A avea pururea in minte ziua iesirii din viata

A avea pururea in minte ziua iesirii din viata Mareste imaginea.

Cuvânt despre faptul de a avea pururea în minte ziua ieşirii din viaţă

1. Nu sunteţi neştiutori, fraţii mei, ce frică şi ce nevoie avem a răbda în ceasul ieşirii noastre din viaţa aceasta. Căci atunci când sufletul iese din trup, mare frică şi mare taină se împlineşte. In acea clipă, vin îngeri buni şi mulţime de oştire cerească şi toate puterile potrivnice şi arhonţii întunericului, fiecare dintre cele două tabere vrând să ia sufletul în locaşurile lor. Dacă sufletul şi-a agonisit încă de aici virtuţi bune şi a trăit viaţă cuvioasă şi plăcută lui Dumnezeu, în ziua ieşirii lui, aceste virtuţi, pe care le-a dobândit încă de aici, devin îngeri buni şi îl înconjoară şi nu lasă pe vreuna dintre puterile potrivnice să se atingă de el, ci în bucurie şi veselie îl iau pe el, cântând cântări de biruinţă lui Dumnezeu, şi îl duc pe el la Mântuitorul Hristos şi împăratul slavei şi se închină Lui împreună cu el, împreună cu orice putere cerească, şi este dus, prin urmare, la loc de odihnă, la bucuria cea negrăită, la lumina cea veşnică, unde nu este întristare, nici suspin, nici lacrimi, nici griji, ci viaţă nemuritoare şi bucurie veşnică, împreună cu toţi sfinţii cei care au bineplăcut lui Dumnezeu, în împărăţia cerurilor. Dar dacă în această viaţă a trăit ruşinos şi a fost atras spre plăcerile trupului şi spre deşertăciunea lumii acesteia, în ziua ieşirii lui din viaţa aceasta, patimile înseşi şi plăcerile pe care le-a agonisit de aici, din această viaţă, devin demoni vicleni şi înconjură nenorocitul suflet şi nu îl lasă să se apropie de îngerii lui Dumnezeu, ci îl iau împreună cu puterile cele potrivnice şi cu începătoriile întunericului şi îl duc pe el plângând cu jale, cu ochii în jos, tânguindu-se cu amar, în locurile întunecate şi înnegurate şi pline de tristeţe, acolo unde sunt ţinuţi toţi păcătoşii până în Ziua Judecăţii şi a veşnicei osânde, acolo unde este aruncat diavolul cu îngerii lui.

2. Trebuie, aşadar, ca încă de aici să ne facem griji şi să avem toată preocuparea în privinţa ieşirii noastre şi să ne pregătim toate virtuţile cu care suntem datori să plecăm din viaţa de aici şi care pot să ne apere la vreme de nevoie. Care sunt virtuţile care am spus că devin îngeri şi care stau împotrivă demonilor, adică patimilor noastre? Acestea sunt: iubirea, smerenia, îndelunga răbdare, înfrânarea, răbdarea, discernământul, supunerea faţă de Dumnezeu, liniştea, bărbăţia, dreptatea, înţelepciunea, fecioria, pocăinţa şi cele asemenea lor. Aceste virtuţi ne apără pe noi în ziua aceea înfricoşată şi nu este nimeni care să le stea împotrivă. Iar patimile care am spus că devin demoni sunt acestea: ura, înălţarea cugetului, încăpăţânarea, nedreptatea, vorbirea deşartă, clevetirea, iuţimea, cearta, pizma, mândria, slava deşartă, ţinerea de minte a răului, deznădejdea, nepăsarea, ignoranţa, uitarea, mânia, urgia, lenevirea, pofta, înălţarea minţii, frivolitatea, lăcomia, neînfrânarea, şi iubirea de arginţi, rădăcina tuturor relelor. Aceste patimi, transformate în demoni în ziua ieşirii noastre, iau în primire sufletul. Şi pe bună dreptate! Căci aşa cum suntem luaţi în primire încă de aici şi aşa cum în viaţa de aici am preferat păcatele în locul virtuţilor şi le-am dat lor putere să ne stăpânească şi să ne asuprească, nu este cine să ne izbăvească din ele.

3. Să cunoaştem, aşadar, cât mai avem vreme, şi să pricepem care sunt cele folositoare nouă şi să alergăm din tot sufletul şi să ni le agonisim nouă, pentru ca, ajungând în zi de nevoie, sa ne ajute nouă şi să ne izbăvească de cele potrivnice. Iar de cele care sunt împotriva noastră, aflând care sunt şi de care rele ne sunt dătătoare, să fugim ca de şarpe sau de foc. Căci dacă şi suntem traşi în jos de ele la început, cât sunt încă în puterea noastră, cât mai avem timp şi cât mai suntem în viaţa aceasta, să ne sârguim şi să ne depărtăm de ele, iar prin pocăinţă şi lucrarea virtuţilor să ni-L îmblânzim pe Dumnezeu, pregătindu-ne pentru ieşirea aceea, ca nu cumva, venind şi bătând în uşă, să fim aflaţi nepregătiţi. De aceea şi Domnul a zis: „Fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Domnul nostru va veni". Pentru ca, venind şi bătând, să fim aflaţi gata să-I răspundem Lui. Că Lui I se cuvine slava cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat

Cuvinte ascetice; Editura Doxologia

Cumpara cartea "Cuvinte ascetice"

21 Aprilie 2016

Vizualizari: 149

Voteaza:

A avea pururea in minte ziua iesirii din viata 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE