Cand omul se spovedeste, harul ii vindeca ranile sufletesti

Cand omul se spovedeste, harul ii vindeca ranile sufletesti Mareste imaginea.

Nu numai omul e de vină pentru greşelile sale. Greşelile, păcatele şi patimile nu sunt doar trăirile şi experienţele personale ale celui ce se spovedeşte. Fiecare om poartă în sine şi trăirile şi experienţele părinţilor, mai ales ale mamei, adică felul în care mama a trăit în perioada prenatală (dacă se întrista, ce făcea, dacă sistemul nervos era obosit, dacă era cuprinsă de bucurie, de întristare, de melancolie). Intregul ei sistem nervos a influenţat sistemul nervos al embrionului. Aşa că după ce copilul se va naşte şi va creşte, păstrează în sine şi trăirile mamei, adică ale unei alte persoane. Din pricina părinţilor se creează în sufletul omului o stare pe care o va purta cu sine toată viaţa, care va lăsa urme, şi multe lucruri care se vor petrece de-a lungul vieţii sale vor fi urmarea acestei stări. Purtările sale se află în legătură nemijlocită cu starea părinţilor. Creşte, se formează, dar nu se îndreaptă. Aici se află o mare parte din răspunderea pentru starea duhovnicească a omului.

Există însă un secret. Există un anume mod prin care omul poate scăpa de acest rău. Acesta este spovedania generală, care se face prin harul lui Dumnezeu. Se poate, cu alte cuvinte, să-ţi spună duhovnicul:

- Cât de mult mi-aş fi dorit să fi fost într-un loc liniştit, să nu fi avut nimic de făcut şi să-mi fi vorbit despre viaţa ta de la început, de atunci de când ai simţit pentru prima dată că eşti conştient de sine; toate evenimentele pe care ţi le aminteşti şi felul în care te-ai raportat la ele, nu doar cele neplăcute, ci şi cele plăcute, nu doar păcatele, ci şi virtuţile. Şi izbânzile, şi nereuşitele. Toate. Toate câte alcătuiesc viaţa ta!

Eu m-am slujit de multe ori de acest fel de spovedanie generală, şi am avut parte de minuni. In clipa în care îi vorbeşti părintelui duhovnic, vine harul dumnezeiesc şi te eliberează de toate trăirile urâte, de răni, de traumele sufleteşti, de vinovăţii; căci, în momentul mărturisirii lor, părintele duhovnic se roagă fierbinte Domnului pentru iertarea ta.

Cu ceva vreme în urmă a venit la mine o doamnă care a făcut o spovedanie de acest fel şi a avut parte de mare folos. S-a îmbunătăţit starea ei sufletească, fiindcă ceva o chinuia. Aşadar, şi-a trimis o prietenă de-a ei la mine, la Kallisia, şi am mers afară, pe stânca de acolo. Ne-am aşezat şi a început să-mi vorbească. Ii zic:

- Să-mi spui ceea ce simţi. Dacă o să te întreb eu ceva, tu să-mi răspunzi. Dacă nu te întreb, tu să continui să vorbeşti după cum simţi.

Toate câte mi le spunea eu nu numai le urmăream cu atenţie, ci „vedeam" în universul ei sufletesc înrâurirea rugăciunii. O urmăream şi „vedeam" că harul pătrundea înlăuntrul ei, în timp ce eu mă uitam la ea. Pentru că în duhovnic există har; şi în preot există har. Inţelegeţi? Cu alte cuvinte, când omul se spovedeşte, preotul se roagă pentru el. Totodată, vine harul şi îi vindecă rănile sufleteşti, care îl chinuie de ani de zile, fără să ştie cauzele lor. Da, eu cred [foarte] mult în acest lucru!

Părintelui duhovnic poţi să-i vorbeşti cum simţi, dar nu asta e atât de important, cât faptul că el priveşte în sufletul tău, rugându-se, şi vede cum eşti şi îţi transmite harul lui Dumnezeu. S-a adeverit că această „privire" este asemenea unor raze duhovniceşti, care îţi aduc uşurarea şi te vindecă. Să nu socotiţi că sunt raze fireşti. Aceste lucruri sunt adevărate. Şi cu Hristos ce s-a întâmplat? A prins-o de mână pe femeia cu scurgere de sânge şi a zis: „Am simţit o putere care a ieşit din Mine."1 Şi tu o să spui: „Da, dar era Dumnezeu!" Fireşte, Hristos era Dumnezeu, dar oare n-au făcut la fel şi Apostolii?

Cu toţii, duhovnicii, preoţii care spovedesc au acest har şi în momentul rugăciunii îl transmit ca printr-un cablu. De pildă, vrem să aprindem aici un reşou şi-l conectăm la un cablu, dar nu se aprinde deoarece cablul nu e în priză. însă atunci când cablul e în priză, imediat ce apăsam pe buton vine curentul pe fir. Acestea sunt lucruri duhovniceşti, specifice religiei noastre. Putem vorbi de cablu, dar în realitate aceasta este „psihanaliză dumnezeiască".

Sfantul Porfirie Kavsokalyvitul

Cuvinte despre rugăciune şi pocăinţă, Editura Sophia/Metafraze

Cumpara cartea "Cuvinte despre rugăciune şi pocăinţă"

03 Octombrie 2016

Vizualizari: 2136

Voteaza:

Cand omul se spovedeste, harul ii vindeca ranile sufletesti 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE