Iisus nu este un film, la care sa te uiti confortabil din fotoliu, eventual sa huidui sau sa muti la publicitate. Iisus nu este decat propriul nostru film, in care jucam, fie de partea apostolilor, fie de partea lui Pilat. Stiati ca 30 de arginti este o suma derizorie, cam 30 de euro?!

Ce putem face?

I. Sa nu lasam raul sa invinga in noi! Nu trebuie sa cerem voie de la nimeni pentru a raspandi slava lui Dumnezeu prin fapte bune (Sf. Ioan de Kronstadt).

Suntem datori sa facem asta. Daca stam pe ganduri, aghiuta ne insufla nerozii.

II. Nu exista nimic mai pretios decat iubirea! Atunci de ce exista atat de putina iubire in viata noastra?! Iata unde gresim: iubindu-ne prea mult trupul, preferam trupescul, materialul. Numai printr-o traire duhovniceasca se mortifica lucrarea carnii.

III. Ce ne impiedica sa implinim poruncile, daca nu obsesia materiala? Iubitorii de arginti nu pot fi iubitori de Dumnezeu. Sa iubim din toata inima pe Dumnezeu! Sa ne ingrijim de mantuirea sufletului. Sa nu luam in seama creatura coruptibila, ci sa ne indreptam necontenit ochii catre Creator. Daca ne lipim de lucruri DERIZORII, suntem gata sa ne lipsim de cele vesnice?!

IV. Iubirea rabda lipsurile (nu ia in seama neajunsurile). In timpul rugaciunii, trebuie sa patrundem cu evlavie fiecare idee (ne apropiem de Duhul Adevarului). Indoiala (desconsiderarea) este o otrava ce vine de la aghiuta; trebuie starpita! Noi suntem niste "prunci", care nu stim sa spunem decat ceea ce ne-au invatat Parintii.

V. Ce fericire, sa te rogi pentru altii!!! Ce mare bucurie! Cu ce vigoare trebuie sa te rogi! Cu cata osardie! Nu te lasa amagit de cele corupte, de cele repede-trecatoare! Nu Il iubi superficial pe Dumnezeu! Infraneaza-te de la frivolitati! Nimic nu te poate rupe de iubirea lui Dumnezeu!

VI. Totul e al Lui; nimic nu e al nostru. Lui Ii multumim cu evlavie pentru toate. Adeseori, uitam cu Cine "stam de vorba" in rugaciune. Trebuie sa ne marturisim mai des pacatele (pentru a le stavili). In aceasta "parabola", Personajul Principal ramane IISUS HRISTOS.

Nu va pripiti sa renuntati la avantajele credintei. Tensiunile nervoase si accesele de furie fac parte din omul pagan, lasat deoparte, inainte de Pocainta. Fara sa barfiti, fiti comunicativi. Lipsa de entuziasm va fi sminteala, deci, fiti veseli, deschisi, sinceri, nemorocanosi, neursuzi. Nu admonestati, ci dati dovada de prietenie. Nu va lasati biruiti de rau, ci biruiti raul cu binele (Sfantul Apostol Pavel). Hristos este viata voastra, Hristos este lumina voastra, Hristos este izbanda voastra. Hristos a vindecat inimile voastre, ca acestea sa devina pastratoare valide de viata. Hristos este bucurie nesfarsita si hrana vesnica. Hristos este ocean de bunatate si de binefaceri, deci, fiti si voi marinimosi.

Bunul cel mai de pret al vostru este Hristos. Daca veti si pretui acest Bun, veti fi cei mai fericiti oameni (Sfantul Ioan de Kronstadt). Apropiati-va sfintii de inima, prin rugaciune: veti scapa de avaritie. Oceanul iubirii, Hristos, sa nu lase ca in inimile voastre sa se infiga coltii necredintei. Hristos izvoraste bunatate, fiti revarsarea harica a acestei bunatati. Sa va recapatati vederea duhovniceasca, asta asteapta Bunul Dumnezeu. Rugati-va cu insistenta, convingere si speranta. Nu iubiti minciuna si nedreptatea.

Nu pacatul e cel mai grav, ci refuzul de a-l recunoaste. Nu va veti zdrobi de stanci, pentru ca o Mana nevazuta va poarta cu blandete (Sfantul Sofronie Saharov). Sunteti calauziti de Hristos, nu orbecaiti. Rugaciunea va scoate din minciuna, din orbire si din iad. Harul se da la cerere si se obtine prin stradanie. Nu va ganditi doar la ce veti avea in farfurie, ci mai ales la ce aveti in inima. Respingeti frivolitatea si minimalismul. Niciodata rugaciunea nu e prea multa. Oceanul de bunatate numit Hristos nu doar ca ne asteapta, ci ne pofteste cu El la Masa.

Nici nu stii cat esti de aproape! Nu ceda! E doar o ispita (trecatoare). Dar pe tine nu te defineste slabiciunea: ai o Mama si ai un inger! Nu te fali cu darurile cu care esti inzestrat. Munceste in ogorul Domnului si vei lacrima de bucurie. Nu pleca urechea basmelor financiare. Rugaciune, simplitate, altruism. De ce adaugi interesul? Impartaseste-te mai des cu Hristos si roua Duhului va curata inima ta. Nu te vei imbogati, poate nu vei vedea Parisul, dar vei inocentiza spre Vama. Aliatii tai sunt sfintii. Nu fariseiza: nu esti cu nimic mai bun decat altii. Vrei binecuvantare: nu oferi blestem. Poti primi gratierea de iad. Plangi in fata misterului Crucii, psalmodiaza, fii sincer, corect si vei dobandi cununa. Fii bland cu toti, nu ii judeca, nu ii barfi: roaga-te pentru ei. Munceste: lenea iti anuleaza Visa. Rugaciunea nu o poti ponta: evita bifarea cameleonismului.

Esti dorit in Rai, bucura-te! Esti chemat la bucurie, pace, lumina: nu te lasa amagit de o prosperitate putrezinda. Degeaba ai avut bursa, daca pierzi Pasaportul.

Noi o cinstim pe regina noastra Maria: nu suntem smintiti de scumpatatea vinului cu care s-ar fi desfatat. Ne rugam pentru iertarea pacatelor adormitei Stefania, o fetita de opt ani, ucisa intr-o joaca periculoasa. Ne retragem din lumea briefingului, ca prea ne tulburam. Unde? In lumea sfintilor: Ioan de Kronstadt. Ce ne spune sfantul: "Cand te rogi, tine minte ca Dumnezeu e Cel ce este, ca tot ce exista vine de la El. Si gandul si cuvantul si fapta". Acatist cu forta de medicament. Prezenta lui Hristos. Smerenie si pocainta. Nu suntem chemati la inavutire, ci la innobilare spirituala. Nu poti face o schita o rugaciunii, trebuie sa te detasezi de griji. Semanam acum pentru o viitoare recolta: nu ne pripim cu statisticile. Nu te deda flecarelii desarte si nu mai fii prizonierul distractiilor frivole: vrajmasul tine seama de slabiciunile tale. Nu fura nimic, nu dori ce nu e al tau, nu te zbenghui cu cuceriri de imagine. Bucura-te ca esti bolnav: nu te mai dedai patimilor, cum o faceai teafar fiind. Hristos este hrana ta cea tare, bautura ta cea nesecata. El e nadejdea de la moartea ta, linistea ta la judecata.

Starpeste nepasarea, sfantul Ioan de Kronstadt iti aminteste: nu te amagi ca pacatele tale sunt "usoare", omenesti, ca si cand ar fi trebuit sa fie dracesti. Nu te dezvinovati: nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Lui, zice psalmistul. Dumnezeu se va milostivi: pocaieste-te sincer. Paraseste nepasarea si raceala: lucreaza cu duh arzator. Daca slabeste credinta ta, ridica ochii spre cetele sfintilor si urmeaza-le pilda. Continua omul divin: "Esti fiinta corupta: tocmai aceasta ar trebui sa iti dea un puternic impuls sa te rogi". Nu fii pesimist. Dupa Inviere, totul e pozitiv: "Dumnezeu iti arata in fiecare zi nemarginita Sa mila. Aceasta te determina sa Ii multumesti. Vezi faptele bunatatii Lui. Aceasta te indeamna sa Ii aduci rugaciuni de lauda". Nu cauta noi surse de venit, ci noi bucurii duhovnicesti: nu le poti impaca pe ambele. Esti epuizat din cauza grijii de multe: ai pierdut linistea necesara meditatiei. Ai inlocuit Psaltirea cu televizorul: crezi ca nu vor fi urmari?

Suntem confuzi? Nu stim ce ni se cere? Daca nu am fi auzit Cuvantul, pacat nu am fi avut. De fapt, cred ca reinventam scuze oribile pentru a nu ne schimba caracterul. Nu e usor sa parasesti fotoliul confortabil si sa te dedici Psaltirii si liturghiei fratelui. Nu suntem in deriva, pentru ca stim exact Porunca, am inteles-o. Ramane un exercitiu extraordinar de vointa. Altfel, harul nu vine. Desigur, harul sufla unde vrea, dar nu ne robotizeaza. Cate versete de psalmi am zis in aceasta dimineata? Ei, vedeti, suntem confuzi cata vreme nu avem o convorbire permanenta cu ghidul nostru, Maica Domnului. Noi poate vrem cine stie ce palate. Hristos stie ca ne ajunge o casa (Danion Vasile). Diavolul astupa urechile oamenilor, ca sa nu auda chemarea dumnezeiasca. Vrem sa fim socotiti oameni de treaba, dar ezitam sa ne luptam cu patimile. Sa nu ii smintim pe cei chemati de Insusi Hristos Mirele, prin petele vietii noastre. Daca visam ca putem face orice singuri, ne amagim. Doar impreuna cu Mirele reusim sa dobindim bucuria. Nu devenim egoisti, ci ne rugam sa scapam de individualisme.

Evreii din pustie au uitat ca nu aveau nevoie atit de apa, cit de Cel care daruieste apa. Suntem panicati degeaba: putem scapa de fobia hadesului. Nu simtim bucurie, pentru ca nici patimile nu ne sunt straine. Suntem duplicitari: inca sarutam lanturile care ne inrobesc. Aprindem si candele, dar nu avem suficienta smerenie. Ne falim cu maruntisuri si pierdem esentialul: credinta, nu concurenta imagistica. Daca e vineri azi, de ce nu postim? Nu avem suficienta vointa. Suntem prea slabi. Cu toate acestea, Hristos ne iubeste nespus de mult, inimaginabil. Prea ne visam toti super-bogati. Am vrea sa nu renuntam la mimetismul confortabil. Liturghia duminicala nu e suficienta. De luni pina simbata nu putem fi altii. Bogatia asta sau visul dupa dobindirea ei o sa ne bage in mormint. Numai sa nu pierdem vesnicia. Sa nu dorim ce e al altuia. Sa ne multumim cu putin-suficientul. Calin vine des pe la mine. Imi zice: "Mai am un frate. Impreuna parca jucam in filmul acela, "Om bogat, om sarac". Numai ca eu sunt saracul." El e saracul Lazar. Iar bogatul nemilostiv uita de fratele lui. Nu judec, ma critic pe mine, cel putin milostiv. Cu atit de multi frati ai Mirelui neajutati. Cu prea multe camasi.

Sunt hotarit sa fiu crestin sau fac play-back fariseic? Cum pot eu minca in liniste, cita vreme Hristos bate la usa? Flamind, insetat si gol, asteptind sinceritate si altruism. Eu Ii ofer doar cuvinte tastate, seci, fara traire. Mai pot citi paraclisul daca ma dau jos dintr-o masina scumpa si cheltui bani lejer, cita vreme El este in agonie pe Cruce? Sa nu cad in capcana de a socoti bogati doar pe cei din Top 100. Si nu pentru ca am un venit (cu putin) mai mare de 800 de lei pe luna (cum zicea ministrul de resort). Ci pentru ca nu ofer surplusul celui aflat in minus. Cum facea Vasile, marele om divin din Capadocia. Si de ce nu fac(em) milostenie? Din graba tramvaiului capitalist, care opreste silentios in halta sufletului. Si ne trezim in malluri, pe arene nationale sau in parcuri. Oriunde altundeva decit la Prislop, Rohia sau Techirghiol. Nu sunt (lup) moralist, ci doar deceptionat de propria-mi nepasare. Sunt salvat, nu cad in pesimism: il am alaturi pe Parintele duhovnic!

Citesc printre lacrimi randurile scrise de catre Laurentiu Gheorghe: "De curand a fost descoperit de o echipa de arheologi din Marea Britanie un mormant cu aproape 100 de cadavre de bebelusi. Nou-nascutii murisera aproape imediat dupa nastere, ceea ce i-a facut pe arheologi sa ia in considerare ipoteza ca este vorba de cimitirul unui bordel roman si ca acestia ar fi fost sarcinile nedorite ale prostituatelor romane. Practica infanticidului era raspandita in Imperiul Roman, dat fiind faptul ca un copil era proprietatea exclusiva a tatalui pana la varsta de 2 ani, iar acesta putea dispune de el dupa cum dorea.

In Roma era obiceiul ca odata nascut copilul sa fie dus pe Capitoliu si sa fie ridicat deasupra capului de tatal care il recunostea astfel ca legitim sau sa fie abandonat, putand fi luat de oricine altcineva ca sclav sau lasat sa moara. In general, victimele acestei practici erau fetitele, considerate a fi fara prea mare valoare pentru gospodaria romana. Odata cu aparitia Bisericii, crestinii s-au opus acestei practici, dar a trebuit ca Sfantul Constantin sa ajunga imparat ca sa se ia masuri legale impotriva ei." Iata ce schimbare a adus crestinismul! Viclean-amagitorul se foloseste de cele mai ciudate tehnici diversioniste. Suna un clopotel in fata noastra, noi analizam clinchetul, in timp ce lupta adevarata nu e fatisa. Marii duhovnici insa l-au demascat mereu. Legiuni intregi nu au resit sa ii biruie pe sfinti: cum sa nu le cerem si noi ajutorul corabierilor dedicati? Aceasta este orbirea sufleteasca: solzii se vor ridica de pe ochi in momentul convertirii autentice.

Ne orbeste voluptatea: doar smerenia ne face vazatori. In orice mare iubire este si un pic de orbire, dar in nici una mai multa ca in iubirea de bani: nu degeaba personajele Disney au dolari in locul pupilelor. A spune ca omul este un amestec de putere si de slabiciune, de lumina si de orbire, de micime si de grandoare, nu inseamna a-i face proces, ci a-l defini: nu e destinat carnii, ci asemanarii cu Dumnezeu. Situatia adevarata nu se schimba, se schimba doar gradul de orbire fata de situatia adevarata: ne raportam diferit cand Hristos e aliatul. De pe un "peron", O. Paler cerceteaza: "Descoperisem indoiala si chiar necesitatea indoielii. Vechea mea incapatanare de a crede fara rezerve mi se parea acum un fel de orbire. Dreptatea nu sta pe un singur talger, mi-am zis, ci in balanta, in cumpana dreapta a ambelor talgere. Oricarei lumini ii cautam umbra. Oricarei vorbe, ii cautam ecoul. Nu mai era nimic "curat". Totul era "murdarit" de contrariul acelui lucru." Cauta, pentru a afla. Bate, pentru a ti se deschide.

Liturghia nu este un ceas elvetian. Nu poti fi exact "la si 20" la "Pace tuturor." Nici nu o lungesti, nici nu o scurtezi. Evdokimov zicea ca ortodoxia nu convinge, ea seduce. Daca nu suntem sedusi de parfumul Raiului, bifam prezente. Si ni se cere mai multa traire si mai putina cearta: icoana se contempla, dupa cum Euharistia se consuma, psalmodiaza Evdokimov. Ce ii putem opune secularizarii, decat sfintenia vietii? In familia crestina te poti indragosti de mai multe ori: mereu de aceeasi persoana. Nu suntem habotnici, nici delasatori: avem sfintenia drept ideal. Problemele financiare ne cauzeaza nervozitate: din materialism ajungem in pesimism. M-au pus pe ganduri cuvintele parintelui Catalin: "E toamna la Sibiu. Si via a devenit liturgica, amara si fara culegatori."

Amurgul paganismului: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea! Extazul mistic al Invierii nu este o scranteala, ticneala sau fantasmagorie. Imi amintesc de cuvintele Crainicului meu, IPS Bartolomeu: "Nimeni nu L-a vazut pe Hristos inviind, dur multi L-au vazut inviat". Odata alungati musafirii nepoftiti si vicleni din inima noastra, Mirele va cina la noi. Dintre mireni, nimeni nu scrie mai sensibil despre iubire decat Vali: "Linistea si-a schimbat sensul, sfarsind in tara pribegiei cu frig nordic, in noapte nedormita, cu sufletul sughitand a dor, implorand un ultim zambet cutremurator din inima. Din linistea asta se poate scrie cea mai frumoasa poveste, se pot explora expozeele inventarii absurdului, dar sensul peiorativ se intalneste in drumul dintre trup si suflet, separand astfel ploaia de obrajii in care se ascund fantasmele genezei noastre." Familia se inscrie in octogonul lui Rubliov: asteptam Ziua a Opta, cu neastimpar sfant.

Disperarea si angoasa divorteaza de crestinii plini de iubire. Rautatea nu ii mai incatuseaza pe marturisitorii Mirelui. Ispita este un proiect esuat: Fiul lui Dumnezeu ne inarmeaza, deci, cine e impotriva noastra? Tribalismul modern promoveaza cultura violentei: sa nu ne molipsim de ateism. Drama copiilor rusi de la Beslan ne sfasie: de ce nu ne mai rugam pentru ei? Inchisorile comuniste au devenit pline de moaste de martiri: Duhul Sfant lucreaza, sa ne rugam pentru calai. Va rugam, nu ne eutanasiati speranta, nu aveti acordul apartinatorilor (sfintii). Roadele Golgotei ne revendica: nu vom pierde lupta cu ura. Nadejdea in vesnicie nu poate fi reeducata de nici un tembelism tortionar. Cliseele din presa de scandal nu ating deloc fiinta bisericii. Noii incestuosi din Corint au nevoie de iertare, nu de repudiere. Prigoniti de propria frica de moarte, calaii vor fi nevoiti sa creada in Dumnezeul victimelor nevinovate.

Sa profitam de conjunctura favorabila in care ne aflam: Hristos a murit pentru pacatele noastre, iar sfintii se roaga neincetat pentru noi. Bunaoara, dragul sfant Spiridon mijloceste in Cer suspinul nostru. Multumim sfinte pentru ajutor. Stim ca ai vindecat de mutenie pe un diacon care a lungit doar spre slava desarta o rugaciune de incetare a arsitei si amutit pe loc. Stim ca ingerii impreuna cu tine liturghiseau, de aceea si slijitorilor le-ai poruncit sa aprinda toate lumanarile, ca biserica nu e nicidecum goala. Multumim Bunului Dumnezeu si pentru ca ni l-a randuit mijlocitor in cer si pe sfantul Elefterie, care a iesit sanatos din cuptorul de foc si a fost salvat de ingeri cand era legat intr-un car tras de cai salbatici, a fost dus intr-un munte inalt, unde imblanzea fiarele si convertea pe soldatii trimisi sa il prinda. Bucura-te, sfanta Suzana, ca prin rugaciunile tale idolii din capiste s-au daramat! Bucura-te sfanta Varvara, cea miseleste ucisa de propriul tau tata!

Ne apropiem de Marea Bucurie. Suntem in mult dorita asteptare. Dar nu putem stagna. E nevoie de un urcus, cat de mic, dar constant. Anticipam stergerea lacrimilor. Dam slava Celui nascut in iesle! Azi am aflat ca o cunostinta s-a imbolnavit grav. Este sufletul nostru, de care ne amintim vag cate ceva disparat din copilarie. Cum se purifica, cum se desfata in paraclise tomnatice, cum zburda vesel pe pajistea raiului inocentei. Acum am incercat sa divortam de el. Sa ii negam existenta. Multi profesori atei ne-au invatat ca nu exista suflet, nici pacat, nici demoni, nici pedeapsa, nici iad. Asa ca totul e permis, zic ei! Si am trait (prea) multi ani ca si cum sufletul nu ar fi al nostru. Dar el continua sa ne astepte. Era foarte flamand dupa dialogul cu Tatal, foarte insetat de Sangele mantuitor al Fiului si foarte dezgolit fara scutul Duhului. Numai ca Domnul Dumnezeu cel Atotputernic ne-a harazit in cale mari duhovnici, care au rasucit cheia inimii si au preschimbat rautacismele in luminite. Acum constientizam marea pierdere. Dar nu e (niciodata) prea tarziu. Mesia Domnul e tot acolo, la Usa. Sta si bate. Nu a plecat, nu a renuntat, chiar daca e zgribulit: e foarte bucuros de revenirea noastra.

Trebuie sa recunoastem ca nu postim cu adevarat. Chiar daca ne straduim sa postim de bucate, postul de pacate nu il cunoastem. Dar nu renuntam, ci ne rugam Maicii Sfinte sa ne calauzeasca. Multi taiem porcul in aceste zile si mai gustam din "porcarii". Ne inecam acum la mal, la final de post. Nu avem destula vointa sa ne abtinem. La prima ispita serioasa, cedam usor. Daca am adauga rugaciunilor zilnice si Acatistul Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, cu siguranta am fi mai intariti. "Nu va temeti de post, ci iubiti-l", de indeamna peste veacuri Sfantul Ioan Gura de Aur, un practicant al postului si al rugaciunii. Si de ce ne-am teme de post?! Mai degraba sa ne trezim din colcaiala, sa postim si sa fim cu mult mai buni, pentru a nadajdui la dobandirea Imparatiei vesniciei iubirii. Am auzit azi pe unii zicand ca postul e doar "meseria calugarilor". Gresit! Gasim scuze pentru orice: pentru chefuri, pentru lipsa de la biserica (ba e ger, ba e canicula, ba e oboseala), pentru dezmat, uitand de Parintele ceresc si de indeplinirea sfaturilor Lui. Pai daca si Moise si Ilie, chiar Ioan Botezatorul si Domnul Hristos au postit, noi nu avem nevoie de post? "Daca ne tinem departe de mancaruri, sa ne tinem departe si de pacat" ne zice Sfantul Ioan Gura de Aur. Pierdem folosul postului daca "nu mancam carne, dar mancam sufletele celor saraci, nu ne imbatam cu vin, dar ne imbatam cu pofte trupesti si daca tinem post ziua, dar noaptea privim lucruri rusinoase". Sfantul antiohian parca azi dimineata a scris aceste randuri, atat sunt de actuale! Vom avea mult folos de pe urma postului doar daca il vom uni cu rugaciunea, cu iertarea si cu lupta duhovniceasca.

Cum ne pregatim pentru spovedanie acum, inainte de Craciun? Ne lasam de rautati, macar in aceasta perioada liturgica deosebita? Ne pregatim prin linistire, prin mai multa rugaciune, mai multe lacrimi in fata icoanei Maicii Domnului si mai putine rasete de altii. Spovedindu-ne sincer, de Craciun vom avea musafiri din alta Cetate, colindatori din Cer, magi ai bucuriei in casa noastra umila. Fara curatenia pocaintei, nu vom fi vizitati decat de tulburatori, vicleni si amagitori, care ne vor tranforma in soldati irodieni ucigatori de 14000 de prunci. Azi ne vom spovedi, constienti ca la radacina oricarui rau sta atentia bolnavicioasa acordata propriei persoane (Sf. Ioan de Kronstadt). Adica, dorinta (pagana) de a ne menaja. Din acest egoism excesiv se trag celelalte bube ale noastre: raceala, cruzimea, indiferenta, lenea si duplicitatea. Iesiti de la batranii harismatici care ne sfatuiesc si ne dau epitimia, nu ne vom mai cauta in coarne. Ne vom lupta sa rastignim omul vechi din noi. Vom rabda cu ingaduinta si vom deveni cu adevarat urmatori ai Domnului Hristos. Sfantul Kronstadtului ne sopteste ferm: adevarata intelepciune consta in a duce o viata cumpatata (extremele sunt nocive!) Cu musafirii din alta Cetate prezenti, nu ne vom mai lipi de pamant. Viclean-mincinosul diavol va incerca sa ne zdruncine increderea in Sfanta Euharistie. sfantul Ioan de Kronstadt are raspunsul: Tie si mie Euharistia pare cu neputinta, dar nu si pentru Dumnezeu. Spovedania de azi nu este un scop in sine. Telul este apropierea noastra de Dumnezeu. Dar nu o apropiere fortata. Ne vom bucura in Domnul, stiind ca avem cetate in ceruri, unde cei plecati Dincolo prea devreme au mers sa ne gateasca loc. Nu ne vom ingrijora de nimic, caci Domnul este aproape: un imbold la o viata plina de zel in slujba lui Dumnezeu. Musafirii din alta Cetate au un colind pentru noi: dragostea lui Dumnezeu pentru noi este o realitate, un fapt, un adevar. Bine ati venit, Oaspeti dragi, nu plecati de la noi!

Martirii din Biserica primara nu se fereau de chinuri cumplite si de moarte: nu doreau sa apostazieze, nu se puteau lipsi de dragostea Domnului Hristos. Multi dintre cei care au suferit moarte muceniceasca erau parinti: si-au incredintat copiii lui Dumnezeu. Sunt convins ca fiii acestor martiri au fost ocrotiti de catre Dumnezeu: au ajuns buni crestini, sfinti, chiar martiri, la randul lor. Nu au fost orfani, nici o secunda: in familia lor, legatura cu sfintenia era atat de directa, incat sentimentul ca viata lor apartine lui Dumnezeu le hranea inima. Si le era suficient. Copiii martirilor nu doreau terenuri si case in exces: cautau Imparatia Tatalui lor si toate celelalte se adaugau lor. De fiecare data cand citesc vieti de sfinti, ma minunez de chinurile pe care le-au suferit martirii, de credinta lor atat de puternica, incat minunile abundau. Si cat de multi prunci au fost sfasiati de lei in arenele romane, doar pentru ca trecusera prin apa curatitoare a Tainei Botezului! Dar si cat de multi prunci erau ingeri in trup! Adoptia divina era traita: gratierea era acordata! Copiii primilor crestini nu ascultau muzica pagana, ci vorbeau cu ingerii in catacombele pline de sfinte moaste. Nu se plictiseau la Liturghie, pentru ca Sfanta Jertfa era savarsita pe antimis viu, pe sfintele moaste ale parintilor lor. Nu aveau garderobe luxoase, ci preferau simplitatea si caritatea. Erau dati de mancare leilor in Collosseum, iar multimile pagane jubilau frenetic, insetate de sange: cata lipsa de compasiune si de dragoste!!! De ce erau incantati spectatorii romani de aceste scene? De ce se bucura paganii de azi de orice atac adresat Trupului lui Hristos? Noi, cei de azi, nu suntem copii de sfinti, ci fii de comunisti. Nu suntem fii ai sfintilor inchisorilor, ci nepoti ai gardienilor de atunci. Ne vom invata parintii credinta, fara sa ii reeeducam miseleste dupa satanicul model pitestean. Suntem in arena: se da drumul leilor!

In acest post, pregatirea pentru Taina Pocaintei nu o vom mai fusari: ne pregatim sa participam la Cina cea de Taina. Domnul Hristos ne da multa putere, sa nu ne indoim nici o secunda: daca am simti permanent acest har, ne-am luciferiza prin mandrie. Dar ajutorul Mirelui pentru noi, invitatii la Ospatul in familie, nu conteneste: si avem si atat de multi intermediari de folos, sfintii! Dumnezeu nu minte: profetiile mesianice se implinesc si pentru sufletul nostru! Prin participarea la Cina cea de Taina reactualizata evadam din puscaria patimilor: ce bucurie sa fim liberi, ce incantare ca pacatul sa nu ne mai stranguleze respiratia duhovniceasca! Grija zilei de maine nu ne mai doboara: stim ca apartinem Cerului si ne pregatim pentru Ziua a Opta. Da-ne, Doamne, putere sa ne bucuram de fiecare lacrima varsata in fata icoanei Sfintei Maicii Tale! Ne-a revenit surasul: anxietatile sunt sterse cu buretele. Vom intelege azi: cea mai potrivita ruga adresata Domnului Hristos este cea de multumire! Citind cuvintele Iuliei, ma gandesc la mama mea, care atatea mi-a iertat, dar si Maicuta Sfanta, care ma ajuta zi de zi: "O mama isi poate tine doar o vreme copilul de mana, dar de inima nu-i da drumul pana la sfarsitul vietii." Cred ca si Nicoleta are dreptate: "Lipsa iubirii este un sindrom care anunta starea patologica a sufletului." Azi este o zi speciala: "Bucura-te, ca ai bucurat cu minunile tale tot neamul crestinesc; Bucura-te, astazi si pentru mine pacatosul si ma miluieste; Bucura-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare facatorule de minuni !" Parintele Paduraru vrea sa ne trezeasca: "De ce nu privim spusele Sale cu seriozitate? In cautarea senzationalului ieftin, traim cu impresia ca o emisiune radio sau TV are mai multa autoritate decat cuvintele Domnului Hristos. Crestinii nu stau pasivi in asteptarea Imparatiei lui Dumnezeu, ci lucreaza pentru mantuirea sufletelor. Trandavirea nu ne aduce mantuirea."

Paganismul modern divinizeaza artificialul. Nu exista un reper moral in Noua Era: doar tembelisme si tradari in cor. Lumea fara harul divin nu poate inota decat in haos, nu poate respira decat bombardamente atomice ale creierului, nu poate manca decat impuritati, nu poate bea decat otrava. Pentru ca lumea fara Domnul Hristos este o contradictie logica. Fara Bethleem, totul devine o anticipare a chinurilor iadului. Fara Euharistie, paganii incing o hora a desfraului, lasandu-i someri pe demoni, care nu mai au de ce sa se lupte cu ei (se ispitesc singuri). Departe de Biserica, nu vedem deloc lumina cea neapropiata, ci doar lanterna putreziciunii si lampa patimilor. Lumina lumii nu poate fi decat Domnul Hristos, nu holograma antihristica amagitoare si corupatoare. Doamne al Invierii, lumineaza-ne pe noi intunecatii! Ajuta-ne sa facem o pana de curent paganismului prin neparticiparea noastra la consumarea idolotitelor avortului!

Bucura-te sfinte ierarhe Dosoftei, teolog al sfintei Scripturi! Bucura-te calugar carturar si marturisitor al credintei! Bucura-te, ca sfintenia ai iubit mai mult decat orice! Bucura-te, ca pe sfintii si cuviosii Daniel de la Voronet, Rafail de la Agapia, Chiriac de la Tazlau si Ioan de Rasca i-ai cinstit! Bucura-te, ca "Noua azi ne-a rasarit" ne-ai invatat a colinda! Bucura-te, ca deprinderile tale duhovnicesti sunt si pentru noi modele: rugaciunea, blandetea, ascultarea, smerenia, osardia spre cele ceresti! Bucura-te, ca in sate si targuri preoti cu har ai randuit si in manastiri viata duhovniceasca inalta ai tocmit! Bucura-te, ca psalmii i-ai versificat spre lauda Stapanului Atotmilostiv! Bucura-te, ca versul tau are "o curgere mieroasa a limbii, care da mireasma mahnirilor abstracte"! Bucura-te, ca ai iubit curatia si simplitatea! Bucura-te, veselie a celor fara bucurii! Bucura-te, smerit rugator cu ingerii in cer! Bucura-te, raza curata a Bisericii! Bucura-te, ca ai primit chip ingeresc pentru blandetea ta! Bucura-te, ca ocrotesti pe copii si pe parinti! Bucura-te, ca vindeci pe cei bolnavi si mangai pe cei intristati! Bucura-te, ca ne ajuti sa sporim dragostea si sa implinim poruncile Evangheliei Domnului Hristos! Bucura-te, ca ne inveti a psalmodia: "Cine face zid de pace,/ Turnuri de fratie,/ Duce viata fara greata/ Intr-a sa bogatie. Prin portile Lui sa intram cu ruga,/ Seama sa ne ia Domnul pe strunga,/ Sa-I multumim, sa-I vestim sfant nume,/ Ca-I bun Domnul si slavit in lume. Limbile sa salte/ Cu cantece inalte,/ Sa strige-n tarie/ Cu glas de bucurie".

Bucurii liturgice: har din abundenta peste credinciosi. Din Ospatul Stapanului ne hranim cu fericirea vesnica. Suntem plini de veselie, fara raceala si rautate: vrem sa scapam de pacate. Ii iubim pe oameni cand merita cel mai putin: atunci au cea mai mare nevoie. Domnul Hristos nu inceteaza sa ne astepte ca un mire! Domnul Hristos Se imparte ca paine: sa participam la Cina cea de Taina. Pentru rugaciunile sfintilor Papia, Ardalion, Tomaida, Daniil Stalpnicul, Luca Stalpnicul, Mirax, Varsava, Leontie, Tamasie, Vechian, Nomon, Mina, Ermoghen, Ermograf, Ghemel, Evghenie si Mercurie primeste-ne la Ospatul Tau divin! Ramona are perfecta dreptate: "Eu cred ca Dumnezeu le aseaza si altfel, numai ca trebuie sa lasam putin si Lui. Noi am luat totul, noi facem planul, noi stim cate muraturi sa punem toamna, cate caiete trebuie la copil, ce bani ne mai raman. Daca noi facem planurile asa, Dumnezeu nu mai are nimic de facut si atunci ne lasa pe noi singuri, ca ne descurcam. Si singuri nu ne descurcam, trebuie lasat ceva si la mila lui Dumnezeu."

Curatenie generala a sufletului pentru intampinarea Casei Painii (Bethleemului): crestini care vor o schimbare a vietii lor. Care nu se grabesc la rugaciune, care nu fusaresc spovedania, care se bucura de canon: chiar daca mai cad, se ridica de fiecare data. Chiar daca materialul inconjurator tinde sa ii ispiteasca, se lupta sa nu se lase cuceriti. Fara fariseism, fara afise: simplitate si discretie. Mai exista crestini care fac Biserica vie: nu lucram statistic, ci calitativ. Ce bucurie sa intalnesti oameni doritori de Hristos! Ce incantare sa gasesti aliati in lupta duhovniceasca, care sa urneasca inima din rutina! Start in competitia laurilor ceresti.

Avem o zi incarcata de sarcini inutile pentru vesnicie. Avem o gandire atrofiata de pasiuni devoratoare. Avem prea putina vointa de a ajuta sarmanii, vaduvele si orfanii. Avem, dar uitam sa fim. Avem, in schimb, mare nadejde in Domnul, care schimba intunericul din noi in lumina calda. Toate lipsurile noastre sunt completate de catre Tatal ceresc: "Dumnezeiasca Lui putere ne daruieste toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie" (I Petru 1, 3). Bucura-te, sfinte Ioane de Kronstadt, imitator al Domnului Hristos! In ravna ta pentru Casa Vesniciei, ne indrumi catre lumina, sfinte Ioane: "Cand te rogi si simti ispita puternica, lasa tot necazul in seama lui Dumnezeu!" Nu fii deprimat, caci Domnul Hristos a preluat vina ta pe Golgota! Nu fii trist, ca Domnul Hristos iti va darui iertare, inviere si vesnicie! Dumnezeu "are grija de tine" (I Petru 5, 7). Increde-te in puterea Mirelui Hristos si toate vor deveni posibile. Roaga-te impreuna cu Sfantul Simeon Metafrastul: "Preaminunate Imparate, arata-mi puterea bunatatii Tale!" Nu te stresa pentru lucruri minore, ci poti prelua necazurile altora, imbucurandu-i! Poti fi discret, poti oferi un zambet, o floare, o hainuta, o paine, un medicament, o rugaciune.

Ne detasam de grija facturilor cand citim Paraclisul: vrem ca rugaciunea "sa nu se volatilizeze" (Sf. Ioan de Kronstadt), ca sa nu ramane vorbarie goala, ci sa respire caldura Duhului, "ca o paine proaspata si calda scoasa din cuptor". Painea data flamandului este cel mai primit canon. Nu cautam pe ale noastre, adica comoditatea si castigul, ci roadele dragostei. Suntem naimiti sau Il slujim pe Domnul Hristos? Caci "chiar daca bogatia ar curge, nu va lipiti de ea", zice Psalmistul David (61, 10). Prospetime: iubim pe Dumnezeu cu toate gandurile. Nu ne (mai) lacomim la nimic. Neputintele omenesti sunt aparitii intamplatoare (Sf. Ioan de Kronstadt), venite din afara, pete murdare pe care harul le poate lesne sterge! Psalm 50, 8: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma vei albi". Desi lumea e corupta si pacatoasa, Dumnezeu a iubit-o si L-a dat pe Fiul Sau ca noi sa nu pierim, ci sa avem viata vesnica (Ioan 3, 16). Fragezanda: sa iubim pe tot omul asa cum iubeste Dumnezeu!

Marius MATEI

 

.

• Bogatia si saracia
  Publicat in : Religie
• Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel
  Publicat in : Invierea Domnului
• Comportamentul bogatiei si bogatia comportamentului
  Publicat in : Editoriale
• Bogatia intru Dumnezeu
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti