Biografie din prigoana comunista

Biografie din prigoana comunista Mareste imaginea.

Buna ziua, ma numesc Sorin Andreica si ar fi o intreaga istorie despre mine de la nationalizarea si etatizarea bancilor 1947-1948 si pana azi (nationalizare=etatizare), mai ales ca tinerii sunt interesati de perioada odioasa si trebuie sa stie, nici eu nu ma consider batrin ca am doar 44 de ani.

Vreau sa respect proportiile intre suferinta fostilor detinuti politici si a descendentilor celor ce nu au avut origine sociala sanatoasa si care au avut partea lor de suferinta cu toate ca zabrelele noastre erau afara, in aer liber.

Bunicii mei au fost oameni instariti au avut pamant, o fabrica de cherstea, o batoza un cazan de fiert tuica si o gospodarie cu de toate pina in noaptea ce a nimicit toata munca si sacrificiile facute de neamu meu prin actul de nationalizare- legea odioasa nr.119 din 11 iunie 1948.si celelante legi si decrete.

Intr-o noapte cei ce cu ura fata de munca bunicilor si strabunicilor mei au ocupat fabrica si l-au arestat pe bunicu pentru simplu fapt ca a fost un om gospodar.Fabrica era ocupata si pazita de securisti, care nu le permiteau nici macar sa se aproprie de ea.Cand bunica mea s-a intersat de bunicu , fiind dus la Baia Mare si care reusise sa scape ajutat de un cocis-vizitiu-ascuns intr-o gramada de gunoi de grajd si apoi fugind pe la Sighet unde s-a ascuns, i s-a spus "unde-i banditu ca scot pistolu din sertar si-l impusc ". Foloasele muncii bunicilor si strabunicilor mei le-au tras comunistii pana in 1962 cand fabrica a fost o parte mutata si alta demolata.

Au dus-o greu, imi povestea bunica ca atunci cand trebuia sa dea cotele au dus o caruta plina de cereale si ii mai lipseau cateva kilograme, si ce sa vezi, au venit si i-au confiscat de prin casa, nu-mi mai aduc aminte ce.Prin alte parti am auzit ca intrau in case si luau tot, nu le mai lasa nimic din toata truda de o vara.Comunistii erau adevaratii "Jupuitu " a lui Moromete in perioada cotelor.Toata viata lor a fost un chin si o vrajba.

 

2. Copilaria

Eu in primii ani de viata ma pandea moartea printr-o boala crunta , iar daca nu erau bunicii mei sa ma duca la Sighet in spital eram doar o amintire vaga .Cateva din cele ce mi s-au intiparit in minte din anii copilariei mele si pe care le tin si acuma-n minte, cum ar fi joaca prin spatele batozei ce avea un tambur plin de cuie patrate si groase, deasupra niste site la care nu reuseam sa ajung niciodata, doar ma uitam la ele si pe care o ascunsesera intr-o sura mare in capat , dar care a disparut si ea fara a-mi da seama.

Ce m-a mai marcat a fost moartea strabunicii mele si bliţul unui aparat foto ce m-a speriat in gradinita germana.Cu toata ura impotriva clasei mele de dusmani ai poporului eu am crescut la doua familii de nemti dintr-un cartier unde se vorbea un dialect nemtesc, unde mergeam lunea si veneam sambata si unde luam bataie impreuna cu copilul lor de aceiasi varsta cu mine, el statea in fata iar eu in spatele lui si cand dadea in el nu stiu cum se facea ca ajungea la mine, iar vorba lu mama painea unsa cu unsoare si cu boia era la ordinea zilei .Parintii mei si-au tras mult de la gura ca sa pot invata germana.

Pentru ca parintii mei erau apropae tot timpul la servici am mai crescut si cu bone ce ne-au umplut de paduchi, mama sosea seara tarziu iar tata ajungea atunci cand nu se mai putea face nimic pentru ca odata ajunsi acasa erau epuizati.

In scoala germana am invatat sa cant la flaut da nu prea mult "Alle meine Entchen"(toate gastele mele)si cam atat.Colegii mei au aparut intr-o emisiune la televiziunea romana, emisiunea in limba germana .Inainte de a incepe m-a apuct cineva de cravata si m-a smuls din mijlocul colegiilor si m-a dus printr-o camera pana cand a trecut filmarea.Tot asa am patit-o in tabara la Varteju Bucurestilor cand am participat la emisiunea sapte ori sapte , tot la televiziunea romana(parca mai era alta) si cand dupa emisune ma prinde cineva si ma scutura bine de nu realizez ce mi se intampla.Facand legatura intre cele doua imi dau seama ca nu eram doriti nicaieri.Toata viata mea am fost un taciturn, construind un monument al tacerii oculte.

Nu stiu de ce dar parca eram ciumat sau aveam lepra prietenii , in gilimele spus, faceau chefuri, sarbatori de nastere iar eu nu eram invitat cu toate ca ii vedeam cum vorbesc fata de mine sa se intalneasca sau sa petreaca undeva .Pe mine nu ma chemau , nu va dati seama ce durere sufleteasca aveam si cum ma simteam de marginalizat.Cred ca le spuneau parintii sa ma evite.

Tot asa si cu Gyuri un vecin de pe o strada laturalnica caruia ii cer imprumut o pereche de tenisi sa joc si eu fotbal , si care mi da, A doua zi ma intalnesc cu el avind tenisii lui in picioare, si sa vedeti ce patesc, ma descalta si ma lasa-n picioarele goale numai cu ciorapii, ce sa fac, ce sa fac, eram la doua strazi de casa mea si aproape de centru, sa fi vazut ce fuga, descult numai in ciorapi pe strada pana acasa.Bine veti zice ca si altii o avut paţanii din astea si aveau origine sociala sanatoasa.da durerea sufleteasca n-o avut-o nici unu cum am avut-o eu.Cu tot respectu fata de cei ce citesc si respectand proportiile, da cred ca cei de teapa mea "pleava si drojdia societatii "cum ziceam eu pe vremea odiosului o sa ma inteleaga mai bine.Un alt eveniment pe care acuma il realizez este momentul cand am fost dus cu scoala sa vedem o fabrica de cherestea sa ni se arate un gater cu rotile de transmisie si cu volanta ce se afla sub podea... parca cineva mi-a facut o poza-asa o fost sau ii si al vostru.

Eu nu mi-am ţinut niciodata pe vremea odiosului ziua de nastere iar la aniversarea de 18 ani , cand am cheltuit aiurea 800 de lei pe jocuri cu masinute, (ca sa se justifice urmarea)iar suma considerabila pe atunci, primita de matusa mea care m-a cautat toata ziua prin Timisoara facadu-si griji de disparitia mea si care vroia pe acei bani sa-mi cumpere ceva, gasindu-ma pe un pod pe cand ma intorceam spre casa imi arde o palma de o tin minte toata viata.Tot asa si la nunta mea pe langa dar am primit si o palma, de data asta de la mama.

Cam atit o fost cu aniversarile mele in afara de un episod pe cand eram in clasa intii, cand strabunicul meu mi-a ţinut ziua doar in familie si pe care mi-l amintesc batrân in capul unei mese lungi laudandu-ma pentru premiul trei la sectia germana , care locuia intr-o casa boiereasca cu usi si camere inalte avand o terasa care era plina de muscate pe pervaze de iti era mai mare dragu sa stai vara, de unde se vedea varful unui munte ce veghea ca un martor al oropsitilor, faradelegilor si nedreptatilor.

Casa a fost nationalizata si daramata ca sa construiasca o cladire rece de betoane sa le fie cald minerilor ce lucrau pentru prabusirea adica propasirea unei lumi utopice in minele dintr-o localitate limitrofa.

Fiind bun prieten cu aproape toti evreii in perioada interbelica, carora le imprumuta bani tot timpul ca un mic banker , care dormea iarna in frig si manca cu cumpatare sa nu cheltuiasca banii pe care-i stringea intr-o "scatuie"cutie , pe care o tinea inchisa cu lacat intr-o camara de numai pe scara puteai ajunge la ea, la care eu mai tarziu cand el era foarte batran si scatuia era plina de pine de paianjeni iar eu cat o lungime de coada de matura ma uitam la acel loc fara a-mi da seama ca acolo se regaseau atatea sacrificii naruite de tavalugu proletariatului solidar si plin de ura.

Bunica imi povestea ca strabunicu a fost in primul razboi mondial pana la capatul lumii prin Asia, unde a stat 8 ani in lagar si povestea prin cate a trecut. "Razboiul ii tragic si absurd" spunea marele scriitor Camil Petrescu si-mi mai povestea cum a ascuns o familie de evrei in timpul nazismului, dar care dorea sa fie cu familiile lor, au plecat fiind dusi in lagare unde si-au gasit sfarsitu.Familia mea a fost prietena cu evreii generatii de a randu.Strabunicu era foarte bun prieten cu primarul Ştrifunda, un mare erou al luptei de clasa ce a fost prigonit prin munti si care a luptat impotriva urii si indirjelii clasei indoctrinate cu slogane utopice si cu care strabunicu a fost la Alba Iulia cu drapele fiind mandri ca sunt romani.

4. Liceul

Acuma realizez ca perioada cea mai involburata a vietii mele era cea din liceu si parca cu predilecţie pentru aceasta etapa a vietii, cum de altfel am abservat ca in anii 80 s-a intamplat ceva, las istoricii sa clarifice , ceva ce i-a determinat pe indarjitii vremii sa ascute lupta de clasa , sa fie mai preşuasivi, devenind mai elaboriosi in a incerca rezistenta umana, in ai persecuta pe dusmanii de clasa si ai prigonii, cum bine zicea cineva.

Toata viata am fost un om credincios, de multe ori in perioada asta mi-am pus intrebarea despre ceea ce sustineau si sustin unii oamenii de stiinta ca universul este infinit.

Sa fie oare infinit, nu exista asa ceva.Infinit este ceva care nu se termina niciodata , nu se poate sa nu aibe un capat.In afara faptului ca poate fi o sfera, galaxia noastra, da atunci si acesta sfera trebuie sa fie marginita de ceva.Poate de o alta galaxie.Si tot asa.In afara universului poate sa nu existe nimic, dar si acel nimic trebuie sa fie ceva cat de putin, un proton un electron o molecula.Raspunsul pe care mi l-am dat este ca exista Dumnezeu ca numai El a putut crea lumea, pamantul si universul. Ma intrebam cum se poate ca crestinismul si mahomedanismul sa aiba identic doua persoane Dumnezeu cu fiul sau Isus Cristos si sa aibe o carte sfanta Biblia, iar la arabi cu tot respectul fata de credinta lor sa-l aibe pe Mohamed si Alah, avand cartea sfanta si foarte respectata Coranul.Sau ca Biblia sa fie in mare parte asemanatoare in mai multe colturi de lume.

Apropae toti de pe glob au ajuns sa se inchine cuiva de-a lungul vremurilor(mai putin comunistii), budistii sa se inchine lui Budha, grecii la inceput se inchinau zeilor. Adeptii darwinismului se inchinau si se inchina stiintei, cu toate ca si ei, cred, petrec sarbatorile(comnunistii nu aveau sarbatori)s.a.m.d.Sau cum afirmau scolile filozofice chinezesti Kun Fu Tzu sau Lao-Tzu ca lumea s-a format din cele patru elemente apa, focu, lemnu, pamantu si metalu sau , confucianismul s.a.m.d(si tot comunisti sunt)Multi vor zice ca nu puteau sa-si explice fenomenele naturii si se inchinau unei fiinte supranaturale.Da chiar apropae toti de pe glob sa ajunga sa se inchine numai comunistii nu.(zic eu acuma)Da las oamenii mai competenti in ale religiilor sa clarifice, eu mi-am spus un crez al meu, ca exista Dumnezeu. Doamne apara si ne pazeste.Si uite asa in aceasta perioada am stat si am cugetat fara a avea pretentia ca voi deveni filozof.

5. Urmarirea

Perioada din liceu a marcat inceputul urmaririi mele efective dupa un evenimet care mi-a marcat viitorul.Intr-o zi de vara aud galagie in fata liceului, curios ma duc si eu, cand ajung acolo vad un profesor urcat pe acoperisul institutiei pe care il cunosteam din vedere, lume multa adunata, prin preajma doua boxe mari scoase in fata casei de cultura care mergeau cu putere ca sa nu se auda ce zicea, ca sa-l bruieze.

Nu stiu cat am stat pe acolo dar am plecat inainte de a se sfarsi.Intr-o zi dupa acel manifest de nemultumire spus cu curaj pe acoperisul liceului impreuna cu un coleg de an ma indreptam spre casa, in drumul nostru prin parc zaresc in fata unei banci cativa colegi din clasa lui iar pe banca pe acel profesor pe care il vad acum aproape carunt, spunea ceva , nu mai stiu exact ce da parca era ceva filozofic.Ma opresc, stam cateva minute si apoi plecam.Era asa de carunt, cum o putut incarunti asa de repede prin ce cosmaruri o fi trecut. Nu trece mult a doua sau a treia zi sunt chemat din clasa la director, ingrijorat si speriat la culme, oare ce am facut, ajung acolo si intru, in locul directorului era o persoana pe care nu o cunosteam era de pe la comenduire. Asta o fost unul dintre momentele fatidice ale mele, unul din multele care au urmat.

Dupa aceast refuz ma simteam urmarit iar frica de la acea intrevedere persista , de fapt nici eu nu mai stiu ce simteam, da ca sunt urmarit si evitat de toţi simteam tot timpul. Nu mai stiu exact cat a trecut dupa acest eveniment ca ajung sa fiu batut si bagat in spital cu o cicatrice la buza de sus de un oarecare nume de marinar pe care dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.Mai tarziu cand am mers in armata, acel individ de la comenduire, imi dau seama de abia acuma, mi-a pus o vorba buna sa ajung la vre-un diribau(constructii cfr) ca era de faţa, da nu i-a reusit ca parca o mana nevazuta m-a salvat .(soarta avea alte planuri cu mine mult mai involburate)Intr-o zi stam pe banca cu un coleg si il vad cu coada ochiului pe acel personaj de la comenduire cum trece aproape de mine chiar in spatele meu ca sa auda ce vorbesc, mi-am dat seama dupa modul cum se fofila ca ma urmareste.Eram evitat de toti si ma simteam asa de marginalizat, parca traiam pe o insula pustie .Tot pe marginea prapastiei eram.

Ce sa va mai zic ca dupa acel eveniment parca aveam o lepra si o ciuma mai mare de ma evitau toti mai abitir decat inainte, nu mai aveam cu cine sa ies, iar aproape toti ma priveau cu racela ferindu-se de mine si eram mai tot timpul singur.

Nu trece mult si-mi fac analizele pentru ca nu ma simteam prea bine, ma dureau inchieturile si oasele.Medicul ma interneaza si-mi pune diagnosticul de reumatism poliarticular incepand sa-mi dea un tratament cu aspirine.Imi prescrie sa iau 10 tablete deodata si apoi sa scada doza.Cand aud imi zic in sinea mea ca asta vrea sa ma distruga cu atatea aspirine(sa-mi manance pipota, cum zicea cineva pe atunci).Nu stiu daca se prescriu atatea aspirine deodata pentru un tratament dar speriat cum eram si simteam ca mi se doreste ce-i mai rau ma fac ca le iau si pe urma le arunc fara sa ma vada nimeni.

In perioada liceului ca si mai tarziu ascultam la radio Europa Libera da de cele mai multe ori ascultam Vocea Americii, parca imi placea mai mult ce mai butonam eu sa reusesc sa prind postu pe calea undelor, da se auzea cu mare greu la radioul pe care-l aveam noi si eram atent la ce ora incepe emisiunea in limba romana ca a doua zi sa pot sa ascult din nou, imi placea.

6. Armata

Armata pentru mine a fost una dintre cele mai grele etape ale vietii.In prima zi cand am ajuns la cazarma am fost dusi la tuns si dati cu un praf al carui rost nu-l stiam.Cand ma tundea frizeru m-a cuprins o tristete iremediabila(vorba lui Toparceanu) care ma insotit aproape tot timpul, tuns la zero ma simteam foarte, foarte suparat , ca un detinut. In primele zile eram mai mult pe la sanitari pentru o deviatie de sept ce trebuia cauterizata. In perioada (in primele luni de armata)faceam o instructie epuizanta, iar pentru mine era ceva mai mult parca eram predestinat sa fiu batjocora "caprarului comandant"in Sorogari pe varianta (loc de instructie) unde curgea Calcaiana, o apa muradara de sudoarea instructiilor fara rost ce curgea de parca ar fi stat pe loc.

Fiind toamna sufla un vant rece de-ti inghetau oasele.Un caprar cu nume de erou de roman ma "simpatiza" iar cand eram pe campul de instructie ma lua separat si batandu-se cu palma aproape tot timpul peste picior langa fesa, imi zicea "pas aici"si ma alerga la un copac izolat caruia ii zicea "copacul lui Craciun", batjocorindu-ma in asa hal ca trebuia sa fac ceva ca sa scap.De atata batjocora incepusem sa-mi zgarii un oscior proeminet din nas ca sa-i arat ca-mi curge sange si sa nu ma mai oropseasca atata, sa pot sa stau deoparte sa mi se opreasca si sa ma lase-n pace.Pentru mine istructia era foarte, foarte grea.Tot in aceasta perioada am fost dat afara de la UTC pe motiv ca mi-am pierdut canetu.Ce m-au mai criticat facandu-ma de ocara(erau foarte versati in astfel de taine)in fata la toti.Iar eu plutem in rusine si-n frica de ce oare o sa mi se mai intample.Si asa am ajuns sa fac armata fara sa fiu al partidului.Scriam pe o poza pe care am trimis-o din armata "MULTE SALUTARI DINTR-UN LACAS AL EXIGENTEI DETERMINAT DE REGULI=CARE NU MA VOR SCHIMBA DESTUL DE MULT."

Iar in poza arat de parca am inghitit o matura.

Tot in aceasta perioada am fost dusi sa facem trageri intr-un poligon in alta localitate.

Din targul iesilor am trecut in Botosani.si ca sa ajungem la poligon din Harlau pana la Copalau trebuia sa trecem prin comuna Flamanzi, oras acuma, pe care am stabatut-o cu autobuzul foarte greu, crezand ca nu se mai termina, atita de mare si de lunga era de te cuprindea o stare ca si atunci cand te grabesti la o intilnire si autobuzu mergea de parca sta pe loc.Trecand pe acolo mi-am adus aminte ce-a patit Didina pe ogor in romanul "Rascoala"scris de marele romancier Liviu Rebreanu .Ajuns la poligon nu am fost lasat sa trag nu stiu din ce vari motive , ce prostie sa faci sute de km si sa nu te lase sa tragi, apoi ajung sa stau trantit langa un gard de oboseala si nesomn iar afara era un frig de-ti clantaneau dintii , numai o minune a facut sa nu ma inbolnavesc.

Fiind la scoala de gradati am avut parte de o instructie caprareasca, (iar eu am avut parte de o pregatire in plus)scoala pe care nu am reusit sa o termin pentru ca am fost trimis la lotul sportiv al granicerilor deoarece eram legitimat la o echipa de fotbal juniori din divizia C.Echipa de fotbal la care nu am stat prea mult pentru ca eram moale.Iar la lot erau chemati doar cei legitimati.

La lotul sportiv am ajuns sa joc volei, cu toate ca legitimatia era la fotbal.Voleiu era sportu pe care-l facusem doar in liceu.Nu zic eu la nimeni nimic si raman la lot , nici nu stiam macar pe ce lume sunt.

Avem ordin sa ne deplasam la Radauti in cantonament, aici ne pune sa alergam pe hipodrom cu bocancii intr-o zapada de o jumatate de metru.Intr-o zi ce patesc, vreau sa ma duc sa iau niste lapte de la magazinul din apropiere , nu stiu cine m-a prostit , si cand sa ies ma ia cel de la poarta ducandu-ma la comandant spunind ca vreau sa fug din unitate, ce minciuna si ce nedreptate, iar comandantu ma scoate in fata sportivilor si ma arata cu degetu ca sa ma dea exemplu trimitandu-ma la arest.In fata tuturor sportivilor din lot ma cuprinde un plans din tot sufletu pentru ca eram neindreptatit si cata rusine am indurat de nu pot exprima-n cuvinte.La arest nu am ajuns ca m-am prefacut ca ma doare gatu, ca am amigdalele marite si ca sunt racit.Reusesc sa scap da rusinea a ramans, iar dupa aceasta nedreptate nu am mai iesit nicaieri.Dupa pregatirea de la Radauti Bucovina ne-am intors iar la Iasi.

Da am scapat si de data asta.Ajung la Sighet si nu mi-a mai pomenit nimeni nimic, parca cel ce raspundea de noi uitase ca nu ma lasase decat cu o jumatate de gura.Da nu stiu cum se face, ca un zvon spunea ca sunt baiatu primarului, era doar o asemanare de nume si asa am scapat.Stiu asta ca pentru ca mai tarziu cel care raspundea de lot, la cererea facuta sa raman in Sighet sa fiu mai aproape de casa imi zice ca de ce nu i-am spus ca sunt baiatu primarului.Tac eu si nu zic la nimeni nimic ca poate ma lasa la Sighet.Da ce sa vezi nu numai ca nu m-a lasat da ma trimis unde a inţarcat mutu iapa, prin Moldova intr-un catun uitat de toti si de toate , departe de lume si de viata.Aici comandant era unu care a fost, cred eu acuma, mutat disciplinar.Era de al meu.Ajung sa ma imprietenesc cu el si o tineam tot intr-un chef, mergeam cu sareta prin sate invecinate pe la nunti si intreceri de volei, chefuiam de toti intrebau ca cine suntem.Eu eram vizitiu si galopam cu calu cantand de ziceam ca pentru noi ii sfarsitu lumii, da ii dadeam zahar cubic si ma mai impacam cu el.Ce sa zic, ma intelegeam foarte bine cu comandantu punctului si cred ca acesta a fost motivu ca ma pune la magazia de alimente.Aici sunt cuminte si nu fac nici-o boacana.Mai calaream eu calu , da nu-mi placea decat cand galopam la vale.

Am fost catalogat ca limbut-zicea cineva cu atata ura de ii venea sa te bage-n pamant "iti rup gura de..." cand eram pe cal calare. Si cred ca mi se mai trage si de cand i-am zis cultu personalitatii, odiosului, ca orbu gainii cand eram in liceu.

Intr-o zi cand faceam paza pe frontiera cu toate ca eram la magazie.Sa vedeti ce patesc, ma intalnesc cu o fata faina, blonda cu un trup vanjos, cu care ma opresc la o vorba, vorbim noi ce vorbim si ne dam intilnire pe a doua zi. Fiind invoit ma pregatesc sa ne intalnim, ma dichises, ma aranjez si ma duc in satul in care locuia.Cand ajung la locul in care ne-am inteles, o astept putin iar apoi o vad cum iasa pe poarta si arunca un lighean de apa pe mine.

Aveam si un secretar de partid care, mai tarziu am aflat, tot umbla cu strambe pe la comandantu de companie, despre mine si comandantu punctului ca asa si asa, da macar de spunea ce era adevarat, da numai minciuni.Nedreptatea era la ea acasa(telefonu de la partid functiona).Inainte cu 6 luni de a ma elibera, luni ce nu erau sigure ca se tot zvonea ca se prelungeste armata la 1, 6 luni sau ca se micsoreaza la un an, sunt chemat la comandantu de companie care imi da o veste de ma nauceste.Mai tarziu aflu ca cei care erau mai aproape de liberare(lasare la vatra) erau trimisi pe la Cooperativle Agricole de Productie, C.A.P.(cam asta facea mai mult armata pe atunci)si fiind ultimul leat(ciclu incorporat) care mai mergea la munci agricole si ca leatul meu nu mai era dus din nu stiu ce motive, au avut parte de un pifan(cei cu un leat mai mic ca ei)adica pe mine.Nu stiu cum se face ca dupa vorbele spuse de secretarul de partid (de care eram acuzat pe nedrept mai tarziu ca am vrut sa-l bat si despre care aflu tot mai tarziu ca a stat in spatele propunerii de a am trimite)iar comandantul de companie avand o obligatie sau nu mai stiu ce, ma trimite in locul unuia la munci agricole.

Ajung eu mai tarziu acolo(cred ca se faceau presiuni asupra lui sa-i trimita pe toti cred ca trebuia sa fiu la numar)si vad ca suntem cazati in niste grajduri de vite ce erau varuite in alb, cu paturi de lemn si cu saltele de armata, iar noi eram cam cate o suta in acele asa zise dormitoare.Simteam un parfum de sudoare si de picioare de iti venea sa iesi afara sa dormi sub privirea lunii.Cu toate ca era vara geamurile mici de grajduri fiind deschise larg nu puteau face fata danfului(mirosului) cu care ajungeai din cauza epuizarii sa te obisnuiesti.Si incepe munca la taiat de porumb.Ce mai taiam eu la porumb, da numai cate unu-n rand si cum lasam sa cada pe umar cate-o tulpina pana se adunau mai multe de chinul era mai mare decat munca.Trebuia sa stai ore-n sir aplecat si sa tai cu secera fiecare tulpina de porumb.Eram epuizat, da ca sa fac sa scap de la munci patriotice.

Incep a ma preface ca ma doare o masea si ca am infectie.Cu foarte mare greu ma trimite la infirmerie in Botosani unde ma interneaza, trimitindu-ma prin oras pe la radiografii.Nu prea stiam de capu meu ce si cum da aveam putin infectie iar durerea nu aparuse.

Reusesc sa stau in infirmerie si sa nu onorez muncile patriotice aproape pana la sfarsit cand ma intorc la companie.La infirmeria batalionului unde eram cazat, sa zic asa, ma imprietenesc cu un sanitar care (zilele astea am aflat)era pocait, adventist.si cu care m-am inteles foarte bine, era tot un nedorit de teapa mea (zic asa pentru ca cultul adventist era scos in afara legii)asa ca era de al meu, da nu m-a putut ajuta asa ca m-am prefacut in continuare ca trebuie sa fac rezectie la dinti din cauza infectiei. Stau eu ce stau acolo fara sa ma timita nicaieri, ca apoi sa ajung iar la punctul de graniceri.Comandantul era schimbat, era mai rece cu mine, da incet, incet timpu trece si ajung la liberare.Bucurosi ca s-a terminat armata ne trimite la companie ca de acolo sa luam atobuzu pana la tren, era un frig si o chiciura iar un vant sufla cu o putere de-ti biciua fata pana ti-o invinetea.

Ajunsi acolo il vad pe comandantul de companie ca se uita lung la mine si ca ma cheama la el trimitandu-ma la tuns(asa de mult tineam ca parul sa-mi fie mai mare, sa fiu si eu frumos sa ma placa fetele). "Un …..(comandant)nervos si foarte slab la constituite in zadar vrea sa" (vorba lui Toparceanu) ma batjocureasca.Incep sa incerc sa-l pacalesc, da sa vedeti cum.Ma duc la frizer si ii spun sa-mi ia putin , foarte putin din par, ceea ce face, apoi ma duc la un lighean cu apa si mi-l ud si il apas tare, tare sa nu se vada ca nu l-am tuns.Ma invart eu pe acolo ca apoi sa ne scoat-n fata zicandu-ne vrute si nevrute da nu l-am bagat in seama ca supararea (aveam o durere in suflet ca ma simteam batjocurit, nu pot sa acuz da telefonul de la partid functiona)ma domina.Iar spaima ca ma timite din nou la tuns era mai mare si erau ultimile minute de oropseala cu el.Reusesc sa scap pacalindu-l s-au luandu-se cu alte treburi cand ne-a scos in fata a uitat de mine.

Tata trimis de mama ma astepta intr-o laocalitate, nod de cale ferata, ca sa nu ma imbat(ca se mai imbatau de bucurie cei care se lasau la vatra )si sa nu cad sub tren.Plecam din acea vagauna uitata de timp iar pe drum ce patim, trebuia sa trecem un deal destul de abrupt iar chiciura si vantul taios a format o pozghita de gheata de nu mai putea urca autobuzu.Ne dam noi jos si incepem a impinge la autobuzu liberarii noastre si dupa mult frig si obosela reusim iar eu am ajuns cu bine la tata dupa ce am mai schmibat un tren.Ajunsi in tren ma uit dupa secretarul de partid si ii arunc o privire de se piteste mai bine in compartimentul lui caldut(credea ca vreau sa-l bat, da nu mi-am murdarit mainile cu alesii partidului)iar eu am ramas pe coridor pana ce am schimbat trenu spre casa.

8.Acasa la mama

Ajuns acasa cu mama ma intelegeam ca soarecele cu pisica.Ma hotarasc sa dau la facultate si ma apuc de invatat.Unchiul meu om foarte bun la matematica si la fizica, iar eu vrand la inceput sa dau la facultati unde se cerea aceasta materie a fost rugat de mama sa ma mediteze, ceea ce a si facut.Matusa mea care locuieste in Timisoara si faţa de care am un respect deosebit ca m-a primit pe vremea odiosului in casa si impreuna cu unchiul meu au acceptat sa incerce sa ma pregatesca pentru admitere.Matusa mea a tinut mult la mine si mai tine iar eu ii sunt foarte indatorat fata de tot ce a facut pentru noi cu toate ca atunci cand eram mic ma speria tragandu-si un ciorap de nailon pe cap, jucandu-se cu mine in casa strabunicilor mei unde a crescut mai mult si care le era tare draga, iar uneori ma facea sa plang ducandu-ma la scoala cu ea unde era suplinitoare pentru o perioada scurta de timp.Acolo ma punea in prima banca de nu stiu ce se intampla cu mine, da ma apuca o rusine si un planset de trebuia sa ma scoata pe hol.Ma certa si ma pedepsea ca mancam var de pe pereti, de tot timpul trebuia sa umble dupa mine sa vada ce fac.Toate acestea ma amuza acuma cand mi le aduc aminte.

La matematica nu eram bun de nimic, nu se prindea de mine si nici mie nu-mi placea aceasta materie foarte grea.Cat se mai zbatea unchiul meu sa-mi intre ceva in cap si cat se mai necajeau, da eu bota si tufa de venetia. Notiunile elementare si problemele mai simple care erau sub baremu intrarii la facultate le pricepeam. Da atata.

Si tot asa la anu ma pregatesc sa dau din nou, da acuma nu mai dau la facultate ci la o scoala de maistri militari de aviate la Mediasi.Ma trimit ai mei cu eforturi foarte mari, inca cu cateva saptamini inainte de examene sa iau ore, stau eu la hotel si cine era ca mine, alergam dupa fete da mergeam si la ore. Vedeam ca profesoru meu era multumit ca reuseam sa pricep exercitiile astea mai elementare sub pragu de admitere la o facultate, si cred ca era sigur ca o sa reusesc.Vine examenu si scriu, rezolv exercitiile si sunt bucuros.Da ce sa vezi cand se dau rezultatele ma vad primu sub linie, ce suparare pe mine si ce rusine.Fac contestatie si ma revolt, apoi astept rezultatul in care se recalculeza lucrarea mea.A doua zi ma cheama sa-mi arate de ce m-au picat, cand intru pe hol il vad pe secretaru de partid, un ofiter intre doua vârste foarte gras, de rau ce o ducea, ca-mi rade-n nas de nu realizez eu atunci ce se intampla cu mine si intru sa-mi artate lucrarea.Nu stiti dvs cum nu stiu nici eu, da asa prosteala cum m-a prostit si cum ma mintea prinzandu-ma de obraz si imi arata ca albu ii negru si negru ii alb, n-am pomenit.Si asa am ajuns acasa sa stie toti in oras ca am picat primu sub linie, la noi era o mare mandrie sa intri la o scoala daramite la o facultate.Da ce sa-i faci asa o fost sa fie si ai mei m-au trimis la munca.Uite asa am ajuns sa muncesc ca si muncitor necalificat cu toate ca am facut liceul ajungand sa-mi castig banii la munca cea mai de de jos, ai mei facand eforturi uriase ca sa pot sa invat germana iar mai tarziu sa intru la o scoala sau la o facultate.

9. Fabrica

Si uite asa era viata mea, ajungand sa lucrez muncitor necalificat la fabrica de mobila din oras cu toate ca aveam calificarea si diploma de bacalaureat de mecanic masini si utilaje.Ajung eu in fabrica incepand sa caut pe cineva pe acolo si tot asa cautand ma intreaba un maistru ca cine sunt, norocul meu sau ghinionul meu era ca sotia acelui maistru era colega cu mama.si uite asa ajung sa ma ia la el in echipa, omul mi-a vrut binele nu stia despre mine multe, da mai tarziu a fost schimbat si a venit un neamt in varsta a carui ginere lucra acolo si care se uita la mine mai sa ma bata tot timpu, de nu stiam ce are cu mine.Aici ajung sa lucrez cu un neamt care a avut probleme , nu stiu ce acuzatii "penale" sau nepenale.Tot ce lucram aveau tarife mici si erau migaloase de trebuia sa stam de multe ori dupa program sa terminam, ca de cand cu problemele din liceu nu-mi mai mergea nimic.Nu reuseam sa ajung intr-un loc mai bun.(mocoşeala era la ea acasa)Platiti putin si fiind moi amindoi(de corpurile migaloase ce trebuia sa le facem) ne dadea sa facem corpuri de mobila ce aveau tarife hilare .Intr-o zi il vad pe cel de la comenduire pe acolo, nu stiu ce cauta da m-am facut ca nu-l vad sau o fi vrut sa-l vad.Da eu mi-am vazut mai departe de treaba.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace ca am auzit ca plecat la cele vesnice.

Dupa cateva zile fac ce fac si ating cu amândoua mâinile o priza de ma tranteste de pamant, de numai o minune ma face sa scap cu viata, picioarele erau in aer iar spatele ca un glont s-a indreptat spre pardosea de am ramas nauc si fara rasuflare.Nu era nimeni la acea ora cand eu trebuia sa raman peste program sa-mi termin norma sau ce aveam de facut.Am scapat da spaima o ramas.Nu stiu da cred ca firele sau cam incurcat pe la priza, iar eu o duceam inainte cu chinul si cu batjocora de pe la toti de acolo.Eram o persoana Non Grata iar pentru mine totul era Tabu.Dupa o vreme il vad si pe baiatu profesorului de istorie pe acolo, el era la ambalj.Da n-a rezistat mult si a plecat.Mai tarziu am auzit ca incercase sa fuga din tara, si câta dreptate avea.

Scoala

Nu reuseam sa ma acomodez. Timpul in spatele gardului de la care ma uitam cu jind la cei ce erau in partea cealanta, pentru mine parca statea pe loc. Nu dupa multa vreme cunosc cativa prieteni cu care m-am intalnit la cineva acasa, mai tarziu aflu ca cineva dintre ei vroia sa fuga din tara.Dupa acele intalniri simteam pe cineva in urma mea.Intr-o zi tot asa sarind gardu(parca eram teligidat tot vroiam sa merg in oras sa ma intalnesc cu cu acei prieteni iar unuia ii ziceam "mobidyc"cu care ma intelegeam mai bine)vad pe unu de la comenduire pe acolo ca se apropie de mine si era asa de aproape ca mai sa puna mana pe mine da eu observ ca eram obisnuit sa-i vad inca de pe vremea liceului si stiam ca sunt dupa mine, da ii mai "driblam".

Si i-am pacalit pe urmaritori bagandu-ma intr-o buda(scuzati expresia)colectiva pana ce au trecut de mine, iar eu am iesit si am luat-o in sens opus pana la scoala.Toate astea cate s-au adunat iar pe deasupra si pentru simplu fapt ca cunoscusem pe cineva care vroia sa fuga din tara, motiv care ducea la umplerea paharului meu.Intuind eu ce se intampla n-am mai calcat pe acolo.Imi dadeam seama sau m-au facut sa-mi dau seama ca erau pe urmele mele si ca-mi purtau grija exmatricularii din vari motive inca de la inceput pentru ca nu eram dorit, aveam presimtiri, si spre deosebire de celelante episoade de data asta nu l-am vazut pe secretaru de partid pe aproape.(asa o fost sa fie sa ajung intr-o prapastie cat mai adanca).

Norocul meu a fost c-a venit revolutia si n-au apucat sa transpuna in practica efectiv si pe moment hotararile luminoase ale odiosilor , sa finalizeze ce au inceput pe la Jilava sau si mai rau sa ajung cu flori pe piept(o vorba din popor)sub vari motive.(facand asa o paranteza). Si asa au continuat cu urmarirea mea, cand ieseam din scoala ii simteam tot timpul in urma mea, uneori ma si intimidau.Cateodata il vedeam pe cate unu imbracat in ţinuta lor fudula cum trecea pe langa mine facandu-ma sa am presimtiri si ma cuprindea o frica pe care nu am cuvinte sa o descriu.

Eram in corzi.Intr-o zi fiind in practica dinainte de absolvire ma duc pana la matusa mea la Timisoara care lucra la spitalul judetean la cabinetul de Planing Familial sa cumpar verighetele pentru nunta pe care o stabilisem la doua zile dupa ce ajungeam acasa de la scoala.Sa-i fi vazut cum erau pe holurile spitalului dupa mine iar eu aveam o frica de cum numai atunci cand esti anchetat o aveai.Aveam taria sa nu clachez, asta m-a tinut cred pe picioare pana se apropia punctul culminant si apoi deznodamintul , si mai cred ca nu se grabeau ca aveam stabilita data nuntii.Ma repet, ca ii vedeam, cum zicea cineva numai atunci cand vroiau ei sa-i vad.De la Timisoara am luat-o spre Bucuresti cu trenu sa ma intalnesc cu soacra si cu viitoarea mea sotie sa-si cumpere rochia de mireasa, iar eu un ceas, ceea ce am si facut.In trenul destul de aglomerat le simteam prezenta langa mine , ce-i de o teapa cu mine "pleava si drojdia socetatii" imi vor da dreptate de cum ii simti.Nu prea realizam eu ce se intampla cu mine ca spaima era asa de mare si de apasatoare ca am fugit de ei prin culoarul trenului care ma ducea la Bucuresti.Inainte de a opri eu mergand repejor in primul vagon iar ei la cateva in urma, (era putin cam aglomerat) am coborat si mi-au pierdut urma , da nu pentru mult timp.Ajungand in capitala ma intalnesc cu sotia si cu soacra sa mergem la cumparaturi.Nu dupa mult timp il observ pe unu cu ziaru facut sul ca-i dupa mine.De acuma nu mai indraznesc sa fug ca eram si cu alai in spate. Si ziceam in sinea mea cand treceam dintr-o strada in alta ca sa acopar fuga mea de mai inainte, cum fug uite ca vin inapoi si merg incet.

Poate uni vor zice ca am avut mania persecutiei da cei care au suferit stiu la fel de bine ca si mine sau poate mai bine cum au fost prigoniti si cum se simteau de urmariti.
Mai tarziu imi spune mama ca si altu din acelasi oras cu mine a avut probleme in scoala vroind sa-l dea afara ca bunicii lui erau chiaburi, iar pata asta m-a urmarit si cand am ajuns la noul meu serviciu.Asta m-a facut sa fac legatura cu prigoana mea din scoala iar dedesubturi, motive si invective se gaseau multe iar altele se mai si confectionau.Si uite asa reusesc sa termin scoala (aveau astia un plan lugrubu cu mine de ma lasau asa dupa ce am reusit sa fug de ei, asteptandu-ma vremuri tulburi)iar cand ajung acasa ma si imbrac in mire si ma pregatesc de nunta.Toate erau aproape gata da cu foarte mare greu, nu vroia nimeni sa le dea carne de abia dupa multe rugaminti au primit.Mergem noi la starea civila ne casatorim si apoi mergem la localul.

Cine era ca si mine cu doua perechi de nasi (fala mare traista goala-cu banii luati din credite de parintii mei ca sa-mi poata face nunta)iar unul dintre nasi era pilot iar intamplarea face sa fie si cativa colegi de scoala sau serviciu cu un elicopter pe acolo, imprastiind prin zona ceva.Nu stiu daca li s-a cerut sau nu, da stiu ca s-au invartit cu elicopteru deasupra localului unde a avut loc nunta si au aruncat flori, da eu nu realizam ce se intampla cu mine, eram intr-o stare de urmarit.Ma tot uitam dupa cel de la comenduire da nu era nici unu pe acolo, sau nu i-am vazut eu.La 12 noaptea se termina nunta, iar cu aprobare se tine pana la ora unu dupa care la culcare ca eram obosit si cam pilit.(nici nuntile odiosii nu te lasau sa le ti toata noaptea, astea toate pentru ca copiii trebuie sa stie si sa nu mai laude vremurile odioase).

A doua zi vorbesc cu sotia mea sa mergem la popa sa ne cununam, fara sa ne stie nimeni, nu se putea ca prima data trebuia sa ne spovedim.Eu m-am spovedit da sotia n-a putut asa ca ne-am intors acasa si am amânat.Intre timp la noi acasa parintii mei au intins o masa lunga pe iarba sa se tina "Blidu cu grâu" un obicei strabun pe care maramuresenii il respecta, eu uitasem de el si cand ajungem acasa ma ia mama deoparte in holu mare si numa ce-mi trage o palma de o tin minte toata viata.(ca si cea de la 18 ani)Si apoi certurile erau la ele acasa:trebuia sa platesc un cantaret, iar sotia nu era de acord.Mama facea presiuni asupra mea(totul era o vrajba) sa se respecte obiceiu si sa se dea palinca la oameni cand plecau acasa, ceea ce uni, adica neamurile sotiei nu vroiau si uite asa certurile o tineau lant.(si-o fi bagat ala cu cornite coada si pe acolo).

Evitandu-ma, parca eram ciumat.Parca le-as fi facut ceva de toti se fereau de mine.Sau o fi dat holera peste noi.Cum zicea in Tanase Scatiu.Stateam la un hotel la o mansarda fara geam cu un miros lugubru, iar noaptea , nu stiu cine, cineva tot o speria pe sotia mea. Iar de frigu ce l-am indurat in acea iarna ca tot din raceala in gripa dadeam si din gripa in raceala, iar medicamentele faceau parte din hrana noastra zilnica, ca asa erau vremurile, pentru ca caldura era numai pentru unii, majoritatea populatiei tremura de frig intre betoanele facute la norma, si de exodul de la tara la oras cu colosii industriali, care lucrau mai mult pe stocuri de au reusit sa distruga o tara intreaga.

De multe ori mai trageam cate o cantare cand eram suparat, alungat de peste tot.

Mai intoarce doamne roata
Sa-mi mai vad odata soarta
Sa-mi vad anii tineretii
Sa-mi vad fericirea vietii
Care fara rost s-au dus

De la hotel ne-am mutat la o gazda si neavand lemne s-a imbolnavit si sotia de rinichi.Tot din boala in boala eram.Eu le mai trageam ca sa scap de clantanitu din dinti si de spaima ce o aveam stiindu-i pe astia dupa mine, iar sotia sa dus acasa la parintii ei pentru scurta vreme.

In aceasta perioada hotaram, eu si sotia, sa ne cununam la preot.Zis si facut rugam noi pe o pereche de nasi sa ne cunune si ne hotaram sa o facem la parintii lor acasa intr-o comuna departe de toti si de toate.O facem si ne cununam fara sa stie nimeni iar preotu cand a plecat din casa isi facea un semn de parca vroia sa scape de duhuri rele facandu-si cruce, cand ne-a vazut asa speriati de parca ne fugareau turcii .Cred ca ne vedea asa (mai mult pe mine care aveam atita stapanire de sine )stiindu-ma si simtind ca sunt urmarit incat s-a speriat si preotul grabindu-si pasi de pe langa acea casa in care ne-am cununat.Nu stiti la ce presiune eram supus, ca sa clachez(realizez eu acuma)sa fug iar de ei sau sa fac vre-o prostie, sau sa incerc sa fug din tara sa le confectionez motive. Da tot asa speram sa-i "driblez".In subconstientul meu speram sa nu ajung sa cad intr-o prapastie mai mare si tot mai mare.

11. Revolutia

Revolutia era aproape iar presiunile asupra mea cresteau, cred ca se apropia punctul culminat al urmariri mele, iar apoi deznodamantul.Vine revolutia, eu stam la servici ce stam iar apoi spre casa.Credeam ca s-a terminat.Da ce sa vezi, sa nu, cat erau de indarjiti impotriva mea ca si in noaptea revolutiei astia ma tot urmareau si ma intimidau, iar intr-o seara cand mergeam la servici, eu luandu-o prin centru, nu aveam de ce sa-mi fie frica, numa ce vad ca vrea unu sa ma bata da l-a tinut colegu lui sa nu sara pe mine.Nu l-am cunoscut ca era intuneric, se vedea parca ca si o umbra, cred ca era beat sau facea pe beatu.

Apropo de revolutie ca multi interpreteaza cum vor si asa-i bine sa interpreteze, da dupa definitia revolutiei pe care am invatat-o pe vremea odiosului este ca se schimba o oranduire sociala cu alta oranduire sociala, cum s-a intamplat la noi , de la comunism s-a trecut la democratie deci a fost o revolutie, da pentru mine nu s-a schimbat nimic.

In 1994 am fost pensionat.

In prezent sunt licentiat in stiinte juridice la stat, zi, O ducem cu bune si cu rele ca toata lumea.In facultate studentii ma tratau ca pe un coleg fara sa ma simt dat la o parte, iar eu care toata viata am avut episoadele mele cu prigoana si cu marginalizarea eram un om normal.Mare lucru este sa fi om ca toti oamenii, sa te simti bagat in seama, sa mergi la o cafea sau la o bere sa razi de o gluma sau sa te superi pe unu, da cred ca numai cei ca mine "pleava si drojdia societatii", marginalizatii si izolatii vremurilor involburate pot simti, cu tot respectu si respectand proportiile fata de ceilanti.

Cu respect,
Sorin Andreica.

Despre autor

Sorin Andreica Sorin Andreica

Colaborator
2 articole postate
Publica din 11 Februarie 2010

09 Septembrie 2010

Vizualizari: 2024

Voteaza:

Biografie din prigoana comunista 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE