Bisericile ortodoxe rasaritene

Bisericile ortodoxe rasaritene Mareste imaginea.


Bisericile ortodoxe rasaritene

Ansamblul de Biserici locale care: din punct de vedere dogmatic, marturisesc aceeasi invatatura de credinta, formulata de sinoadele ecumenice si dezvoltata de traditia neopatristica ; din punct de vedere liturgic, toate folosesc ritul bizantin, in limba proprie poporului din care fac parte ; din punct de vedere al organizarii, unele sunt autocefale adica au conducere proprie, iar altele sunt autonome, adica sunt atasate canonic pe langa o patriarhie sau biserica autocefala.

Crearea Bisericilor autocefale in Rasarit este un proces istoric care a inceput cu constituirea celor patru vechi patriarhate : Alexandria, care cuprindea Libia, Egiptul Pentapole ; Ierusalim, care includea Palestina ; Antiohia, de care depindeau Arabia, Fenicia si Siria ,- si Constantinopol, care cuprindea Asia Mica, Pont, Peninsula Balcanica si Tarile Romane. Astazi cunoastem urmatoarele :

Patriarhia Ecumenica de Constantinopol. Bizantul a fost la inceput o episcopie sufragana a scaunului de Heracleea, in Tra-cia ; dar dupa ce a devenit capitala imperiului, "a doua Roma", datorita imparatului Constantin (306-331), el a capatat o mare importanta bisericeasca si politica. Jurisdictia patriarhului de Constantinopol a fost stabilita de catre sinoadele ecumenice.

Cel de la Constantinopol (381), prin canonul 3, ii atribuie un primat de onoare, dupa Roma ; cel de la Calcedon (431), prin canonul 28, ii atribuie eparhiile Traciei, Asiei Mici si Pontului. In secolul al Xl-lea, sub jurisdictia acestuia intra nu numai grecii din imperiul bizantin, ci si crestinii din Nordul Africii, din Italia de Sud si Sicilia, din Asia Mica, din Peninsula Balcanica, din Rusia, din Tarile Romane. In acest timp, Patriarhia Ecumenica cuprindea 600 de scaune episcopale. Cucerirea Constantinopolului de catre cruciatii latini, in 1204, (dupa aceasta patriarhul isi muta resedinta la Niceea, unde ramane in exil pana in 1272) si apoi caderea acestuia sub turci in 1453, au redus considerabil importanta bisericeasca a Patriarhiei Ecumenice. De asemenea, odata cu formarea Bisericilor locale autocefale, la sfarsitul secolului al XIX-lea, jurisdictia sa se restrange. In 1928, 49 de episcopii au fost redate Bisericii Greciei. in jurisdictia sa actuala, intra credinciosi greci din istambul, eparhiile din Turcia, cateva din insulele Dodecaneze, ca si Muntele Atos. Pe baza unui canon al Sinodului de la Calcedon patriarhul de Constantinopol pretinde drept de jurisdictie asupra intregii "diaspora"-le ortodoxe. In fapt, el exercita acest drept numai asupra comunitatilor grecesti din nordul si sudul Americii (care formeaza o arhiepiscopie autonoma), din Europa apuseana si Australia

Patriarhia ortodoxa greaca a Alexandriei. Este cel mai vechi scaun patriarhal, fiind amintit de sinodul I ecumenic. Patriarhul, care se considera a fi succesorul evanghelistului Marcu si poarta titlul de "papa si patriarh al Alexandriei si al Africii", ocupa la inceput locul doi dupa episcopul Romei. Din cauza controversei monofizite, in 457 Biserica Alexandriei s-a scindat in doua grupuri : unul, care a acceptat doctrina hris-tologica de la Calcedon (451) si autoritatea imparatului bizantin ("melkitii") si altul care a respins Calcedonul si s-a constituit ca Biserica Egipteana Copta (monofizita). Patriarhia Alexandriei provine din grecii "melkiti" din Egipt. La inceput a folosit ritul copt sau alexandrin, dar din sec. XI-XIII a trecut la ritul bizantin, deoarece atat credinciosii cat si ierarhia sunt de origine greaca. Jurisdictia actuala a patriarhiei de Alexandria se intinde in Egipt, Sudan, Tunisia, Congo, Kenia, Camerun si Africa de Sud, regiuni pentru care au fost hirotoniti preoti si episcopi africani. Patriarhia are centrul la Alexandria (Egipt).

Patriarhia Antiohiei. Este mentionata de canonul 2 al Sinodului II ecumenic (381). in secolul al V-lea, din cauza ereziei monofizite, se produce aceeasi schisma ca si in Alexandria. Patriarhia Antiohiei de azi provine din sirienii calcedonieni (sau melkiti). Ea a folosit ritul antiohian sau sirian pana in secolul al XIII-lea cand a preluat de la Constantinopol ritul bizantin. In 1366, resedinta patriarhului se muta din Antiohia (azi in Turcia), la Damasc, in Siria. Din 1899 patriarhul este arab, ca si majoritatea clerului si credinciosilor, iar limba liturgica este araba. Patriarhia, cu centrul la Damasc, cuprinde eparhii in Siria, Liban, Irak, Statele Unite, Australia, Noua Zeelanda, Brazilia si Argentina.

Patriarhia ortodoxa greaca a Ierusalimului. La sinodul de la Calcedon (451), episcopul Iuvenalie obtine recunoasterea Ierusalimului ca patriarhie autonoma, ocupand locul cinci in ordinea pentarhiei, avand jurisdictie asupra Palestinei si peninsulei Sinai. Din cauza invaziei persilor si arabilor, in secolul al VII-lea, si mai ales datorita intemeierii statelor latine in secolele XII-XIII, Ierusalimul a pierdut din insemnatatea lui Bisericeasca. Mai tarziu a intrat sub influenta patriarhiei de Constantinopol si de abia in secolul al XIX-lea si-a recastigat vechea autonomie. Majoritatea credinciosilor sunt arabi de origine, stabiliti in Israel si Iordania.

Patriarhia Moscovei si a toata Rusia. Cuprinde ortodocsii din Uniunea Sovietica, in afara de cei din Georgia, care pastreaza calendarul vechi, neindreptat, si folosesc in cult limba slavona veche. In 989, printul Vladimir de Kiev impune botezul in masa si astfel ortodoxia crestina devine religia oficiala a statului sau. Printul Iaroslav (1019-1054) aseaza Biserica sub jurisdictia patriarhului de Constantinopol, care numea pe mitropolitul de Kiev. In 1240, Kievul este ocupat de mongoli si, cu toate ca in 1380 printul Moscovei, Dimitrii, se rascoala impotriva tatarilor, de abia Ivan al III-lea al Moscovei (1440- 1505), imediat dupa caderea Constantinopolului (1453), pune capat dominatiei mongole. Ivan considera Moscova ca "a treia Roma".

In 1589 patriarhul Ieremia al Constantinopolului acorda mitropolitului Iov titlul de patriarh al Rusiei, dar patriarhatul a fost desfiintat (1721) de Petru cel Mare (1692-1725), care a inlocuit conducerea, cu Sfantul Sinod. El a fost restaurat de abia in 1917, prin alegerea patriarhului Tihon ( 1925). Dupa un interregnum, in 1943 a fost ales ca patriarh mitropolitul Serghie, dupa care a urmat patriarhul Alexei (1945-1971). Istoria Bisericii Ruse cunoaste mari conducatori bisericesti si duhovnicesti, ca de pilda sfantul Serghie de Radonez (1314-1391), Dimitri de Rostov (1651-1709), Tihon de Zadonsk (1724- 1783), Serafim de Sarov (1759-1833), dar si mari miscari schis-matice, ca cea a "raskolnicilor", initiata de patriarhul Nikon (1652-1658).

Patriarhia Serbiei. Intemeietorul Bisericii Sarbe a fost sfantul Sava, fiul printului Stefan Nemania (cea 1167-1196). Calugar la Muntele Atos, sfantul Sava revine in tara in 1204 si este hirotonit arhiepiscop al Serbiei in 1219, la Niceea, de catre patriarhul ecumenic, Manuel I. Se cunosc trei patriarhate : 1) proclamat de tarul Dusan cel Mare in 1346, dar desfiintat de turci in 1458;2) intre 1557 si 1766 (cu centrul la Peci), cand e desfiintat de Constantinopol; 3) infiintat in 1920, dupa intemeierea statului Iugoslavia, cu sediul la Belgrad, cu toate ca Serbia capatase un statut autonom inca din 1830. In perioada celui de al doilea razboi mondial, Biserica Sarba si patriarhul ei, Gabriel (1937-1950), au indurat cele mai mari pierderi si suferinte din intreaga sa istorie. In 1959 s-a desprins din Patriarhia Sarba Biserica autonoma a Macedoniei. Mitropolitul acesteia are resedinta in Skoplie si poarta titlu de Arhiepiscop de Ohrida. Pozitia cononica a acestei Biserici n-a fost recunoscuta de Bisericile ortodoxe.

Patriarhia Romana. Crestinismul a patruns in Dacia inca la inceputul secolului al II-lear in perioada ocuparii acestei regiuni de catre Romani si deci odata cu formarea poporului roman. Deja in 325, un "episcop al Gotilor" asista la sinodul de la Niceea. Preotul arian Ulfila (cca 310-381) traduce Biblia in limba gotica. In secolul al XV-lea se organizeaza doua mari mitropolii, in Valahia si Moldova, sub jurisdictia Patriarhului de Constantinopol. De asemenea, o mitropolie a existat pentru ortodocsii romani din Transilvania, inchisa in imperiul austro-ungar. Dupa ce se realizeaza unirea Tarilor Romane in 1859, iar in 1877 Romania castiga independenta de stat, in 1885 Biserica Romana obtine autonomia. In 1925, ia fiinta Patriarhia Romana, prin ridicarea arhiepiscopului de Bucuresti la rangul de patriarh.

Patriarhia Bulgara. Bulgarii, ramura de sud a slavilor, au fost increstinati de misionarii bizantini trimisi de patriarhul Fotie in 865. Tarul Boris (853-889) a primit crestinismul sub forma ritului bizantin. Patriarhia Bulgara ia fiinta in 1017, sub tarul Simeon, dar a fost desfiintata in 1019 de imparatul bizantin Vasile II (Bulgaroctonul). In 1186 se restaureaza al doilea patriarhat cu centrul la Tarnovo, dar a fost iarasi desfiintat de turcii otomani (1393). In timpul ocupatiei otomane, Biserica s-a aflat sub Patriarhia de Constantinopol, care a incercat sa suprime liturghia in limba slava. In 1879, bulgarii obtin de la sultanul Abdul Aziz dreptul de a avea o patriarhie independenta. Constantinopolul n-a acceptat aceasta, de aceea in 1872 declara Biserica Bulgara ca "schismatica". Aceasta ruptura inceteaza in 1945, cand Constantinopolul recunoaste autocefalia Bisericii Bulgare, recunoscand ca exarh pe mitropolitul Stefan. De abia in 1953, dupa 560 de ani, patriarhia a fost restabilita prin alegerea patriarhului Kiril. Din 1975, patriarhia Bulgara a trecut la calendarul nou, dar pastreaza in cult limba slavona veche.

Biserica Ciprului (arhiepiscopie autocefala) a fost declarata independenta de sinodul din Efes (431), pe motivul ca a fost intemeiata de sfintii Paul si Barnaba. Insula a fost rand pe rand ocupata de arabi, de bizantini, de cruciatii latini (1191- 1571), de turcii otomani (1571-1878) si de englezi (1878- 1960). Sub arhiepiscopul Macarie (1950-1977) care a fost in acelasi timp si presedinte al tarii ("etnarh"), Biserica a fost angajata in miscarea de unire (Enosis) cu Grecia. Arhiepiscopia are sediul la Nicosia.

Biserica Greciei (cu rangul de Arhiepiscopie). Grecia este singura tara in care Biserica Ortodoxa este Biserica de Stat. Inca din secolul al IV-lea, provinciile grecesti au fost sub jurisdictia Constantinopolului, dar ele au cunoscut dominatia bulgara (sec. X-XI) si pe cea otomana (sec. XV-XIX). Imediat dupa independenta nationala a Greciei (1833), Biserica Greaca se declara autocefala, dar Patriarhia de Constantinopol nu a recunoscut aceasta autocefalie decat in 1850. In 1928, primeste sub jurisdictie unele mitropolii care apartinusera Constantinopolului.

Biserica Ortodoxa din Polonia. A luat fiinta dupa primul razboi mondial, pentru vechea populatie slava, ortodocsii bielorusi si ucrainieni, de pe teritoriul Poloniei. O parte din ortodocsi au acceptat uniatia (Brest, 1596). In 1924, Patriarhia ecumenica ii acorda statutul de Biserica autocefala. Dupa al doilea razboi mondial, in 1948, Patriarhul Moscovei Alexei reinnoieste acest statut. Biserica foloseste in cult limba slavona. Actualul intaistatator, Vasile, mitropolit al Varsoviei si primat al Poloniei, a fost intronizat la 24 ianuarie 1970.

Patriarhia (Catolicosatul) Georgiei. Crestinismul a patruns in Georgia inca din secolul al V-lea, prin sfanta Nina. Pana in 1053, cand devine autocefala, Biserica Georgiei a fost in stransa legatura cu Patriarhia Antiohiei. Din 1817 pana in 1917 a depins de Patriarhia Moscovei, neavand autonomie. In 1918 redevine autonoma, dar Biserica Rusa nu-i recunoaste statutul de patriarhie autocefala decat in 1944. Biserica foloseste in cult limba gruzina. Autocefalia Bisericii Georgiene nu este recunoscuta de Patriarhia Ecumenica.

Biserica Ortodoxa a Cehoslovaciei s-a format din diverse grupuri de ortodocsi. Un mic grup ortodox a existat in Praga inca din 1870. In 1923, patriarhul ecumenic numeste ca arhiepiscop de Praga pe episcopul Sabbatios. Un alt grup este cel care s-a separat de Roma si a trecut la ortodoxie in 1925, sub conducerea episcopului Gorazd Pavlik, hirotonit de patriarhul sarb. In 1930, un grup de uniati carpato-rusi se intorc la ortodoxie si formeaza eparhia de Mukaceva. Un alt grup este alcatuit din ruteni greco-catolici, din eparhia Presov, care au revenit la ortodoxie in 1950. Autocefalia Bisericii a fost acordata de Patriarhul Moscovei in 1951.

Biserica Ortodoxa a Finlandei cuprinde ortodocsii din Karelia, care in 1918 s-au constituit intr-o Biserica independenta de Patriarthia Moscovei. In 1923, patriarhul Meletios al IV-lea de Constantinopol i-a acordat rangul de arhiepiscopie autonoma, sub jurisdictia sa. Patriarhul Moscovei n-a acceptat aceasta decat in 1958. Biserica are centrul administrativ in Kuopio, unde este si resedinta Arhiepiscopului Kareliei si a toata Finlanda.

Arhiepiscopia de Sinai cuprinde de fapt o singura manastire, Sfanta Ecaterina, intemeiata de imparatul Justinian I (sec. VI), la picioarele Muntelui lui Moise. La inceput manastirea a fost dependenta de Patriarhul Ierusalimului, dar in 1575 a fost recunoscuta ca autocefala de un sinod din Constantinopol, iar in 1782, si de cele patru patriarhii vechi rasaritene. Staretul manastirii Sfanta Ecaterina este in acelasi timp arhiepiscop de Sinai, din 1973.

Cateva Biserici au reusit sa obtina un statut de autonomie sau de autocefalie, dupa o procedura necunoscuta in istoria organizarii Bisericilor locale. "Autocefalia" acestor Biserici este considerata de catre restul Bisericilor Ortodoxe, in afara de Biserica-mama care le-a acordat-o, ca avand un caracter relativ si necanonic. Este vorba de :

Biserica Ortodoxa in America. Majoritatea ortodocsilor din America, de diverse origini etnice si limba liturgica proprie, este cuprinsa in eparhii care se afla sub jurisdictia Bisericilor locale respective. Conducatorii acestor eparhii formeaza "Conferinta permanenta a episcopilor canonici ortodocsi in America", al carei presedinte este Arhiepiscopul Iakovos - al Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecesti. In 1970 Patriarhul Alexei al Moscovei acorda autocefalie "Mitropoliei Ortodoxe Ruse sobornicesti in America" ("Mitropolia"), in jurul careia s-au adunat unele eparhii si parohii cu situatie canonica inca nerecunoscuta.

Biserica Ortodoxa Japoneza. Ortodoxia a fost plantata in Japonia, in 1860. La inceput, preotii nativi au fost hirotoniti de episcopii rusi. Dupa al doilea razboi mondial, Biserica Japoneza a depins de Mitropolia rusa autocefala din New York pana in aprilie 1970, cand a primit autonomia din partea Patriarhului de Moscova.

Ortodocsii care se afla in afara granitelor Bisericilor locale traditionale, fie ca rezultat al misiunilor, fie prin emigratie recenta (asa-zisa "diaspora" ortodoxa), formeaza mai multe categorii: eparhii si parohii cu statut canonic, care depind direct de Bisericile mame si care sunt in comuniune cu toate Bisericile ortodoxe; grupuri autonome, unele nefiind recunoscute ca avand o pozitie canonica , grupuri izolate de emigranti care nu au comuniune cu nici o Biserica ortodoxa autocefala sau autonoma.

Parintele Ion Bria

.

06 Decembrie 2007

Vizualizari: 6583

Voteaza:

Bisericile ortodoxe rasaritene 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE