Atentie la superficialitate

Atentie la superficialitate Mareste imaginea.

Nu stiu daca in maretia generatiilor anterioare noua, acelea pe care s-au cladit superbele mituri istorice de popor indestructibil, popor asezat in calea tuturor furtunilor, popor salvator al crestinatatii si care a ingenunchiat mandri si neostoiti cuceritori, se strecura si vreo oarecare doza de superficialitate.

Ceea ce stiu cu certitudine este ca noi, cei care traim acum, santem de-o superficialitate dezradacinanta.

Asa cum “piscul Eminescu” - caracterizat astfel de Petre Tutea - facea deosebire clara intre calitatea neamul lui (toti romanii vietuitori vreodata, impreuna cu contemporanii Eminescu-lui), si mai slaba calitate a poporului vremii (generatiile traitoare la acel moment), tot asa putem constata si noi ca exista o imensa depreciere calitativa a Poporului Roman, de data asta contemporan noua. Deprecierea este cu atat mai evidenta cu cat incercam sa ne comparam, cei de azi, cu “greii” nostri inaintasi traitori prin diverse epoci.

Cu toate astea, spunem noi, despre noi insine, ca "am evoluat".

Pai, in ce sens am evoluat, stimati concetateni, cu exceptia tehnicii de care acum ne bucuram, cu exceptia confortului locativ de care acum avem parte, si inca alte cateva beneficii ale lumii moderne de care, din pacate, tot mai multi romani sant nevoiti sa se lepede? Din punct de vedere moral, din punct de vedere spiritual, din punct de vedere a atitudinii noastre cea traditional ortodox-nationalista, am evoluat catusi de putin? Ei bine, nu! Ba, mai bine zis, am regresat! si daca asta s-a intamplat, s-a intamplat datorita faptului ca, zic eu, am devenit extraordinar de superficiali. Nu ne mai intereseaza nimic din ce-a fost, nu ne mai intereseaza demna noastra istorie, nu vrem nici macar sa mai auzim de, repet, “greii” nostri inaintasi care, contrar tuturor vicisitudinilor de natura geo-politica, au reusit sa mentina aici, la intretaierea atator si atator interese meschine ale marilor imperii, un popor latin si ortodox in acelasi timp, unic in lume, aparator, la randu-i, a prea mandrei crestinatati vestice care, de n-ar fi fost Neamul nostru Romanesc, de multe ori ar fi fost spulberata de fel si fel de pagani ai acestei lumi.

Nu! Nu ne mai intereseaza nimic din toate astea, ba din contra, prin superficialitatea de care dam dovada, parca ne-am stabilit ca si tinta demolarea totala a valorilor noastre nationale. in anumite momente ne comportam ca si cand n-am mai fi in stare nici macar sa-i invidiem pe inaintasii nostri, daramite sa-i mai si imitam. Santem ignoranti, nu ne mai doare sufletul de nimeni si de nimic, nu ne mai intereseaza ce se intampla cu tara nostra, santem in permanenta intr-o “mare aflare in treaba” cu majoritatea intreprinderilor noastre, iar eu cred ca toate aceste incalitati ne caracterizeaza ca fiind un popor dezradacinat. De aici si pana la prabusirea noastra totala nu mai e decat un pas. Aceasta se numeste deznationalizarea acestui popor.

Tot unicul Eminescu ne atentiona, in urma cu un vraf de ani, asupra riscului ca, daca nu ne-om cunoaste si respecta trecutul, nu prea vom mai avea parte de viitor. Ei bine, iata-l pe Domnul Eminescu in calitate de prooroc.

Care este viitorul Neamului Romanesc? Mai avem noi un viitor, si daca da, care este acesta? Ce ziceti, frati romani? tinand cont de modul absolut superficial in care ne comportam de vreo doua zeci de ani incoace, mai putem spera noi la un viitor maret al neamului?!

Eu, cred ca nu. Iata si de ce:

Din punct de vedere social avem probleme cu nemiluita intr-o tara condusa dupa asa zisa revolutie, in cea mai mare parte, culmea, de forte socialiste. Intrebare: s-a vazut vreodata in Romania post-decembrista vreo miscare sociala, populara, sindicala, sau cum vreti sa-i zicem, care sa fie curata, adevarata, in spatele careia sa nu se afle altceva decat interesele celor defavorizati? Nu exista asa ceva. Avem probleme sociale imense, dar le tratam in sufragerie, in fata televizorului, injurand si suduind si aruncand cu nevasta pe fereastra, si cam atat. A doua zi dimineata, pe strada, la lucru (care mai are de lucru), santem cei mai cuminti. Nu tu opinie, nu tu actiune, ci blazare si superficialism. Generatiile anterioare noua, oare, tot asa procedau?!

Din punct de vedere economic tara noastra aproape ca nici nu mai exista. si nici n-ar avea cum sa mai existe atata timp cat de doua zeci de ani incoace continua sa fie jecmanita, pe fata, fara rusine, fara frica, de exact cei care ar fi trebuit s-o protejeze si s-o dezvolte - de conducatorii ei, adica. Ceilalti, insa, cei furati si jecmaniti, avem vreo opinie, vreo atitudine? Ne-am opus vreodata, la modul real si consistent, vehement, uciderii noastre sigure? Nici vorba. Indiferenta si superficialism total. Din acest punt de vedere, nici acestor criminali economici care, in loc s-o dezvolte, o ucid, cate putin, in fiecare zi, fiind vorba aici despre Romania, nu le vine sa creada cat de linistiti pot fura. inaintasii nostri, tot asa “cuminti” erau?!

Din punct de vedere al implicarii noastre politice mai are rost sa mai discutam? Aici santem impartiti in doua categorii. Cei care facem politica in fiecare zi a vietii noastre si care castigam, prin rapt, intr-o legislatura cat au castigat altii in sute de ani, si cei care facem politica o zi la patru ani si care “castigam” o punga cu sucuri, cu zahar si cu ulei. Poate exista un superficialism mai cras decat acesta?! Suntem noi demni, acum, in anii 2000, de a ne considera urmasi ai lui Horea, ai Vladimirescului, ai Iancului?! S-avem pardon!

Scriu toate acestea intr-un decembrie al lui 2000, un decembrie mult prea trist pentru poporul nostru. Trist si greu, zice acelasi popor, in primul rand din punct de vedere economic si social. si are dreptate poporul, dar doar pe jumatate. Daca noi, acum, traim cea mai grea iarna de la ’89 incoace, pai asta ni se datoreaza, fratilor, in primul rand noua, iar aceasta “datorie” este de natura mistico-spirituala. Apogeul superficialitatii Poporului Roman nu este de factura sociala, nici economica, ci este acela care tine de trairea noastra, tot mai proasta din punct de vedere calitativ, in relatia cu Dumnezeu, in comuniune cu El. De aici porneste raul si de aici ni se trag toate celelalte neajunsuri.

Pe de o parte noi, romanii, cei declarati ca fiind in proportie de 80 - 90 % ortodocsi, am ajuns cu trairea mistica la un superficialism care ii dispera, pur si simplu, pana si pe clericii nostri cei mult iertatori. “Trag” acestia de noi, in fel si chip, spre a respecta postul celei de-a doua mari sarbatori ortodoxe, “trag” spre a ne cuminti, spre a ne spovedi, spre a ne impartasi, fac, adica, tot posibilul spre a ne respecta statutul declarat, dealtfel, de noi insine, in proportie de 80 - 90 %, de crestini ortodocsi.

Iara noi ce facem?

Pai, facem orice altceva, numai astea, nu! Ne ocupam cu te miri ce “traditii”, care mai de care mai vrajitoresti si mai neromanesti, ne facem planuri pentru petrecerea revelionului ca si cand asta ar fi evenimentul central al sfarsitului de an, ne pierdem zile intregi prin magazine cumparand, cu banii aia putini pe care ii avem, ca si cand s-ar sfarsi lumea si ar trebui sa ne facem provizii in acest sens, iar cei putini, jalnic de putini, care mai mergem si pe la biserici, facem aceasta dintr-un formalism extrem de periculos si participam la sfintele slujbe cu un superficialism dezradacinant si deznationalizator. si apoi ne-ntrebam si ne miram de ce nu ne merge bine?! inaintasii nostri, cei necaracterizati de superficialitate, nu se comportau asa, ca noi.

Putem analiza orice perioada din istoria acestui neam de pana la nefastul an 1944, si vom constata, cu extrem de putine exceptii, ca romanii acelor vremuri erau “implicati” in trairea lor ortodoxa la un nivel mistic cu totul si cu totul superior. Ei, acei oameni simpli, nescoliti, care habar n-aveau sa scrie si sa citeasca, ei mergeau la biserica regulat, in fiecare duminica si sarbatoare, participand la sfintele slujbe cu o frica de Dumnezeu care ii impingea, asa fara de carte cum erau, catre intelepciunea cea apartinatoare lumii de sus, ei tineau posturile cu o rigurozitate demna de invidiat de catre noi, cei de azi, ei se spovedeau si se impartaseau fiind deci, nedeclarati, adevarati ortodocsi practicanti. Prin comparatie cu ei putem intelege de ce noua, acum, ne merge tot mai rau din punct de vedere socio-economico-politic?! Iata un prim aspect.

Pe de alta parte, inaintasii nostri despre care tot vorbim, se implicau, chiar daca ciclic, dar se implicau zdravan de tot in bunul mers al cetatii si al tarii lor. Aveau opinii si luau atitudini. Am “strigat”, mai sus, trei nume de mari romani; pe langa acestia mai sant inca altii si altii, dar asta pana mai alaltaieri. Acum, in ultimii doua zeci de ani, parca santem vrajiti. Indiferent de cele intamplate si petrecute in tara nostra, noi ne comportam ca si cum am fi chiriasi pe-aici, si nu stapani.

Reactia noastra in fata raului din Romania post-decembrista este una egala cu zero, iar raul cu pricina este unul imens:

- Minoritatile nationale fac legea, nemaisupunandu-se niciunei reglementari legale;

- Cetatenii care se bucura de un loc de munca, si ala extraordinar de prost platit, sunt de la zi la zi tot mai putini;

- Pentru actualii someri, dar si pentru cei care au iesit din plata ajutorului de somaj si pe care nimeni nu-i mai cuantifica niciodata nicaieri, nu exista nici cea mai mica speranta in a-si gasi un loc de munca apropiat macar de calificarile lor;

- Activitatile si preocuparile de care tine siguranta nationala viitoare a tarii precum munca politieneasca, sanatatea si invatamantul sant aruncate in derizoriu;

- Economia nationala a fost vanduta, de regula pe nimic, strainilor, la acest moment romanii fiind un fel de popor fara de tara;

- Indiferent unde lucreaza romanul, cu foarte putine exceptii, este extrem de prost platit, undeva la 25 % din cat castiga omologul lui din Vestul Europei, iar asta in conditiile in care tot el, romanul, plateste pentru produsele de larg consum un pret cu 5 - 10 % mai mare decat acelasi omolog al sau;

- Sindicatele care, in mod normal, ar trebui sa lupte pe viata si pe moarte pentru interesele sociale si economice ale membrilor lor, au in frunte pe unii dintre cei mai corupti romani;

- Biserica noastra Ortodoxa si nationala este atacata, cu o vehementa iesita din comun, de catre cea mai mare erezie a tuturor timpurilor - ecumenismul cel mult inselator;

- Preotii nostri ortodocsi, in marea lor majoritate, traiesc intr-o saracie crunta, multi dintre ei fiind obligati sa-si ia diverse servicii lumesti pentru a nu le muri familiile de foame;

iar lista poate continua, desigur, pe zeci si zeci de pagini.

Tuturor acestor lucruri, eu, le zic ca fiind rele indreptate impotriva Poporului Roman cu scopul de a-l dezradacina si a-l deznationaliza. Asta se doreste cu acest popor, dar el, poporul, face ceva in apararea sa? Din pacate, nu! El abordeaza toata aceasta problematica cu acel superficialism distrugator de care tot pomenim, dupa care se vaita cum ca-i merge rau. Pai, cum Dumnezeului ar putea sa-i mearga bine?! Ar fi imposibil, nu?!

Dar, daca acelasi popor ar incepe sa se inspire din gloriosu-i trecut, daca ar reveni la statutul de popor ortodox practicant si nu doar declarat, daca ar intelege ca nationalismul si nationalitatea nu sant niste mofturi ci sant niste stari de fapt cu care se va prezenta inclusiv in fata Marelui Judecator care, functie de faptele noastre, va putea, atunci, sa ne condamne, precum va putea sa ne mantuiasca, daca va intelege ca el, Poporul Roman, este aici, in Romania, stapan si, ca atare, asa trebuie sa se comporte, cu naturalete, cu demnitate, cu smerenie curata, ortodoxa, dar nu cu capul plecat in fata tuturor liftelor cele cu balele curgand dupa acest minunat pamant, atunci totul in viata lui se va schimba in bine.

Cand se va lepada de aceasta superficialitate si de aceasta neimplicare, cand va reveni la rugaciunea cea permanenta la Christos asa cum a trait pana la “descalecarea” comunismului cel satanist, cand va intelege ca nimic din ce e bun nu se poate obtine fara sacrificii, atunci, sigur, Dumnezeu isi va reintoarce fata Sa catre Poporul Roman, umplandu-l, asa cum a facut-o de atatea si atatea ori in decursul istoriei, de vrednicie.

Totul, insa, depinde de noi. De vom vrea, vom reusi.

Acum, in aceasta situatie, ce-am putea zice decat: Doamne ajuta !

Sorin Andrei
(decembrie)

0740.077.536
Alexandria, Teleorman.

Despre autor

Sorin ANDREI Sorin ANDREI

Colaborator
3 articole postate
Publica din 07 Noiembrie 2010

02 August 2012

Vizualizari: 835

Voteaza:

Atentie la superficialitate 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE