Sfantul Ioan Botezatorul - Predica

Sfantul Ioan Botezatorul - Predica Mareste imaginea.


Sfantul Ioan Botezatorul - Predica

" Saracilor se bine-vesteste"

(Mat. XI. 5)

Nu saracia, ci pofta podoabelor este piedica faptei bune

La savarsirea faptei bune, daca noi voim aceasta cu adevarat, nimica nu ne poate impiedica: putem noi sa fim saraci, sau slabiti si bolnaviciosi, ne-nsemnati, din starea de jos, inca si robi si siugi. Nici saracia, nici slabiciunea trupului si boala, nici robia sau altceva de felul acesta nu poate sa ne impiedice, de a fi imbunatatiti. Dar ce vorbesc eu despre sarac, despre rob, despre cel neinsemnat. Ba chiar si cand sezi in inchisoare, nici aceasta nu te poate impiedica de la fapta buna. Cum asa? Va voi spune, iubitilor, inchipuieste-ti, ca unul din casnicii tai te-a jignit si maniat, larta-l si lasa sa treaca mania deasupra lui. Si poate oare saracia, inchisoarea si starea de jos sa te impiedice pe tine a face aceasta? Ce zic eu: sate impiedice? Dimpotriva saracia, si celelalte, inca te ajuta, te slujesc la innabusirea maniei. Iarasi cand tu vezi norocirea altuia, sa nu-l pismuiesti. lata, si aici nu poate sa-ti stea in drum saracia si cele asemenea. Si iarasi: cand te rogi, trebuie sa faci aceasta cu duh treaz si privighetor. Si la aceasta nu te poate impotrivi nimic.

Sa fii bland, modest, cumpatat si curat; si tu poti sa fii astfel chiar cand nu ai poseda nimic in toata lumea; ba inca toate lucrurile de dinafara nu te ajuta la aceasta. Tocmai intru aceea sta marimea si inaltimea faptei bune, ca ea nu cere nici bogatie, nici putere si ipolips (renume), stapanire si cinste, ci numai o inima sfanta, si de nimic alta nu are trebuinta. lata tocmai asa se intampla cu harul lui Dumnezeu. Poate cineva sa fie schiop, sau orb, sau ciuntit, ba poate sa zaca si in boala cea mai grea; toate acestea nu impiedica harul lui Dumnezeu a veni la dansul. El cauta numai pe sufletul cel ce il primesc cu voie gata, si nu baga de seama nici cat de putin de toate celelalte, de toate lucrurile cele dinafara, precum este saracia, boala si altele.

Cei ce aleg pe soldati, se uita la juneia, la marimea si taria trupului. imparatul cerului insa nu cere atat de mult, ci primeste in oastea sa si pe cei batrani, pe cei slabi si pe cei schiopi, si nu se rusineaza de dansii. Ce poate sa fie mai iubitor de oameni, mai bun? El cere de la noi numai ceea ce sta in puterea noastra. A fi bland, imbunatatit, si altele ce stau in puterea noastra, si numai aceasta cere Dumnezeu de la noi. Fireste. Dumnezeu ne cheama la slujirea sa, nu pentru ca noi sa-l folosim pe dansul, ci dimpotriva numai pentru ca el sa ne poata face bine noua. Dimpotriva imparatii cei pamantesti iau pe oameni in slujba lor pentru folosul lor propriu. Ei au nevoie de oamenii lor pentru un razboi pamantesc, Dumnezeu insa duce pe ai sai la o batalie duhovniceasca; nu trupul, ci sufletul are aici sa se lupte, si nu se lupta cu mainile si cu armele, ci prin stiinta si prin fapta cea buna.

Si ori de ce chemare si meserie ar fi, aceasta nu te poate impiedica de la indeletnicirea faptei cele bune. D. p. esti manufactor, canta cantari duhovnicesti, in vremea lucrului tau, daca nu cu gura, totusi pe tacute in inima. Nu este nici un tovaras mai bun, decat un cantec cucernic. Astfel de tovarasie nu-ti aduce nici o primejdie, si poti sa sezi in lucratoria ta asa de linistit ca intr-o manastire. Caci nu locul, ci fapta cea buna aduce duhului repausul sau, si nicidecum nu se vatama fapta cea buna a Apostolului Pave! prin aceea, ca el se indeletnicea cu lucru de mana intr-o lucratorie. Nu zice deci: "Eu sunt un palmas, sau sarac, cum as putea sa umblu dupa fapta buna cea inalta"? Tocmai pentru aceea tu poti inca mai bine sa fii imbunatatit, caci saracia mai mult ne ajuta la fapta buna, decat bogatia; si munca este mai priitoare cucerniciei, decat trandavia. Asa, bogatia este pentru unii o mare piedica la fapta cea buna. Cand se cuvine a innabusi mania, a starpi pisma, a infrana iuteala, cand se cuvine a se ruga, a fi bland si modest,, bun si iubitor, cum ar putea saracia sa fie piedica la acestea? La toate acestea nu se cere a cheltui bani, ci numai o vointa tare, dreapta.

Numai singura milostivirea dintre toate faptele cele bune are mai mult trebuinta de bogatie. Dar inca si ea prin saracie se face mai slavita si mai stralucita femeia aceea, care numai doi dinari a aruncat in visteria templului, a fost foarte saraca, si totusi a covarsit pe toti bogatii (Luc. XXI, 1, urm.). Asadar sa nu socotim bogatiile un lucru asa de mare! Pretul ce are aurul, nu este in firea lui, ci in socotinta noastra. Caci daca cerceteaza cineva lucrul bine, fierul este mult mai trebuincios, decat aurul, si aduce in viata un folos mult mai mare, la mii de mestesugari si manufacturi. De asemenea pietrele cele obisnuite sunt mai trebuitoare si mai folositoare, decat pietrele cele scumpe, caci din ele se zidesc casele si zidurile, si cetatile. Sau arata mie ce folos au oare margaritarele cele pretioase? Ba inca ele mai vartos sunt vatamatoare; caci pentru ca sa poti agonisi un astfel de margaritar, trebuie sa lasi flamanzi o suta de saraci. Dar pentru norocirea cea adevarata tu n-ai trebuinta de niste asemenea lucruri. Voiesti tu oare cu dansele sa placi barbatului tau? O, in loc de aur si de margaritare, impodobeste-te cu fapte bune, cu blandete, cu moralitatea, atunci te vei parea lui mai dragalasa, si podoaba milostivirii si a cumpatatii intareste dragostea barbatului. Asadar impodobeste-te cu moralitatea, cu infranarea, cu milostivirea, cu prietenia, cu iubirea si gingasimea catre barbatul tau, cu blandetea, cu cumpatarea, cu rabdarea si cu ingaduinta.

Acestea sunt culoarele faptei cea bune, aceasta este o podoaba, pe care o iubesc si ingerii si oamenii, si pentru care Dumnezeu insusi te va lauda. "Daca intelepciunea slaveste fata barbatului", precum zice Sf. Scriptura (Ecles. VIII, 1), apoi cu atata mai mult fapta buna va siavi fata femeii. Iar daca tu asa de mult pretuiesti podoaba cea pamanteasca, apoi spune mie, cu ce au sa te ajute in ziua judetului aceste margaritare si cele asemenea lor? Cu ce-ti vor putea ajuta, cand pe de alta parte Dumnezeu iti arata saracii, pe care ii lasi flamanzi. De aceea a zis Pavel: "impododoti-va nu cu impletiturile parului, sau cu aur, sau cu margaritare, sau cu haine scumpe" (I Tim. II, 9), caci aceasta podoaba este o ispita mai intai pentru voi si apoi pentru multi, si la moarte se va lua de la voi impreuna cu toate celelalte. Dimpotriva podoaba faptei cea bune desigur ramane cu noi si nu sufera nici o schimbare; ea nu ni se poate rapi, si ne va intovarasi dincolo in vesnicie.

Aceasta podoaba insa nu are nevoie de bogatie, oricine poate sa o aiba. Nici saracia, nici nevoia, indeobste nimic din cele dinafara nu poate sa ne impiedice, de a birui pe Satana indeobste. Este adevarat, ca Satana ne ispiteste, dar nimeni sa nu paseasca pragul casei sale, pana ce nu va fi rostit cuvintele: "ma lepad de tine, Satano, si de toata desfatarea ta, si de toata slujba ta, si ma dau tie, Hristoase"! Nu iesi niciodata din casa fara a fi rostit cuvintele acestea. Ele trebuie sa fie pentru tine un toiag, o arma si o tarie neinvinsa. Pe langa aceste cuvinte mai fa si semnul Sfintei Cruci pe fruntea ta, si atunci nici un om, nici chiar Satana nu te va vatama, cand totdeauna te va vedea asa inarmat. Atunci tu vei ridica semnul de biruinta asupra Satanei, si vei dobandi cununa dreptatii. Iar de aceasta fie ca sa ne impartasim cu totii prin harul si prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant se cuvine lauda in vecii vecilor! Amin.

Sf. Ioan Gura de Aur

09 Mai 2012

Vizualizari: 5057

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

sfantul ioan botezatorul

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE