Sfintii Trei Ierarhi - aparatori ai dreptei credinte

"Voi sunteti lumina lumii (...) Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor incat, vazand faptele voastre cele bune, sa-L preamareasca pe Tatal vostru Cel din ceruri." (Matei V, 14 - 16)

Iubiti frati si surori intru Domnul,                
Aceasta porunca o adreseaza Mantuitorul Iisus Hristos, in predica de pe Munte, nu numai Apostolilor si ucenicilor care Il ascultau atunci, ci si tuturor acelora care, prin Botez, aveau sa fie, peste veacuri, urmasii Sai, adica noua tuturor crestinilor. Nu numai in Apostoli, ci in noi toti crestinii trebuie sa se oglindeasca chipul viu al Mantuitorului, prin intreaga noastra conduita care sa lumineze in jurul nostru si de a deveni modele demne de urmat pentru semenii nostri. Dintre toti crestinii, aceia care L-au urmat mai fidel pe Mantuitorul, traind din plin cuvantul Evangheliei, sunt Sfintii. Acestia oglindesc in viata lor, doar unele din multiplele aspecte ale desavarsirii in Hristos, fiecare sfant dupa firea si inclinatiile lui. Asa, bunaoara, unii dintre sfinti au realizat in fiinta lor aspectul speculativ, doctrinal al Evangheliei, altii au oglindit, cu precadere, aspectul ei practic; unii au fost suflete contemplative, dedicati rugaciunii, trairii interioare; altii daruiti indeosebi activitatii de evanghelizare, misionari, organizatori, conducatori de suflete. Prin flacara vie a credintei lor, sfintii au inaltat si indumnezeit ceea ce era omenesc in ei, straduindu-se sa faca acelasi lucru si in semenii lor. Defapt, Biserica noastra Ortodoxa este ca o gradina. In ea se gasesc flori cu buna-mireasma, flori nemuritoare. Flori duhovnicesti sunt si cei Trei Ierarhi, pe care ii sarbatorim astazi - Sfintii Vasile, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur.

Astazi ii vom privi pe acesti sfinti ca luptatori, pentru ca viata aceasta este o lupta si un razboi. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptatori. Si epoca lor a fost marcata de defecte, rautati, patimi, crime, scandaluri, rataciri, erezii…, dar ei n-au fost atrasi. S-au impotrivit, s-au razboit. In felul acesta au devenit modele ale luptatorilor taberei crestine. Drept maritori crestini In Biserica Greciei din secolul al XI-lea au existat opinii diferite in ceea ce priveste valoarea celor trei ierarhi. Au fost teologi care considerau ca Sfantul Vasile e cel mai mare pentru ca viata acestuia se asemana cu a ingerilor si lupta cu asprime impotriva pacatului. Altii inaltau pe Ioan Gura de Aur, pentru adancimea si desavarsirea cuvantarilor, care pe multi intorceau la pocainta. In fine, mai presus iubit de altii, Sfantul Grigorie din Nazianz era cinstit aparte pentru blandetea si sensibilitatea profunda a scrierilor sale.

Existand aceasta impartire a crestinilor, cei trei sfinti s-au aratat impreuna unui arhiereu din acea vreme, spundandu-i intr-un glas: „la Dumnezeu una suntem si nici o impotrivire sau vrajba nu este intre noi. Ci fiecare la timpul sau, indemnati fiind de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Nu este intre noi, unul intai si altul al doilea, si de vei chema pe unul, vin si ceilalti doi. Drept aceea, impreuneaza-ne praznuirea intr-o singura zi.“ Iar aratarea lor fiind in ianuarie - luna in care era si mai este cate o zi inchinata fiecaruia dintre ei - arhiereul Ioan Evhaitul a stabilit ziua de 30 ianuarie pentru praznuirea celor Trei Ierarhi. Si asa a ramas pana astazi. Figurile celor trei mari sfinti, ierarhi si mari dascali ai lumii: Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz - supranumit Teologul - si Ioan Gura de Aur, pe care ii praznuim astazi, au marcat lumea crestina nu numai din acea perioada ci invatatura teologica a bisericii noastre are ca temelie gandirea acestora. Toti trei, in tinerete, au urmat cele mai inalte scoli de pe atunci: din Constantinopol, Cezareea si Atena.

Au studiat retorica si filosofia, precum si intreg clasicismul greco-roman, pregatindu-se pentru cariera de avocat. Neintrecuti de nici unul dintre colegii si contemporanii lor, ei au devenit fala scolii si a maestrilor ei. Dar, dupa cum lumina are afinitate pentru lumina, tot astfel stiinta neinfumurata despre lume duce la stiinta despre Creatorul ei, asa incat setea de adevar ii mana pe cei trei studenti la lumina doctrinei crestine.

Cu temeinica lor pregatire filosofica, impregnata de modestia ce ii caracteriza, ei se adancesc in studiul Evangheliei, din care scot cu nesat nesecate comori de valori spirituale si morale, care au pus in uimire o lume intreaga. Au proiectat noi lumini in misterele Sfintei Treimi, a Intruparii si a Sfintei Euharistii, aratand ca acestea, cu toate ca mintea nu le poate patrunde esenta, trebuie primite pentru autoritatea lui Dumnezeu care ni le-a descoperit si care, fiind atotstiutor, nu Se poate insela, si, fiind preasfant, nu ne poate insela nici pe noi. In felul acesta, din maestri ai stiintei profane, ei devin maestri ai stiintei teologice, pe care o ridica pe culmi neatinse pana la ei; prin scrierile lor documentate combat ereziile din acel timp: arianismul si macedonianismul care zguduiau lumea crestina. Aceasta credinta insa, ei, nu numai au vestit-o si au aparat-o cu fidelitate de atacurile ereticilor, ci au si trait-o cu o fidelitate neclintita, contopind-o cu viata lor si realizand, fiecare, tipul de sfintenie potrivit firii sale. Daca despre Sf. Apostol Pavel s-a spus, si pe drept cuvant, ca este fereastra prin care paganii L-au cunoscut pe Hristos si s-au convertit la crestinism, despre Sfintii Trei Ierarhi putem spune ca sunt ca trei ferestre prin care crestinatatea a privit spre Hristos si a primit lumina de la El.

Pentru a ne da seama de valoarea lor proprie si a tuturor laolalta, pentru ca fiecare dintre ei are ceva specific, dar au si lucruri comune care ii fac nedespartiti, ei trebuie analizati impreuna.. Astfel, Sf. Grigorie Teologul este simbolul stiintei teologice, Sf. Vasile Cel Mare este simbolul energiei si al actiunii puse in slujba oamenilor, iar Sf. Ioan Gura de Aur simbol al ravnei apostolice prin cuvant si fapta, pentru indreptarea vietii credinciosilor, dupa invatatura Domnului nostru Iisus Hristos. Mai concis spus, unul ar reprezenta mintea care gandeste, altul gura care propovaduieste si al treilea mana care lucreaza, desi fiecare a avut si minte si gura si mana care lucrau intr-o desavarsita armonie si unitate. Fiecare dintre ei erau deopotriva neintrecuti pastori sufletesti, mari dascali ai lumii crestine, propovaduitori si aparatori ai dreptei credinte. Toti trei fiind luminati de Duhul Sfant, au avut aceeasi intelegere a Bisericii, au intarit canoanele si invataturile dumnezeiestii Scripturi. Aceste trei vase ale Duhului Sfant, pline de sfintenie si binecuvantate cu darul facerii de minuni si al frumoasei vorbiri, au marturisit in lume dreapta credinta, au explicat dogmele Bisericii, au imbogatit sfintele slujbe si au vindecat si alinat multe boli si suferinte trupesti si sufletesti ale oamenilor. Fiind luminati de Dumnezeu si daruiti cu multa intelepciune, au uimit pe filosofii timpului lor, au mustrat pe imparatii raucredinciosi, au smerit pe cei mandrii, au impartit la saraci averile bogatilor, au mustrat cu mare indrazneala pacatul, mai ales necredinta, eresul, mandria, desfraul, lacomia si zgarcenia, scriind multe invataturi crestinesti. Ei au lasat Bisericii lui Hristos, pe langa viata lor sfanta, zeci de carti teologice, care apara dogmele ortodoxe si viata morala si care formeaza un mare tezaur al lumii crestine.

Iubiti credinciosi, 
Intr-o lume care adesea geme, orbecaind dupa un punct de reper, Sfintii Trei Ierarhi ofera modele mereu actuale. Desi diferiti in fire si daruri duhovnicesti, Sfintii Vasile, Grigorie si Ioan, sunt fiecare model al ierarhului desavarsit, al adevaratului preot, episcop si patriarh. Sunt apoi, model de calugari care au implinit deplin rostul monahal, adica sfintenia. Celor care inca se tem de contadictia dintre credinta si stiinta, le sta inainte modelul sfintilor care si-au intrecut in intelepciune dascalii, care au explicat Sfanta Scrimtura impletind atat de armonios stiinta cu credinta. Tot ei ne invata modelul adevaratei prietenii, dovedind ca cei uniti in Hristos pe pamant, impreuna raman in vesnicie. Cand lumea ridica la rang de virtute nefirescul si uita virtutile autentice, Sfintii Ierarhi ne invata cum sa traim, sa ne rugam, sa iubim – sa viem in Hristos, mereu si-n fiecare clipa. Ce prapastie intre sfinti si omul de azi, in felul de a concepe si trai credinta.

Credinta omului de azi zace in unul din sertarele memoriei; ea nu mai este regula lui de viata, nu ii insufleteste gandurile si faptele de fiecare zi. Se intreaba el oare: Ce ar gandi Hristos in aceasta problema, ce ar spune si cum s-ar purta El in aceasta situatie, daca ar fi in locul meu? Se straduieste el sa-L oglindeasca pe Hristos in viata sa? Si urmarea trista a acestui divort intre credinta si trairea ei practica este dureroasa realitate de sub ochii nostri. Caci ce vedem? Omul, in loc sa-si modeleze viata dupa credinta, isi modeleaza credinta dupa viata, in loc sa divinizeze omenescul din el, umanizeaza divinul si, astfel, schimbandu-si convingerile dupa faptele sale nelegiuite, dupa patimi, omul devine eretic nu numai in fapta, ci si in credinta. Sa ne ferim de o astfel de mentalitate, corupta si atat de contagioasa, si sa privim trairea credintei cu seriozitatea sfintilor. Numai credinta curata, traita fara compromis, ne va mantui, si va fi izvor de lumina si zidire pentru altii, preamarindu-se astfel Tatal comun al tuturor, dupa porunca Mantuitorului: ,,Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, incat, vazand faptele cele bune, sa-L preamareasca pe Tatal nostru Cel din ceruri.“ Amin.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta