Renastere spirituala intr-o contemporaneitate instabila

Renastere spirituala intr-o contemporaneitate instabila Mareste imaginea.

Renastere spirituala intr-o contemporaneitate instabila

Fara ezitare ne gandim la o innoire a starii spirituale, la un nou concept stabil pe care sa il avem temelie pentru a deveni statornici ai dreptei credinte nealterate. Renasterea spirituala reprezinta nucleul „biologic" de la care se desprinde viata si nuantarea contemporaneitatii.

Cand starea noastra spirituala este precum fiecare rasarit de soare, ambientul in care se dezvolta "nucleul" este parca rupt din versurile unor poeti. Optimismul si increderea nu fac decat nuantarea rosiatica a rasaritului si atat de apropiata sufletului. Aceasta sursa a spiritualitatii individuale, (caci nu putem face referire la un intreg, deoarece acest intreg trebuie dobandit), se face descoperita launtric.

Psihologia prezinta personalitatea umana la rascrucea a trei instante psihice: Sine, Eu si Supraeu. Sinele este sediul instinctelor, pulsiunilor energetice biologice innascute pe care nu le putem modifica, ci le putem numai permite sau nu manifestarea in viata de zi cu zi; Supraeul este instanta psihicului ce detine functiile spirituale: de constiinta morala, de autoobservare si de formare a idealurilor, in care se inmagazineaza normele si valorile, idealurile si rolurile sociale; iar Eul este instanta dominanta, de „comanda si control", in care decantam intreaga experinata cotidiana, prin care relationam, rationam si decidem, adica organizatorul intregii activitatii psihice. Eul are datoria de a mentine echilibrul dintre Sine – pulsiunile inconstiente ale individului - si Supraeu - normele, valorile si idealurile sociale.

Astfel, desi autorii teologi si psihologi sustin ca spiritualitatea este innascuta, deci provine din Sine si ne diferentiaza de fratii nostrii din pozitiile inferioare ale ierarhiei regnului animal, spiritualitatea este dependenta de societatea in care individul traieste. Accentul pe care omul il pune pe latura sa spirituala este influentat de conditiile sociale spatiale si temporale in care viata sa este ingradita. Nu este de mirare ca intr-o societate aflata mereu pe fuga, bazata pe economie de piata, ce poate fi rezumata prin trei cuvinte: concurenta, materialism si egocentrism, nu mai putem vorbi despre spiritualitate, ci despre nevoia de renastere spirituala. Iar aceasta innoire la nivel de spirit este periclitata de contextul situational, care tacticos inlatura omul de la conceptul innascut de fiinta spirituala.

Dinamismul cu care societatea avanseaza in cunostinte asupra diversitatii aspectelor realitatii face ca mersul ei sa devina ca cel al unui rac (unul inainte si doi inapoi). Biserica este apogeul momentelor spirituale, ea dezvolta si promoveaza renasterea spirituala de la o zi la alta.

Sfantul Nichita Stithatul, ucenicul si biograful Sfantului Simeon Noul Teolog, scrie: "Dumnezeu a hotarat ca din generatie in generatie sa nu inceteze pregatirea de catre Duhul Sfant a profetilor si a prietenilor lui Dumnezeu pentru slujirea Bisericii".

Deseori ni se relateaza in Sfintele Evangelii dialoguri ale Mantuitorului care explica modul prin care se poate dobandi viata vesnica, avand o insemnatate a reinnoirii spirituale. Renasterea spiritului individual este neconditionata, deoarece in orice moment ea poate fi pusa in valoare, avand la baza trezvia crestinului.

Sfantul Isaac Sirianul face, in calitate de maestru al ascezei, o fenomenologie a pacatului. In fata lui Dumnezeu, pacatele nu sunt decat fire de praf, pentru ca omului ii este data cainta. Unicul pacat, pacatul este acela „de a fi insensibil fata de Cel inviat!"

Invierea lui Hristos ne da puterea si imboldul de a ne innoi si reimprospata mereu felul de a fi, de fiecare data mai in armonie cu viata si invatatura Mantuitorului. Iar traditia crestinismului rasaritean, de a folosi dupa sarbatoarea Invierii salutul „Hristos a inviat!", poate fi interpretata ca un memento perpetuu al acestui mare dar oferit de Dumnezeu oamenilor. La baza vietii pe care ne-o insusim, trebuie sa rationalizam ca trupul moare si nu sufletul.

De aceea sufletul poate renaste din starea de pacatosenie in starea de indumnezeire (sfintenie). Iar acest context nu trebuie sa ne faca sa neglijam trupul, caci prin intermediul trupului, spiritul RENASTE. Constatam totodata ca fiinta sa naturala este in germene spirituala si ca spiritualul nu poate exista in sine facand abstractie de natural, ca insasi fiinta sa naturala este o fiinta teologala. Ceea ce Dumnezeu a creat, are o logica, un sens si un scop bine definit. Administrarea neadecvata a celor date de catre Dumnezeu omului a dus la acest prezent instabil care nu mai este insotit de semnul exclamarii (!) ci de puncte se suspensie (....) si semne de intrebare (??).

„Cum poate omul sa se nasca fiind batran ? Oare poate sa intre a doua oara in pantecele mamei sale si sa se nasca ?"(Ioan 3,4). Mirarea lui Nicodim, fireasca, este intr-un alt sens si a noastra. Este adevarat ca traditia Bisericii a explicat in profunzime adevarul rostit de Iisus ca "trebuie sa va nasteti de sus" si ca "ce este nascut din trup, trup este; iar ce este nascut din Duh, Duh este."

Sfintii Apostoli si Parintii Bisericii au lamurit concret procesul acestei noi nasteri, alcatuind slujba botezului, si explicand, pe de alta parte, sensul si efectele acestei renasteri printr-o vasta si bogata literatura. Dar aceste explicatii, in ciuda analizelor erudite ale stiintei liturgice actuale, raman de neinteles pentru noi, crestinii secolului XX. Biserica in baza temeiurilor scripturistice ofera debutul reinnoirii spirituale prin Taina Sf Botez, dar continuitatea tine de fiecare in parte caci mantuirea nu o garanteaza nimeni decat Cel Atotputernic dupa judecatile Sale.

Aceasta reinnoire spirituala fortifica si dezvolta reinnoirea naturala, psihica si trupeasca, insa omul care a experimentat-o nu se multumeste numai cu atat. El nu vrea sa primeasca aceasta viata doar pentru scurt timp, ci sa fiinteze in ea; nu se multumeste cu simplul fapt de a-si indrepta constiinta, felul sau de a fi si de a se purta, organismul psihosomatic in care existenta sa este incadrata. El aspira la o existenta noua, nu doar conforma, ci nascuta din aceasta viata; la o identitate continand toate calitatile, toate fortele si frumusetile acesteia; la o faptura noua mai presus de corupere, transparenta acestei vieti nestricacioase si in stare s-o traiasca fara piedici sau slabiciuni. Nu vrea in mod simplu sa se reinnoiasca, ci cauta o schimbare radicala, doreste sa re-nasca. Omul care a ajuns aici cere botezul.

Renasterea naturii umane, cu structura si functionarea ei, merge impreuna cu renasterea persoanei umane, care gaseste prin integrarea sa in Hristos o noua temelie, o noua ipostaza vesnica.

Aceasta contemporaneitate instabila este rezultatul intregii istorii umane, de la brutalele razboie armate pentru autonomie si independenta, de la modernele lupte pentru resurse si piete de consum si pana la razboaiele si luptele pentru egalitate si independenta rasiala...etc. Niciodata nu a mai existat o asemenea epoca cu invatatori falsi ca secolul XX, atat de bogat in lucruri materiale, dar atat de sarac spiritual.

Societatea in care ne aflam se afla intr-o adevarata criza de adolescenta in care individul incearca sa nege orice tip de autoritate – legislativa, divina, morala – si sa isi impuna si demonstreze propria independenta. Dar orice credincios este constient de invierea sa, deja implinita prin Cel inviat. De aceea, in secolul trecut, Serafim de Sarov adresa drept salut fiecarui vizitator urmatoarele cuvinte pline de viata: „Bucuria mea, Iisus a inviat!".

Concluzionand asupra celor impartasite putem intelege ca posibilitatile de renastere sprirituala nu sunt putine: analiza individuala launtrica in momentele de trezvie, fapte bune, cainta sufleteasca, rugaciune, post, insusirea renasterii prin botez, prin actele liturgice la care participam, printr-o bunatate (pura, gingasa, care se citeste pe chipul unora, afectiva) - doar atat ca sa devii un Om Bun!

Bucsai Catalin Constantin

Surse de inspiratie:

Vasile Dem. Zamfirescu - „Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana"
Pannayotis Nellas - "Fundamentele teologice, sacramentale si liturgice ale spiritualitãtii"

Despre autor

Catalin Bucsai Student - teolog Catalin Bucsai

Colaborator
4 articole postate
Publica din 08 Decembrie 2009

09 Mai 2012

Vizualizari: 3549

Voteaza:

Renastere spirituala intr-o contemporaneitate instabila 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

renasterea spirituala

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE