintit. Din acestea cunoscand viata lui mai bine, noi vedem ca suntem si mai mult indreptatiti sa-l intampinam cu cantarea bisericeasca: "Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului”.

Si-n sfarsit, fratilor, socot ca tot aceasta este cea mai potrivita cantare cu care putem intampina noi acum, pe ierarhul nostru iubit, care-si sarbatoreste onomastica, in aceste scumpe zile ale Domnului: "Bine esti cuvantat cel ce vii in numele Domnului”.

Intr-adevar, in numele Domnului Iisus Hristos si prin puterea Lui, I. P. S. Sa isi are arhieria lui Hristos, si apoi tot in numele Domnului a fost pus ca ierarh conducator al acestei stralucite eparhii, si, in sfarsit, tot in numele Domnului, Moldova toata l-a chemat, pentru ca in numele Domnului sa ne pastoreasca pe noi toti. De aceea socot ca cel mai firesc ecou al sufletelor noastre nu poate fi decat aceasta minunata slavoslovie bisericeasca: „Bine cuvantat esti Inalt Preasfintite Nicodirn pentru ca vii in numele Domnului”.

Si aceasta noi o putem zice, Inalt Preasfintitului nostru Mitropolit, pentru ca cu adevarat este binecuvantat, fiindca omul acesta a prezentat intregului neam romanesc, Biblia Cuvantul intrupat, in o noua si stralucita talmacire romaneasca.

Socot ca in aceste clipe sarbatoresti, nu pot sa fie prea marite alte bucurii sufletesti decat aceea ca Inalt Preasfintia Sa a fost alesul lui Dumnezeu, ca sa impartaseasca gandurile si voia Lui, poporului romanesc. Inalt Preasfintia Sa a citit nu numai pentru Inalt Preasfintia Sa, care este voia lui Dumnezeu cu privire la fericirea omului, ci a si prezentat-o intr-un frumos vesmant omenesc, pentru douazeci de milioane de suflete de romani, din tara si strainatate. Ba ceva mai mult, trebuie sa o marturisim cu toata dreptatea, ca nu numai pentru douazeci de milioane, ci pentru sute de milioane de romani, bine stiind ca traducerea Bibliei apare rar, la epoci de veacuri, caci iata de cand e neamul nostru romanesc, avem abia trei traduceri intregi ale Bibliei si cu aceasta a patra. Cine stie cand va mai apare de acum o alta traducere.

Iata cinstea cea mare de care s-a invrednicit ierarhul nostru, ca sa prezinte milioanelor de suflete romanesti acest fagure ceresc al Sfintelor Scripturi; sa prezinte Cuvantul Intrupat al lui Hristos; sa prezinte mantuirea sufleteasca a tuturor acelor care vor citi aceasta epistola cereasca, pe care I. P. S. Sa a talmacit-o pe limba romaneasca, pe intelesul tuturor.

Fratilor, in aceste clipe de aleasa bucurie, cand sarbatorim pe un asa de stralucit ierarh, socot ca insasi bucuria noastra sufleteasca e insutit marita, pentru ca si noi suntem fericiti, caci prin I. P. S. Nicodim suntem generatia Bibliei, fiindca avem un Mitropolit al Bibliei, care ne-a dat anul acesta nu numai o singura prezentare a Bibliei, ci doua. Prin I. P. S. Sa, avem pe romaneste si prima Biblie ilustrata. Ceea ce nu ne-am invrednicit sa avem pana acum, iata ca I. P. S. Nicodim, pe drept numit Mitropolitul Bibliei, ne-a dat si o Biblie ilustrata.

Socot ca, daca Dumnezeu ne-a invrednicit sa ne dea un Mitropolit al Bibliei, ne va invrednici si pe noi cei ce suntem pastoriti de un asa ierarh ca sa fim la randul nostru o generatie a Bibliei, sa fim fiii sufletesti ai Bibliei.

Fratilor, socot ca sunt in voia sufletelor si a dorintelor d-voastra a tuturor, cand imi iau indrazneala de-a ma face un smerit ecou al tuturor urarilor de bine pe care dorim cu totii sa le impartasim I. P. S. nostru Mitropolit, graindu-le ca pe o rugaciune catre Dumnezeu: Ne rugam Bunului nostru Parinte al luminilor, ca sa dea Inaltului nostru Mitropolit, adancile batranete ale Apostolului si Evanghelistului Ioan mult iubit de Domnul, pentru ca in acelasi duh scripturistic ca si el, in aceeasi stralucire pastoreasca ca si el, si in aceeasi dragoste ca si acest Apostol Ioan, sa ne conduca la viata fericirilor mult dorite.
Multi ani fericiti I. P. S. Stapane! Amin.

Protos. Vasile Vasilache
(din volumul "Dumnezeu este Lumina” – Predici)

Nota red. – Parintele Vasile Vasilache a realizat la randul sau, mult mai tarziu, o noua traducere romaneasca a Sfintei Scripturi. Ajuns pe treptele vietii la rangul de Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane din cele Doua Americi, Parintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilache a consemnat intr-o carte publicata in S.U.A., in 1990, cateva randuri despre aceasta lucrare exceptionala la care a trudit 25 de ani:

"Traducerea Sfintei Scripturi am inceput-o inca de pe cand eram la Manastirea Antim din Bucuresti, am continuat-o apoi in munti, la Schitul Pocrov, iar cand m-au scos din manastire, din calugarie si din preotie, am tradus-o in Casa parinteasca, la Vutcani, Falciu, apoi, dupa anii de inchisoare, la Bobalna, in Transilvania, la toata aceasta truda injugand ziua cu noaptea, intre anii 1944 si 1969.

Cand ne-au arestat - pe mine si pe fratele meu, Arhimandritul Haralambie, multe volume de manuscrise ale lui si ale mele, le-a ars securitatea, iar biblioteca toata a fost distrusa si risipita. Sfanta Scriptura, in manuscris, ocrotita de mana nevazuta a lui Dumnezeu, nu au luat-o. Cand am avut chemarea sa plec in America, nu am putut sa iau cu mine aceasta noua traducere a Bibliei, ci ea a ramas tainuita la un bun prieten in Bucuresti.

Dupa 21 de ani, avand si eu slobozenie de a vizita Romania, am avut placuta bucurie sa o revad intre 3 si 23 Septembrie 1990. Prima grija a fost aceea de a lua cele 10 pachete, cu 35 de registre mari, ale traducerii Bibliei, in mansuscris, si a le face danie Academiei Romane, spre pastrare, cu clauza de a avea raspunderea personala a tiparirii ei cat voi trai. (n.n. – Parintele Vasile Vasilache a trecut la Domnul in anul 2003).

Ce se va intampla cu aceasta traducere a noastra a Sfintei Scripturi, nu e in puterea noastra de a ne gandi, ea ramanand in mana Atotputernicului Dumnezeu, care toate cate le voieste le face in cer si pe pamant.

E cartea Lui, e gloria Lui pentru mantuirea noastra, eu am fost doar un smerit traducator al ei in limba romana.” (Pr. Dr. Vasile Vasilache - "Intreita iubire, de Dumnezeu, Biserica si Neam”, S.U.A., 1990.)

13 Decembrie 2010

Vizualizari: 2420

Voteaza:

Predica la Sfantul Nicodim de la Tismana 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE