Cand te rogi, te rogi, nu raspunzi la celular

Cand te rogi, te rogi, nu raspunzi la celular Mareste imaginea.

Degeaba evit doua strazi ca sa ocolesc noroiul, daca in fata portii noroiul nu poate fi ocolit, pentru ca nu am facut destula curatenie si preventie. Un crestin nu seamana cu un cantaret in baruri, care asteapta in fiecare seara sa vina un impresar sa ii scoata un CD. Crestinul stie ca drumurile lui nu trebuie sa mearga doar spre shopping.

Nu ma rog cum ar trebui cand am prea multe griji. Ca ruga nu e o aplicatie pe care sa o minimizez in toolbar si sa deschid aleatoriu alte ferestre, revenind oricand la rugaciune. Tocmai de aceea, grija trebuie sa o anulez, iar ruga sa o permanentizez. Cand te rogi, te rogi, nu raspunzi la celular.

Eu incerc sa ma adaptez la logica divina; invers, haosul e sigur. Nu exista alta solutie pentru vindecarea mea decat impacarea cu semenii. Stiu ca iubirea inseamna coeziune, iertarea e vindecare, iar meditatia deschide realitatea esentiala. Cand sunt fragil si cand devin puternic? Voi continua sa fiu un cautator de sens. Dar sa nu ma supraapreciez, ca sa nu ratez miracolul. Sa nu mai gandesc "Faca-se voia mea.”

Pazeste-ne, Doamne, de orice speculatie desarta a raului. Aminteste-ne ca unde nu existi, nu exista nici omul care Te respinge, deoarece ateismul sfarseste in plictiseala. Multumim pentru ca nu mai avem motive de deznadejde, de vreme ce lumina Ta lumineaza pe tot omul venit in lume.

Multumim pentru ca ne faci martori ai Cincizecimii, in lupta cu dimensiunea infernala a lumii. Ajuta-ne sa nu mai vorbim doar in Biserica despre Hristos, ci Biserica din noi sa devina Hristos. Nu ne lasa sa ne pierdem credinta, ca sa nu aungem la cea mai grozava anarhie, anarhia inimii. Ajuta-ne sa credem ca esti acolo unde esti lasat sa intri.

Miriade de ingeri care slujiti inaintea Celui Vechi de Zile, rugati-va pentru noi. Popoare infinite de puteri netrupesti, ale caror mii nu le poate numara nimeni, ajutati-ne in necaz.

In Insulele Hebride un ateu incearca sa convinga pe bastinasi ca nu exista Dumnezeu. Un localnic il indeamna insa sa multumeasca lui Dumnezeu ca nu a venit el primul pe insula, ci un misionar crestin, care i-a botezat. De nu venea crestinul, localnicii l-ar fi mancat pe ateu, deoarece bastinasii erau canibali inainte de convertire.

Ajuta-ne sa avem credinta martirilor ca Hristos a biruit moartea si sa schimbam cenusa noastra in jar. Dumnezeu pentru primii crestini? Ei Il vad. Minuni? Ei insisi erau minuni. Invierea? Trecusera prin ea. Raiul? Traiau in el. Iadul? Scapasera de el. Impacarea? Se bucurau de ea. Viata vesnica? O aveau. Ajuta-ne sa ne iubim dusmanii, ca si un sclav indian care ingrijea un bolnav. Suferindul nu era de un sange cu el, ci tocmai cel ce il rapise de la parinti in copilarie si il vanduse ca sclav. Iar acum il ingrijea. Numai cu un singur dusman sa nu ne impacam: Mamona. Da-ne credinta soldatului evreu care e sigur ca nu mai trebuie sa vina alt Mesia decat Iisus Hristos, pentru ca nu poate aduce mai multa dragoste si nu poate face minuni mai mari.

Da-ne linistea avvei care a inteles ca Hristos vorbeste cu noi cand noi tacem, nu cand vorbim si gandim rautati. Da-ne pacea acestui avva care vede zilnic pe Mesia rastignit pentru el. Da-ne limpezimea rugaciunii lui Ieremia din groapa cu noroi, a lui Daniel din groapa cu lei, a celor trei tineri din cuptor, a lui Iov de pe gunoaie, a lui Moise din mare si a talharului de pe cruce. Da-ne putere sa iertam, singura carte de vizita care aduce mangaiere.

• Ajuta-ne sa nu cartim in suferinta. Aminteste-ne ca Pavel a scris trei parti din Noul Testament in inchisoare. Ca intristarea de o clipa aduce vesnicia. Aminteste-ne ca toti avem probleme, dar modul cum le depasim face diferenta. Ajuta-ne sa fim constanti, indiferent de circumstante. Ajuta-ne sa umblam cu Tine, ca sa Te intalnim zilnic. Aminteste-ne ca nu ne-ai creat si nu Te-ai jertfit pentru noi ca noi sa ne taram de colo pana colo, ci sa stim ce inseamna “extraordinar”. Aminteste-ne sa Iti oferim ce avem mai bun, nu resturile.

• Ajuta-ne, Doamne, sa ne iubim dusmanii, sa le aratam o bunavointa activa. Sa ii binecuvantam pe cei ce ne blestema, sa vorbim bine despre ei. Sa facem bine celor ce ne urasc, sa ii tratam cu bunatate. Sa ne rugam pentru cei ce ne asupresc si ne prigonesc. Sa nu cautam razbunare, ci sa reactionam manifestand dragoste puternica. Sa nu fim fara nici un reper, ca sa nu ne grabim sa ne credem buni. Sa stim ca nu ai facut paine din piatra, dar din paine ai facut mai multa paine.

• Ajuta-ne, Doamne, sa deschidem usile ce ni se trantesc in nas. Sa ne simtim pretuiti, chiar daca am fost tratati incorect. Sa fim multumiti si cand nu suntem promovati. Sa multumim pentru sanatate, chiar daca nu am scapat in intregime de boala. Sa stim sa raspundem necredinciosilor care ne iscodesc unde este Dumnezeu in aceasta lume cu rautati si invidii. Sa perseveram asteptandu-Te, ajuta-ne. Sa alergam fara sa obosim, deoarece Tu innoiesti puterea celor ce cred.

• Ajuta-ne, Doamne, sa nu ne miram ca oamenii simpli cred in Tine, ca esti Acela Care le pleaca inimile spre credinta. Ajuta-ne sa nu fim tentati de impartiri omenesti de avere, ci partea noastra sa fie “Insusi Domnul”. Sa facem si noi o miscare pentru a ne apropia de bucuria prezentei Tale, de vecinatatea Ta purificatoare. Sa nu pretuim viata aceasta mai mult decat visele.

• Ajuta-ne, Doamne, sa nu uitam ca ai salvat o fetita de patru ani din Craiova, care cazuse de la etajul patru si ai trimis-o pe Maica Ta sa o prinda in bratele ei. Sa iti multumim ca primesti rugaciunile Sfantului Nectarie pentru mamica insarcinata din Sibiu.

• Ajuta-ne sa alegem Biserica, nu cluburile. Sa nu ne scada dorul de Tine din cauza consumului si a mall-urilor. Sa nu banalizam raul. Sa ne amintim ca numai cine iubeste este viu. Sa avem curajul cuvantului, curajul credintei si curajul curajului de a spune mereu adevarul cu indrazneala. Sa stim ca nu ne putem mantui dormind.

• Ajuta-ne sa nu inradacinam raul in inima noastra, ci sa tinem de Tine. Sa nu traim social in religie, ci religios in societate. Sa luam aminte la criminalii si ocnasii care se spovedeau si se impartaseau in trecut de Pasti si nu se eschivau. Sa ne minunam de sfintele moaste ale sfintilor inchisorilor care au izvorat mir la Iasi si de icoana Prea Curatei de la Huta, care lacrimeaza, ne da mangaiere si intarire. Dar si de icoana Pururea Fecioarei de la Malevi, care ghideaza turistii rataciti si vindeca un baietel bolnav cu splina si multe maici suferinde.

• Ajuta-ne, Doamne, sa intelegem mesajul Tau: cel mai mare pacatos, Adam, e scos din iad. Sa spunem acatiste din tot sufletul si sa obtinem pacea. Sa avem o atitudine de biruitori, ca ucenici ai Celui ce a invins moartea. Sa spunem tuturor ca in rai niciodata nu se va afisa “Nu mai sunt locuri”. Sa nu mai gresim cand nu observam 99 de lucruri bine facute de un frate, dar suntem nemultumiti de unul singur prost facut.

• Ajuta-ne sa nu facem Festivalul maramuresean al cireselor fara cirese, nici Biserica fara Hristos sau casa fara rugaciune. Sa nu intoarcem obrazul nesalutand, ci nerazbunandu-ne. Ajuta-ne sa nu cadem in falsa perspectiva oferita de ispititor, pentru ca aceasta nu include iadul in prezentare.

• Ajuta-ne sa intelegem ca pericolul major al omenirii nu e foametea sau boala, ci omul insusi. Ca e mai usor sa modificam plutoniul decat sufletul inrait al omului. Sa valorificam scanteia din dumnezeire, sufletul nostru, ajuta-ne. Aminteste-ne ca Sf. Serafim s-a rugat pentru un condamnat la moarte si acesta a fost gratiat (gratia, termen latin pentru har).

• Singura cale de a trece prin lume fara sa te contaminezi de rautatea ei este smerenia. IPS Teofil Herineanu avea o vorba: “Mă simt fericit când nimeni nu mă remarcă, nici în bine, nici în rău.“

• Bucura-te, altar de iubire! Preacurata Maica, Pururea Fecioara, ajuta-ne sa vedem raiul din chilia sufletului nostru. Cerem iertare pentru avorturi si pentru ca ne tratam copiii ca pe niste obiecte, programandu-le nasterea la fel cum programam achizitia unei masini de spalat.

• Indraznim cu Tine, Doamne, ca Tu ai biruit lumea. Ajuta-ne sa trecem de greutati fara sa ne manjim. “Dacă găsesti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri”. (J.F.Kennedy)

• Hristos e mereu prezent, pregatit sa intre in inima noastra la cel mai mic semn. Crestinismul nu ne promite ca nu ne vom imbolnavi sau ca trupul se va vindeca sigur, dar ne pune la indemana mijlocul de a indura suferinta. Suntem botezati, deci cerul e deschis pentru noi. Suferind si luptand, ajungem la adevar si, mai ales, la lepadarea de sine.

• Bolnavi fiind, nu ne lamentam, ci marturisim dragostea Doctorului de a ne vindeca. Desprinderea de cele lumesti e singura cale spre fericire. Camus numeste durerea fata mai putin nobila a stradaniei. Noi insa tintim spre fericire, dincolo de necazuri. O viziune transformatoare include Duhul, pentru ca da viata, focul, pentru ca suntem botezati cu Duh Sfant si cu foc, dar indeosebi dragostea, pentru ca inlocuieste asprimea.

• Taina crucii pentru bolnavul din spitalul lumii inseamna suferinta si asumarea vinovatiei, plus jertfa. Mesia este prezent acolo unde e lasat sa intre. Ce scuza avem pentru a-L refuza? Chemarii acesteia nu i te opui, ci spui: “Iata-ma”, “Da, Doamne”, “Fie mie”. Camil Petrescu atinge esentialul: “Condamnat la moarte si dus spre esafod, nu as spune prietenului care m-ar opri din drum: acum nu am timp sa stau de vorba cu tine”.

Iar Paul Claudel priveste divinitatea: “De ce va temeti? Sunt imposibilul care va priveste”.

• Si daca n-ar fi fost Hristos... Fara Hristos nu este Viata, nu este Lumina, nu este Cale. Nu este Paine, nu este Pastor, ci doar lupi si oi ciopartite. Fara Hristos, soarele lumineaza degeaba, florile se ofilesc inainte de a iesi chiar din pamant, totul este doar mecanic, nimeni si nimic nu este si nu poate deveni desavarsit. Fara Hristos nu este speranta, nu este Adevar, nu este Inviere. Nu este nimic. Chiar si Nimicul este absent. Hristos – Omul central Care polarizează la Sine pe toţi. Hristos este Sensul. Este Puntea.

• Mesia nu isi alege slujitori dupa criterii omenesti (masterate, donatii, prietenii de pahar, aparente): un desfranat ca Augustin cel Fericit, un ofiter sever ca Ignatiu de Loyola, un vrajitor ca Ciprian al Cartaginei, un poet vitalist ca Paul Claudel, un rebel ca Rimbaud, un razvratit in ocna siberiana ca Dostoievski sau un bolnav cu rugaciunea pe buze si in inima. Oameni potopiti de har in biserica, care marturisesc ca Neatinsul e o ipoteza inutila, cata vreme doar Dumnezeu exista, iar restul nu-i decat o ipoteza.

• Ca sa ajungem in rai, trebuie sa cunoastem voia Celui ce ni-l deschide. Sa ne facem timp pentru Scriptura, pentru Ceaslov si pentru cina cu sarmanii. “Dacă ai impresia că educaţia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranţa”. (Andy McIntyre)

• Multe alarme sunt in legatura cu o presupusa suprapopulare. “E loc sub soare pentru toată lumea. Mai ales că toată lumea vrea să stea la umbră”. (Jules Renard)

• In egoismul meu, de multe ori il privesc pe celalalt ca pe un soi de fantoma pierduta in ceata. De parca el are obligatii fata de mine, iar eu fata de nimeni, niciodata. Un calugar spunea ca va veni vremea cand oamenii vor innebuni, fiecare crezand ca toti ceilalti sunt nebuni.

• Multumesc, Doamne. Iti cer doar har pentru a cunoaste pacatele si a le respinge. Cer socoteala sufletului de la ceasul la care s-a trezit pana acum. Vreau iertare si propun indreptare. Cer har, pentru ca toate intentiile si actiunile sa fie spre lauda Ta. Vreau sa Te contemplu pe Muntele Fericirilor.

Nu ma lasa sa cad in mandria ingerilor cazuti, nici in rusinea neascultarii lui Adam. Cer mai multe lacrimi pentru pacatele mele. Nu ma umilesc destul vazand cine sunt eu. Sfintii nu se contaminau cand ingrijeau leprosii, eu colectez sinuzite si amigdalite. Nu pot compara ignoranta mea cu intelepciunea Ta.

Fereste-ma de iad, de plansete, de strigate, de blesteme, de fum si de putreziciune. Fa-ma nepasator fata de bogatie.

• Dar mai bine sa ne rugam impreuna cu avva Galeriu: “O, iubitilor! Adancul! Sa simtim toti cum adancul din noi cheama Adancul. Si, mai curand, adancul dumnezeiesc al Fiului lui Dumnezeu coborat in lume din iubire, cheama adancul fiecaruia dintre noi. Daca eu Te port in mine, o, Doamne, invredniceste-ma sa Te arat pe Tine!”

• De ce unii isi saruta varful degetelor dupa ce fac sfanta cruce, putini stiu. Pentru ca normanzii pagani nu ii lasau pe crestinii cotropiti sa sarute icoanele cu buzele si le inaltau foarte sus, astfe incat sa nu ajunga pana la ele. Oamenii nu se rugau mai putin, nu isi pierdeau cinstea acordata icoanelor, doar ca isi trimiteau sarutul de pe varful degetelor pana la inaltimea icoanelor.

• La serile duhovnicesti se repeta un mesaj: puneti acent pe credinta si pe familie, nu pe cariera si pe bani. Revad un cuvant catre parinti al Sf. Ioan Gura de Aur: “Ce, tu omule, faci ce poti ca sa-i agonisesti fiului tau, un cal bun, sau o casa buna, sau tarina de mult pret si vie, sau avutie multa si lucruri multe, dar cum sa face ca bunatate buna si suflet curat si bun si invatatura buna si intelepciune, nu o pui nicidecum in gandul tau, macar de le si are si vor fi multe si cinstite, cand nu este bun pedepsit acela carele are sa le chiverniseasca toate, se pierd si se strica impreuna cu el.”

• Iarta-i, Doamne, pe contemporanii Tai care Te resping. Te cautam pe Tine, pe acel Mesia care S-a jertfit pentru noi. Cred ca ai murit pentru noi, Te-ai facut interior noua, ne-ai cuprins identitatea si ne-ai luat sub aripa protectiei ingerilor. Cine ne va putea desparti de dragostea Ta? Pune in noi o frica sacra, singura emotie a carei sursa nu e de la om. Vrem sa ne inminunam la fiecare frangere a painii.

Nu vreau sa resping apa sfintita, ci murdaria de care aceasta ma elibereaza. Mandria de a ajunge ‘rege’ nu ma innobileaza; mai folositor este un efort urias de a fi o fiinta umana simpla, care poate privi la toti regii de pe pamant. Filosofia materialista m-ar limita mai mult decat orice religie, daca i-as deschide usa.

Deterministul nu crede in apelul la vointa, dar crede in schimbarea mediului. El nu trebuie sa spuna pacatosului “Du-te si nu mai pacatui”, fiindca pacatosul n-o poate face. Dar il poate pune in ulei fierbinte, fiindca uleiul fierbinte este mediul inconjurator. Stelele nu vor fi pentru avar decat stropi in bezna mintii sale; chipul mamei sale va fi doar o schita a condeiului sau bolnav pe peretii celulei. Dar pe aceasta celula va sta scris, pe buna dreptate: “Crede in el insusi”.

Lumea moderna nu este “rea”; in anumite privinte, e “prea buna”. E plina de virtuti dezlantuite si risipite. Cand erezia zguduie comunitatea (Reforma vroia sa scada burta papei), nu doar viciile sunt date la o parte. Viciile sunt indepartate, e adevarat, dar ele ratacesc si fac pagube. Dar e riscant sa nu pierzi si virtutile, ele ratacind si mai grozav.

Avarul ataca crestinismul pentru ca e innebunit de virtutea caritatii. Are strania idee ca ar fi mai usor iertate pacatele spunand ca nu exista pacate de iertat. Este singurul crestin timpuriu care ar fi trebuit sa fie cu adevarat mancat de lei. Avarul nu intelege ca smerenia este o restrangere a arogantei si a nemasurarii poftei omului. Se autodepaseste doar cu nevoi inventate de el insusi. Chiar puterea sa de a se bucura i-a distrus pe jumatate bucuriile. Cautand doar placerea, a omis surpriza. Nu pricepe ca daca isi face propria sa lume mai mare, e obligat sa se faca pe sine mai mic.

Umilinta nelalocul ei muta modestia din organul ambitiei. Mi se cuvine sa ma indoiesc de mine, niciodata de adevar. Smerenia poate deveni un impuls de neoprit, nu un cui in talpa. Pot pune la indoiala propriile eforturi, dar nu propriile tinte. “Inteleptii” care nu vad nici un raspuns la “enigma religiei” nu sufera din cauza ca nu vad raspunsul, ci pentru ca nu vad enigma. Filosoful evolutionist intoarce pe dos maxima; ce a iesit, priviti: “Nu exist, deci nu pot gandi”.

Ruina mentala e lucrata de ratiunea nestapanita, nu de imaginatia nestapanita. Un om nu innebuneste fiindca face o statuie inalta de 500 de metri, dar poate innebuni daca o gandeste in inchi patrati. Egoistul considera viata un razboi fara mila, apoi isi da toata silinta sa ne antreneze pentru razboi. Nu actionez pentru fericirea mea decat impins de vointa: nu spun “Gemul ma face fericit”, ci “Vreau gem”.

Razvratitul impotriva a toate isi pierde dreptul de a se razvrati impotriva a ceva anume. Pildele biblice ne spun ca nu pamantul judeca cerurile, ci invers. Si povestile profane ne invata ceva: ca un lucru trebuie iubit inainte de a fi demn de iubire (“Frumoasa si bestia”) sau ca omul este binecuvantat cu toate darurile la nastere, dar sortit mortii si ca moartea poate fi imblanzita in somn (“Frumoasa din padurea adormita”).

Viata e suficient de interesanta. Un copil de sapte ani e captivat daca i se spune ca George a deschis o usa si a vazut un balaur. Insa un copil de trei ani e fascinat daca i se spune ca George a deschis o usa. Tot ce numim extaz nu inseamna decat ca, pentru o clipa, ne-am amintit ca am uitat. Lumea poate fi un soc uneori, dar nu socanta. Existenta este o surpriza, dar una placuta.

Nu inteleg fericirea uneori, pentru ca se sprijina pe o conditie de neinteles. Nu inteleg suferinta. Mistere acceptate doar prin credinta. O cutie e deschisa si toate relele zboara afara. Un cuvant e uitat si pier cetati. O lampa e aprinsa si iubirea dispare. O floare e smulsa si oamenii sufera. Asta e in legende. Un mar e mancat si omul pierde Raiul, neascultand porunca. Pierdere temporara. Pot intra in Eden, dar as fi nebun sa cred ca o pot face prin cinci porti deodata. Exista o singura intrare legitima, restul sunt naluciri.

Pot plati pentru un apus de soare? Da, nefiind ipocrit. Scutind lumea de raul meu. Soarele rasare nesmintit zi de zi si nu se satura niciodata de rasarit. Rutina nu se datoreaza unei lipse de vlaga, ci iuresului vietii. Un copil da ritmic din picioare din exces, nu din lipsa. Isi doreste lucruri repetate si neschimbate. Copilul isi doreste adesea “Mai fa o data”, iar maturul “mai face o data”. E posibil ca Neatinsul sa ii spuna soarelui in fiecare dimineata “Mai fa o data”. Un crestin nu se plictiseste, el creste. Aud de multe tinere sperante care nu s-au mai lansat, nu au mai confirmat, ci sunt un pariu pierdut. Un-Mare-Om-care-ar-fi-putut-sa-fie se plictiseste de vicii si nu mai e fascinat de mister.

Cand oamenii au facut o zi sfanta pentru cer (“holy day”, praznic), au transformat-o repede intr-o sarbatoare pentru oameni (“holiday”, vacanta). Plictisitul jigneste orice floare, refuzand sa gaseasca o motivatie de dragul ei. Cand un om se spanzura de un copac, frunzele ar trebui sa cada de manie, iar pasarile sa zboare furioase. Ipocritul crede ca daca soarele provoaca oamenilor insolatie, poate si el sa ii dea vecinului niste pojar. Crede ca daca se spune ca luna ii face pe oameni nebuni, isi poate innebuni si el sotia.

Credinta are o elaborare de doctrine si detalii, care ii tulbura atat de mult pe cei ce admira crestinismul fara sa creada in el. Am o credinta si ma mandresc de complexitatea ei, asa cum savantii sunt mandri de complexitatea stiintei. Daca o cheie se potriveste la o broasca, stiu ca este cheia cea buna. Daca interoghez pe cineva de ce prefera civilizatia salbaticiei, ar sari de la un raspuns la altul: exista raftul de carti, caldura in casa iarna, pianele si politistii. Tocmai aceasta multitudine de dovezi care ar trebui sa faca raspunsul zdrobitor, il face, de fapt, imposibil. Toate drumurile duc la Roma, iata de ce eu nu am ajuns inca acolo.

“Cel ce isi va pierde viata si-o va salva”. Iata o mostra de misticism pentru sfinti si un sfat de fiecare zi pentru marinari si alpinisti. In bisericile vechi (de exemplu, Ocolisel) de lemn trebuia sa te apleci pentru a intra in Casa Stapanului, sa te smeresti. Alice a trebuit sa se micsoreze daca a vrut sa devina Alice din Tara Minunilor, nu doar plictisita cititoare a unei carti fara poze. Ateul spune “dincolo de bine si de rau”, pentru ca nu are curajul sa spuna “mai bun decat binele si raul”.

Cresterea duhovniceasca inseamna ca mergem nesmintit spre Noul Ierusalim. Ce facem dupa prima curba? Ne indepartam de destinatia dorita. Nu schimbam realitatea pentru a o potrivi idealului; in comoditatea noastra pacatoasa, schimbam idealul, e mai usor.

Raul e o problema de alegere activa, in vreme ce viata nu e. Eu pot sa stau linistit sa astept sa fiu vindecat de o boala. Dar nu am voie sa fiu linistit daca doresc sa fiu vindecat de un pacat. Pacientul este intr-o stare pasiva, pe cand pacatosul e intr-o stare activa. Daca vreau sa scap de gripa, sunt pacient; daca vreau sa scap de un pacat, trebuie sa fiu impacient. Sa fiu impacient cu pacatul.

Singura carare neintunecata care a strabatut Evul Intunecat este credinta. Cum pot ateii spune ca Biserica ne intoarce la medievalism? Ea e singura care ne-a scos vreodata din el. Lumea antica pagana a fost o barca scufundata. Constantin a pus o cruce pe catargul ei si a transformat acea epava intr-un submarin. Arca lui Hristos supravietuieste sub povara apelor. Noi, toti cei numiti de musulmani “anassara” (nazarineni, crestini, adepti ai Nazarineanului) ne bucuram la fiecare inminunare euharistica.

Marius Matei

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

03 August 2012

Vizualizari: 1720

Voteaza:

Cand te rogi, te rogi, nu raspunzi la celular 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE