Cei departati se apropie prin Scrisoare

Cei departati se apropie prin Scrisoare Mareste imaginea.

Nepăcătuind, omul nu ar fi murit. Fără Mesia, omul nu este salvat. Principalul obstacol în calea fericirii este omul însuși, propria lui indolență. O atât de mare putere există în Înviere, încât efectul ei se întinde și asupra celor ce nu erau de față, în timp și spațiu. Biserica este o Fortăreață, locul iubirii și al cunoașterii, locul dialogului între Cel ce iubește și cel iubit. Ucenicul devine Apropiatul lui Dumnezeu.

Un sportiv care dorește să devină campion se antrenează. Un atlet știe ce obiectiv vrea să atingă. Se interesează ce are de făcut și își dorește să fie antrenat. Nu se antrenează de capul lui. Se lasă învățat, e docil. Dacă este un secret, acela ar fi perseverența. Învățătorul oferă sfaturi, dar cel ce învață trebuie să fie dispus să le primească. La fel stau lucrurile cu un creștin doritor de mântuire. Trebuie să dorească să fie salvat. Să caute un Salvator. Să aibă încredere în echipa sa salvare. Să se lase resuscitat. Să persevereze în iubire. Să asculte și să aplice lecția iubirii. Să copieze modelul Învățătorului. Să se înarmeze cu post și rugăciune, exact ceea ce îi lipsea. Acest antrenor numit duhovnic, stareț sau avva este apostolul trimis de Doamne pentru viața ta...

Ascult cu mare încredere sfaturile părintelui. Ne hrănim din Liturghie și Scriptură sau nu ne hrănim și suntem subnutriți. Avem nevoie de însemnări, de gânduri, de preocupări în domeniul Bibliei. Avem nevoie să o cunoaștem. Nu atât trebuie, cât avem nevoie, fără ea suntem morți, fără speranță, fără țel, fără ghid în țară străină.

Propun să nu mai postăm comentarii stil can-can, ci să organizăm mai bine un forum duhovnicesc, numit acum grup: Viața mea în Hristos. Aici trebuie să adunăm tezaurul scriptristic și patristic, pentru a-l oferi cu generozitate celor care îl caută. Unii ar căuta și nu știu unde, alții caută și nu găsesc. Au nevoie de un filtru, deoarece netul e plin de viruși frumos împahetați. Repornesc acest proiect taman azi, ziua de naștere a părintelui nostru.

Realitatea de dincolo de simțurile noastre încă are multe surprize pentru noi. Frunza de lotus are o textură care îi permite să rămână curată… Timpul e relativ, pe Pământ chiar trece mai repede: dacă dintre doi gemeni unul călătorește în spațiu, cel rămas acasă îmbătrânește mai repede. Miuonul este o particulă elementară cu timpul de viață foarte scurt (2 microsecunde), dar suficient ca să își realizeze menirea (are 600 m de parcurs). Fotonul (particula luminii) nu înregistrează în nici un fel trecerea timpului. Luate separat, Na și Cl sunt nocive, dar împreună formează sarea. Dacă o piatră nu poate trece de un geam fără să îl spargă, un electron poate depăși o barieră energetică, trecând prin ea.

Faptul că Tatăl le scrie copiilor (prin cei inspirați de El) arată 4 lucruri:
1. depărtarea copiilor de El (dacă ar fi fost aproape, nu era nevoie de Scrisoare),
2. înmărmurirea copiilor (nu vor fi pedepsiți, ci - paradoxal - vor fi recompensați),
3. după cădere, iubirea paternă divină se descoperă mai limpede prin Scriptură decât prin natură,
4. odată Calea făcută publică, necredincioșii nu vor avea nici o scuză.

Luminarea este o mai bună înțelegere, mai limpede, mai clară, mai profundă, o mai largă deschidere către cosmos, către lume, către propria viață, o mai bogată semnificare e ceea ce era ignorat, o mai cuprinzătoare și exhaustivă bucurie. Nu e nimic greu de înțeles, ci doar greu de acceptat.

- Nu cumva oamenii să cinstească pământul mai mult decât merită, zise părintele de sfântul Onufrie. Nu cumva oamenii să se adâncească în lut. Mai bine să se scufunde în viața divină nemărginită.

- Scufundare în lumină?!

- Dumnezeu trimite această lumină. El ne luminează calea. Cei ce se apropie de El se luminează.

- Înseamnă că lipsa de lumină este o stare de păcătoșenie…

- Exact! Numai poruncile Lui sunt lumină și viață. Viețuirea în Hristos este o viețuire în lumină. Numai când vine lumina, numai atunci întunericul se risipește.

- Dumnezeu pune capăt tristeții.

- Mai mult, prin lumină veselește lumea. Cu adevărat, lumea are menirea să fie luminată, să devină transparentă pentru lumina necreată.

- Lumina cuprinde toată lumea.

- Da, dar ochiul bolnav nu o vede. Lumina cunoașterii atrage doar pe cel sănătos sufletește. Timpul este un parcurs, un segment între îndepărtarea de lumină și întoarcerea la ea.

- Această lumină nu este un obiect, Dumnezeu nu poate fi căutat ca un obiect. Cum să înțeleg ce ziceți, părinte?

- Tinere, să te lași cuprins de El. este o întâlnire revelatoare. Fără o inițiativă din partea Lui, nu poți să-L cunoști. Deci, stăruie în rugăciune și în lupta cu întunericul! A te lăsa cuprins de lumina Lui înseamnă a te uita pe tine când te gândești la El.

- Pentru necredincioși lumina nu e nicăieri, pentru credincioși ea este peste tot…

- Așa este. Dacă în noi se va sălășlui această lumină, nimic nu ne va mai putea despărți de iubirea Lui!

De ziua profetului Amos, părintele este trist. Este profetul preaiubit, cu un mesaj clar, de întâlnire concretă cu veșnicia. Este trist, pentru insultele aduse gratuit clericilor.

Este trist, pentru manipularea grosolană din spațiul virtual. Este trist, pentru lipsa de interes a tinerilor pentru studiul biblic și pentru formarea în duh creștin.

- Pe vremea profetului Amos poporul se bucura de pace și se părea că nimic nu poate tulbura această liniște, zise părintele către o tânără puțin descurajată de povara singurătății. Fiind pace, a crescut economia, numai că bogația a fost acaparată de câțiva, puțini, în timp ce restul se zbăteau în mediocritate. Au apărut multe procese, numai că săracii le pierdeau pe toate. Se părea că nu mai există dreptate. În acest context scrie profetul. Citește această cărticică și te ve umple te putere!

- Eu iubesc ultima parte a cărții, cea cu restaurarea casei davidice.

- Amos este reprezentatul lui Dumnezeu, Care vorbește prin gura profetului, la fel cum odinioară vorbea prin Moise. Este clar că Amos are o relație specială cu Dumnezeu. Contemporanii știu asta.

- Mai ales săracii își pun nădejdea în Dumnezeul lui Amos, Dumnezeu privit ca fiind Dreptatea prin excelență.

- Alianța poporului cu divinitatea este în pericol, deoarece bogații au păcătuit împotriva dreptății: se roagă de formă la templu, dar în curtea templului nedreptățesc orfanii.

- Lacomii care îl persecută pe profet se ridică, de fapt, împotriva lui Dumnezeu, Cel Care l-a trimis pe Amos de la bun început în mijlocul lor, să le mai dea o șansă.

- Cea mai mare nedreptate este să furi de la cel sărac, în loc să îl ajuți. Această patimă nu ține de vreun secol oarecare, ci virusează toate generațiile.

- În aceste împrejurări, singura salvare este numai de la Dumnezeu. Acesta acționează prin oameni. Respingând mesajul acestor mesageri, omul devine adversar al dreptății divine. Drept urmare, va fi pedepsit.

- Oamenii se gândesc exagerat de mult doar la ei și ignoră glasul divin.

- Cum se pot îndepărta nedreptățile din mijlocul nostru?!

- Să căutăm pe Domnul și vom fi vii…

Marius MATEI
 

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

16 Iunie 2016

Vizualizari: 537

Voteaza:

Cei departati se apropie prin Scrisoare 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE