106 de ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca

106 de ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca Mareste imaginea.

Iubiti credinciosi,

Asa cum bine stim, sarbatorim in principal data plecarii unui om duhovnicesc din lumea aceasta, pentru ca data plecarii din lumea aceasta inseamna nasterea in Imparatia Cerurilor si e mai importanta aceasta data decat data de nastere pe Pamantul acesta. Dar pentru ca pe Parintele il cunoastem de atata vreme si pentru ca a fost un trimis al lui Dumnezeu, in perioadele acestea apropiate de noi, si pentru ca unii dintre noi am avut binecuvantarea sa-l cunoastem, si, cunoscandu-i si ziua de nastere pamanteasca, era firesc sa sarbatorim si acest moment cu rugaciune, pentru ca Parintele, asa cum bine stiti, ne indemna sa credem in Dumnezeu, sa ascultam de Dumnezeu.

M-am gandit ca, la acest moment aniversar, sa intocmesc o biografie scurta a Parintelui Arsenie, o istorisire a vietii Parintelui nostru Arsenie, din dorinta de a ne reaminti cateva date importante din viata Sfintiei sale.

Parintele Arsenie Boca s-a nascut la 29 septembrie 1910, la Vata de Sus, in judetul Hunedoara, din parintii Iosif si Cristina, cu numele de botez Zian. Acest nume de botez, Zian, ne-am gandit, iubiti credinciosi, ca ar putea avea legatura si cu denumirea Sarbatorii Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul care in partile noastre se numeste Dragaica iar in partile Ardealului se numeste Sanziene si poate ca nu intamplator este acest nume de botez in legatura stransa cu Sfantul Ioan Botezatorul.

Parintele Arsenie Boca a facut scoala primara, adica primele patru clase, in satul natal. Apoi a intrat la Liceul National Ortodox din Brad, ctitorie a Mitropolitului Andrei Saguna, absolvindu-l in 1929. In aceasta perioada a fost caracterizat de catre colegul sau de banca, viitorul preot Petru Boldor ca fiind "exceptional de inzestrat, de o vointa extraordinara, cu o memorie formidabila si cu o putere de munca si tenacitate iesite din comun”. Folosindu-se de aceste daruri, Parintele a excelat la toate materiile, dar a fost si extrem de interiorizat si solitar, legandu-le pe toate de puterea lui Dumnezeu. Termina liceul ca sef de promotie si drept rasplata este lasat sa planteze un gorun in curtea scolii, copac ce poarta si astazi numele de "gorunul lui Zian”.

In perioada 1929-1933, face studii de Teologie la Sibiu, impresionand si aici nu numai prin abilitatea de a studia dar si prin taria de vointa, printre altele renuntand, in mod regulat, la portia de carne pe care o primea la masa. Tot din aceasta perioada, dintr-o declaratie a Parintelui Arsenie la Securitate, aflam ca pe Parintele nu-l interesau petrecerile sau nu-l interesau intalnirile acestea omenesti, Parintele dorind sa nu piarda timpul si sa se ocupe cat mai mult de studiu si de rugaciune. Talentul pe care-l avea la muzica, desen si pictura l-a facut pe Mitropolitul Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului de-atunci, sa-l trimita pe Parintele la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Dupa terminarea acestor studii, a fost trimis la Muntele Athos, pentru o perioada de ucenicie in monahism, perioada caracterizata de o intensa lucrare duhovniceasca si harica, printre altele fiind cunoscuta si alegerea de catre Parintele Arsenie a unui duhovnic foarte aspru la care sa se spovedeasca. Iata si aici, iubiti credinciosi, dorinta Parintelui de perfectionare spirituala. A ales cel mai aspru duhovnic pe care l-a gasit. Si ma gandeam la situatia noastra de astazi, ca deseori alergam poate la o usoara spovedanie, la o dezlegare usoara, nu vrem sa fim certati, nu vrem sa fim mustrati pentru ca ne doare, poate, o cearta, dar aceasta durere inseamna de fapt durerile nasterii unui om nou, pentru ca prin spovedanie, prin mustrarea din partea duhovnicului, te nasti inca o data, te luminezi si te inalti catre Dumnezeu.

La intoarcerea in tara, Parintele Arsenie aduce cateva manuscrise ale Filocaliei pentru fostul sau profesor de la Sibiu, Parintele Dumitru Staniloae, cu care va colabora la realizarea acestei monumentale lucrari. De aceea a fost numit si ca ctitor de frunte al Filocaliei romanesti. Este cunoscut ca, la primele volume aparute, copertele au fost schitate, desenate, pictate de catre Parintele nostru Arsenie. Este cunoscut faptul ca Parintele i-a indemnat pe credinciosii care veneau la Sambata, sa cumpere aceasta carte. Si-au fost situatii cand multi tarani simpli, oameni din popor, care, poate, nu aveau cunostinte de inalta teologie, l-au ascultat pe Parintele si au cumparat cartea tocmai pentru ca sa se poata lansa si alte volume, sa se poata tipari aceasta carte minunata. Deci, iata ca Parintele, intr-adevar, este un ctitor al Filocaliei romanesti.

Din 1928, Mitropolitul Nicolae Balan incepe sa restaureze Manastirea de la Sambata de Sus, manastire care fusese distrusa in 1785, de catre tunurile austriece. Este manastirea unde, in Vinerea Luminata a anului 1939, Zi Sfanta ce uneste suferinta Crucii cu bucuria Invierii (caci Vinerea este ziua Crucii dar Saptamana Luminata este bucuria Invierii), este inchinoviat si Parintele Arsenie care era deja diacon celib, de prin anul 1935. Aceasta zi mare a calugaririi Parintelui Arsenie vine parca in intampinarea predicii atat de patrunzatoare a Sfintiei sale, predica al carei fir rosu este invatatura si indemnul de a ne duce crucea vietii, cruce ce curateste si lumineaza sufletele pentru a dobandi bucuria Invierii. De aceea, parca nu intamplator, Dumnezeu a randuit Parintelui, ca moment de intrare in monahism, aceasta zi inaltatoare a Vinerii celei Luminate.

La 10 aprilie 1942, tot in Vinerea Luminata, Parintele Arsenie Boca este hirotonit preot, insa chiar mai inainte de aceasta data, harul lucrator prin persoana Parintelui a inceput sa aduca la manastire multimi impresionante de oameni, care l-au facut pe Nichifor Crainic, teolog si scriitor de seama, nascut in Bulbucata, deci pe meleagurile noastre, sa exclame cu admiratie: "Ce vreme inaltatoare, cand toata tara lui Avram Iancu se misca in pelerinaj, cantand cu zapada pana la piept, spre Manastirea Sambata de Sus!” Acest pelerinaj duhovnicesc amplu, cauzat mai ales de dorinta credinciosilor de a-l avea ca duhovnic pe Parintele Arsenie si de dorinta de a-i asculta predicile, l-a facut si pe Parintele Dumitru Staniloae sa scrie intr-un articol ca la manastirea Sambata au loc "zguduiri sufletesti innoitoare”. Aceasta afirmatie este atat de clara! Iata, cel mai mare teolog al Romaniei spune despre Parintele ca producea oamenilor "zguduiri sufletesti innoitoare”. Deci oamenii erau cutremurati cand se intalneau cu Parintele si acest cutremur era pentru ei o innoire a vietii lor. Pentru ca Parintele mustra si indemna la schimbarea vietii. Si astazi, Parintele ne-ar spune si noua sa facem acelasi lucru, sa ne schimbam viata, sa ne apropiem de Dumnezeu si sa ne lepadam de pacatele noastre. Tot in acest sens este elocventa si o scrisoare trimisa de Parintele Arsenie fostului sau coleg de banca Petru Boldor, caruia i se destainuie: "M-am inhamat la carul cu un ideal cam greu, transformarea omului in Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu si frate al Fiului Sau mai mare, insa toate idealurile mari au in ele ceva paralizant, nu te lasa sa te ocupi de nimicurile acestei vieti”. Deci, iata-l pe Parintele orientat numai si numai catre convingerea oamenilor sa lupte pentru mantuirea lor.

Un episod din perioada sederii Parintelui Arsenie la Manastirea Sambata, despre care s-a polemizat intr-o oarecare masura, episod care a fost si exploatat pe plan politic, este si atitudinea pe care Parintele Arsenie a avut-o fata de luptatorii din rezistenta fagaraseana, din anii 1945-1948. S-a afirmat ca Parintele i-a sprijinit pe acestia atat moral cat si material, in lupta lor impotriva comunismului. Este adevarat ca Parintele era impotriva ateismului promovat de comunism si, ca un preot ce-L slujea pe Hristos si pe aproapele, vorbea cu oricine il cauta si-i cerea sfatul. Personal, cred ca din acest motiv a comunicat si poate ca i-a intarit duhovniceste pe acesti luptatori anticomunisti vrednici de a fi trecuti in cartea eroilor neamului romanesc. Insa este evident ca Parintele nu a incuviintat crima si, cu atat mai putin, sinuciderea la care unii dintre ei, disperati fiind, au apelat in ultima instanta. De fapt, in sprijinul opiniei mele, aduc si cateva argumente. Mai intai imi aduc aminte de marturia unui fagarasean din satul Ludisor care, fiind luptator in rezistenta din munti, mi-a marturisit ca "Parintele a fost cu noi pana cand am pus mana pe pusca”, adica Parintele a fost cu cei care l-au cautat, dar Parintele nu s-a implicat si nu a incuviintat niciodata lupta armata. Apoi, un al doilea fapt pe care mi-l amintesc este si atitudinea binevoitoare a Parintelui Arsenie fata de un consilier al bisericii noastre de la Draganescu, trecut la cele vesnice, care mi-a spus ca a fost inrolat in trupele de Securitate ce-au luptat impotriva celor din munti, marturisindu-mi ca n-a tras totusi in nimeni. Si Parintele, vazandu-i credinta aici la biserica, a lucrat cu el, a vorbit cu el si i-a laudat aceasta atitudine de om credincios. Asadar, putem spune ca Parintele a fost cu cei credinciosi, cu cei care se rugau lui Dumnezeu, netinand cont de culoarea lor politica, sarind totusi in ajutorul celor napastuiti. Astfel, pe nedrept, intentionat sau nu, Parintelui i s-a pus pecetea de luptator anticomunist sau de legionar, la care adaugandu-se si popularitatea duhovniceasca exceptionala a Sfintiei sale, aceasta a facut ca, ulterior, Parintele Arsenie sa fie alungat, arestat, condamnat la inchisoare si la Canal si, in fapt, sa fie urmarit pana la sfarsitul vietii pamantesti.

Acum, la 100 de ani de la nasterea pamanteasca a Sfintiei sale si la mai mult de 20 de ani de la plecarea la cele vesnice, descoperim, de fapt, ca Parintele a suferit asa cum a suferit orice trimis al lui Dumnezeu in aceasta lume, ispitit fiind de duhul cel necurat, cel care lupta impotriva Sfintilor si a mantuirii oamenilor.

In 1948, Parintele este dus la Prislop, o veche manastire ortodoxa, luata de greco-catolici si parasita apoi de acestia. Este dus la Prislop in vederea reorganizarii manastirii si a readucerii ei la ortodoxie. Si aici Parintele s-a dovedit a fi un adevarat ctitor atat in lucrarile gospodaresti cat si in intarirea vietii duhovnicesti a maicilor care se osteneau acolo. In aceasta perioada, la manastire la Prislop, a fost hirotonit diacon si viitorul Mitroplit al Ardealului, Antonie Plamadeala. Si tot acolo, in 1950 la 6 august, de Praznicul Schimbarii la Fata, este tunsa in monahism Maica Zamfira, viitoarea stareta, care, stim prea bine, a fost sora cu doamna preoteasa Ligia de aici, de la Draganescu. Mai este cunoscut faptul ca in aceasta perioada Parintele a fost dus la Canal unde a stat aproximativ noua luni.

In 1959, Parintele Arsenie si maicile au fost alungati din Manastirea Prislop, ulterior aceasta manastire devenind azil de batrani, iar Parintele a primit si interdictia de a mai sluji, interdictie pe care a respectat-o toata viata si care i-a fost ridicata post-mortem. Dupa alungarea din Manastirea Prislop, Parintele a inceput sa picteze la Bucuresti, la Biserica "Sfantul Elefterie-Nou”, si la Schitul Maicilor si, poate, si in alte parti, pictand si diverse icoane, pe care se intampla sa le descoperim astazi, cum a fost si cu icoana Cuvioasei Parascheva gasita la Manastirea "Sfantul Antonie”.

In toamna anului 1967, Parintele este chemat sa picteze biserica de la Draganescu pentru ca parintele Savian Bunescu facuse lucrari de marire a bisericii, de dezvoltare arhitecturala, inaltand biserica cu 1,75 metri si lungind-o cu mai mult de doi metri. Parintele Arsenie, venind aici in anul 1967, asa cum bine stiti cei care ati fost aici in parohia aceasta si cei care veneati aici, a stat si a pictat singur tot ceea ce vedem, peretii bisericii si catapeteasma. Si-n aceasta perioada a fost cautat de mult popor, de multi credinciosi care veneau de departe pana aici, din dorinta de a cere sfat Parintelui, din dorinta de a cere ajutor de la Parintele nostru Arsenie. Daca peretii acestei bisericute ar putea sa vorbeasca, ne-ar spune multe, multe intamplari, miraculoase, poate spun un cuvant mare, dar e un cuvant adevarat. Biserica aceasta ne-ar invata multe daca ar putea sa vorbeasca prin zidurile ei. Insa biserica noastra vorbeste prin pictura ei. Parintele ne-a si spus: "Pictura ma suplineste”. Multe s-au intamplat si aici la Draganescu si suntem binecuvantati sa avem aceasta biserica, sa venim sa ne inchinam in aceasta biserica unde Parintele a depus atata efort. Asa cum scrie de fapt si in pisania Bisericii, ne-a lasat un testament: "Le lasam rugaminte celor ce ne urmeaza sa pastreze cu sfintenie ceea ce daruim, realizat cu atata dragoste si truda.”

Parintele, asa cum stiti, va pleca la cele vesnice in anul 1989, in data de 28 noiembrie. Inainte de aceasta, anuntandu-si plecarea parca, a spus in anul 1986 ca ”mai sunt trei calendare”, a mai spus: "nici o zi in 1990” si multi n-au inteles cuvintele acestea atunci. Si putem spune ca si data o stia, caci data de 28 noiembrie este pictata in Sfantul Altar catre miazazi. Deci l-am avut pe Parintele printre noi si sa dam slava lui Dumnezeu ca l-am cunoscut. Ultimul "Hristos a inviat!” l-a cantat aici la Draganescu, in casa parohiala, de Sfintele Pasti ale anului 1989, pentru ca in 28 noiembrie sa ne paraseasca, de fapt sa plece in lumea cea nevazuta, cea sfintita si sfintitoare. Si de-acolo, asa cum spunea Parintele, ne ajuta mai mult decat de-aici. Sa pastram vie amintirea Parintelui Arsenie in memoria noastra, sa-l ascultam pe Parintele, sa ne rugam Parintelui caci, asa cum spun din ce in ce mai multi credinciosi, Parintele are trecere la Dumnezeu, Parintele ajuta, Parintele se milostiveste catre noi. Si dovada este ca veniti din ce in ce mai multi, cautati Manastirea Prislop, cautati si Biserica din Draganescu, cautati si Manastirea Sambata, cu siguranta, si asta dovedeste asa cum a spus iarasi Parintele Arsenie ca "de la Prislop va lua tara foc”.

In numele Tatalui si Fiului si-al Sfantului Duh. Amin.

Parintele Lucian Razvan Petcu
Preot paroh la Biserica "Sfantul Nicolae” din Draganescu, judetul Giurgiu.

Cuvant rostit la Biserica din Draganescu
29 septembrie 2010

27 Septembrie 2016

Vizualizari: 22293

Voteaza:

106 de ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca 5.00 / 5 din 10 voturi. 7 review utilizatori.

Comentarii (7)

  • Nicu Dan Florin PetrescuPostat la 2015-02-06 04:43

    Biruinta asupra celui potrivnic daruieste si cu crucea ta pazeste pe poporul Tau!

  • Vasa NastaPostat la 2014-09-30 13:45

    Sfinte Parinte Arsenie Boca fii mijlocitorul meu catre Mantuitorul IIsus Hristos si il rugam sa ne daruiasca sanatate, iertare de pacate si izbavire de vrajmasii cei stiuti si nestiuti, vazuti si nevazuti ! Amin.

  • chris gifred Postat la 2014-09-30 12:06

    Parinte Arsenie Boca, te rog roaga-te la Bunul D-zeu pentru sanatatea, sporul si pacea familiei mele! Doamne milueste! Amin!

  • FULEA DanPostat la 2014-09-29 15:12

    Ieri, in preziua implinirii celor 104 ani de la nastere, la Manastirea Prislop la mormantul parintelui Arsenie Boca s-a perindat o mare de oameni. Manastirea a fost neincapatoare precum si toate spatiile de parcare de pana la cel putin 3 km. A fost o zi minunata si la propriu si duhovniceste pentru toti cei ce au intrat. Exista sigur o chemare tainica.

  • chirita alexandrinaPostat la 2014-09-29 10:05

    Doamne,Sfinte Arsenie Boca,ma rog tie ajuta-ma sa trec de greutatile pe care le am.Da-mi sanatate,si spor in tot ceea ce fac in fiecare zi.Amin.

  • Eugene TEODORESCUPostat la 2014-09-29 09:55

    Sfinte Parinte Arsenie Din toata inima si cu sufletul necajit, Te rog trimite o rugaciune pentru mine pacatosul; Te rog trimite putina pace si liniste in casa mea. Sint obosit, Doamne si simt ca ma lasa puterile.Amin.

  • Iris CristescuPostat la 2014-09-29 00:56

    Doamne,Sfinte Arsenie Boca,ma rog tie :milostiveste-te si de mine,pacatoasa si ajuta-ma in rugaciunile tale pentru a-mi da Dzeu sanatatea de care am nevoie!Vindeca-ma de bolile cele rele.In numele lui Iisus Cristos,intra in casa mea si imi ia toate bolile si necazurile mele.Amin.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE