CODUL - IS HR NI KA

CODUL  -  IS  HR  NI  KA Mareste imaginea.

PREDICA LA DUMINICA A PATRA DIN POST (DESPRE SFANTA EUHARISTIE)

Iubiti drept maritori crestini

Ne apropiem cu pasi grabiti de marea sarbatoare a Invierii Domnului, sarbatoare care incununeaza urcusul nostru duhovnicesc. Este un popas de mare bucurie duhovniceasca deoarece multi dintre noi ne unim tainic cu Mantuitorul Iisus Hristos prin Euharistie.

Sfanta Euharistie este numita Taina deoarece, asa cum se stie, acest termen este traducerea substantivului grecesc „misterion” care inseamna lucru tainuit, secret, ascuns, ceea ce nu poate fi cuprins cu mintea, invatatura tainica.

Sfanta impartasanie nu numai ca a fost asezata de Mantuitorul ca Taina, ci El a binevoit sa-i si pregateasca pe oameni pentru primirea ei. Astfel, Domnul, dupa ce a saturat in pustie, in chip minunat, cinci mii de oameni cu cinci paini si doi pesti, a tinut o cuvantare despre painea vietii si despre necesitatea absoluta a impartasirii de aceasta Taina, in folosul mantuirii: „Eu sunt painea vietii; cel ce crede in Mine are viata vesnica... Eu sunt painea cea vie care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta va fi viu in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este Trupul Meu ... Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca Trupul Fiului Omului si nu veti bea Sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi ...” (Ioan 6, 35, 47, 51, 53-56). In aceste cuvinte, Mantuitorul exprima destul de clar trebuinta pentru oameni de a se impartasi cu Trupul si cu Sangele Sau, ca sa poata mosteni viata de veci.

Dupa cum spuneam, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a instituit Taina Euharistiei la Cina cea de Taina. ,,Iar pe cand mancau ei, Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti,Ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor.”(Matei 26; 26-28) ,, Si, mancand ei, a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor si a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa.”(Marcu 14; 22-24)

,, Si luand paharul, multumind, a zis: Luati acesta si impartiti-l intre voi. Ca zic voua: Nu voi mai bea de acum din rodul vitei, pana ce nu va veni imparatia lui Dumnezeu. Si luand painea, multumind, a frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea Mea. Asemenea si paharul, dupa ce au cinat, zicand: Acest pahar este Legea cea noua, intru Sangele Meu, care se varsa pentru voi.”(Luca 22; 17-20)

Aceasta sa faceti intru pomenirea mea adauga Mantuitorul Iisus Hristos, iar noi lucrul acesta facem de doua mii de ani. Dar au aparut si probleme, de aceea vom discuta astazi despre sensurile si semnificatia sfintei Euharistii in societatea contemporana.


Iubiti frati si surori intru Domnul

Prin impartasirea cu Sfintele Taine trupul nostru e ridicat la treapta de Trup al lui Hristos si de aceea este destinat Invierii; trupul nostru se sfinteste prin aceasta si prin eforturile noastre de curatire care ne pregatesc pentru primirea Sfintei Impartasanii, si care se intaresc prin primirea ei. Fiecare membru al Bisericii, unit prin Sfanta Impartasanie cu Hristos, devine madular al lui Hristos.

Spiritualitatea Euharistiei nu consta numai in trairea simpla a unirii cu Hristos, ci intr-o unire in curatie, pentru care trebuie sa ne straduim inainte si dupa Impartasanie, pentru ca aceasta unire nu e produsa de Hristos in noi fara efortul nostru. Hristos ne da nu numai o stare de curatie, ci si o putere de implinire a acestei curatii. Acest inteles il au cuvintele rostite de preot inainte de Impartasire: „Sfintele sfintilor“. Aceasta exclamatie ii invita sa se impartaseasca pe cei care s-au straduit prin pocainta pentru primirea lui Hristos, dar le si fagaduieste o viata si mai curata. De aceea, in Ortodoxie credinciosii postesc, se spovedesc, se impaca cu toti cei carora le-au gresit, si se feresc de orice pacat inainte si mai ales dupa Sfanta Impartasanie.

Pentru Biserica Ortodoxa Sfanta Euharistie si-a pastrat intreaga importanta de izvor al unei vieti spirituale mereu sporite, de putere in vederea spiritualizarii credinciosilor. Aceasta putere este inteleasa ca drum spre desavarsire dupa asemanarea lui Hristos, intrucat in Euharistie omul se uneste cu Hristos, care isi traieste si isi prelungeste in credinciosi actele sale mantuitoare – Intruparea, Jertfa, Invierea.

Sfanta Euharistie reprezinta incununarea urcusului nostru duhovnicesc, deoarece prin aceasta oamenii se unesc cu Hristos Insusi, izvorul Vietii si al harului, fiinta noastra intreaga ajunge patrunsa de prezenta Mantuitorului, devenind astfel una cu El. Toata creatia se bucura de o transfigurare liturgica – painea si vinul aduse ca prinoase de credinciosi primesc o destinatie sfanta, caci acestea nu mai sunt simple alimente, ci devin Painea Vietii, adica Trupul si Sangele Mantuitorului. Astfel, in Sfanta Liturghie toata suflarea este chemata sa laude pe Dumnezeu in stare de recunostinta.

Crestinii nu pot da nimic Creatorului pentru toate darurile cu care Acesta i-a inzestrat; recunostinta este singurul mod prin care putem raspunde Jertfei Mantuitorului. Psalmistul insusi afirma: „Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie? Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema” (Psalmul 115; 3-4). Din aceste cuvinte se desprinde ideea ca participarea la Euharistie este insasi multumirea pe care o aducem, iar permanentizarea starii de recunostinta in viata noastra reprezinta in continuare multumirea pe care o aducem pentru darul acesta negrait al Sfintei Impartasanii. Roadele Sfintei Euharistii nu se determina prin numarul de impartasiri, ci ele depind de dispozitia sufleteasca cu care credinciosii primesc Sfintelor Taine. Prin urmare, impartasirea cu Sfanta Euharistie reprezinta nu numai punctul culminant al spiritualitatii, ci este in acelasi timp si o rasplata sau un premiu cu care sunt incununati cei care se nevoiesc spre ea cu nevointa cea buna. De aceea Sfantul Nicolae Cabasila sublinia ca „ se cuvine ca intru sudoarea frutii sa ne castigam aceasta Paine, ce pentru noi s-a frant si numai pentru fiintele cuvantatoare s-a randuit. S-a poruncit sa ne apropiem de aceasta Cina straduindu-ne.“

Viata crestinului trebuie sa fie ancorata in viata Bisericii si in ritmul liturgic imprimat de slujbele care se savarsesc pentru mantuirea tuturor credinciosilor. Nucleul Sfintei Liturghii este Jertfa Mantuitorului care se daruieste spre hrana in chip material și duhovnicesc prin Sfanta Euharistie si prin rugaciunea staruitoare. Astfel, suntem chemati sa intelegem importanta si necesitatea unei apropieri constiente si permanente de Sfantul Potir, intrucat indemnul lui Hristos - „Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va!“ – pe care il auzim la fiecare Liturghie, reprezinta momentul de maxima responsabilitate a crestinului care se prezinta de fapt la Cina cea de Taina.
Prezenta noastra la Sfanta Liturghie se justifica in primul rand prin nevoia de a fi in comuniune neintrerupta cu Hristos. Participarea la rugaciunea de obste a Bisericii culmineaza in Euharistie, care trebuie sa redevina centrul existentei noastre. Cel care se sustrage de la chemarea Domnului se sustrage de fapt de la menirea sa ca si crestin, aceea de a fi hristofor, de a purta cu vrednicie chipul Sfintei Treimi in structura sa duhovniceasca. Refuzul insusi de a ne apropia de Hristos pe motiv ca nu suntem vrednici ne face deja incapabili sa ne pregatim pentru primirea unui asemenea Oaspete, deoarece cel care se simte nepregatit va lua masuri pentru a „se ingriji de pacatul sau“, asa cum zice Psalmistul (Psalmul 37; 17), in timp ce acela care considera ca cinsteste Sfintele Taine prin distanta pe care o ia fata de Sfantul Potir, se lipseste de rasplata celui care isi valorifica talantii primiti la Sfantul Botez, prin altele si preocuparea pentru curatirea hainei albe de lumina in care catehumenul se imbraca atunci cand devine crestin.

In practica actuala a Bisericii ne confruntam cu o mare problema euharistica, din cauza faptului ca nu avem o preocupare reala si permanenta de a ne despatimi – conditie necesara dar si consecinta a impartasirii euharistice cu Hristos. Intram astfel de multe ori intr-un cerc vicios: nu ne impartasim pentru ca nu suntem vrednici, si nu suntem vrednici pentru ca nu ne impartasim pentru a primi putere sa luptam cu patimile si cu poftele. Alta problema care s-a inpamantenit printre credinciosi este obiceiul de a ne impartasi in afara Sfintei Liturghii. Adesea muti crestini cer Sfintele Taine pregatite pentru copii și bolnavi cand de fapt ei ar fi capabili sa participe cu toata fiinta la Sfanta Liturghie. Aceasta practica a dus in timp la disocierea Liturghiei de Euharistie in constiinta omului. Faptul ca ajunam duminica si in sarbatori pentru a primi anafora ne induce in eroarea de a crede ca gustarea acestei paini binecuvantate este de fapt scopul Sfintei Liturghii. Ar trebui sa intelegem ca anafora reprezinta firimiturile care cad de la masa celor care s-au impartasit. Aceasta afirmatie nu este exagerata, deoarece anafora se pregateste chiar din resturile de prescura care raman dupa savarsirea Proscomidiei.

Solutia pentru a reintra in ritmul liturgic si implicit euharistic firesc, ar fi responsabilizarea credinciosilor prin acordarea sansei de a se pregati cu evlavie pentru primirea Euharistiei la Sfanta Liturghie. Normalitatea care ar trebui sa ni se imprime este aceea ca nu putem continua nici o clipa fara Hristos, si astfel avem nevoie sa ne pregatim mereu, nu doar in posturi sau la termene rigide stabilite intr-un mod arbitrar pentru a ne hrani cu Hristos.

Din perspectiva pastorala este esentiala dobandirea acestei constiinte liturgice si eshatologice corecte. Orice pastor de suflete trebuie sa fie pregatit sa-si asume raspunderea de a calauzi permanent, la cerere si la nevoie credinciosii pe calea marturisirii pacatelor, tocmai pentru a-i face vrednici sau apti de a-l primi pe Hristos euharistic in viata lor. Sustragerea de la aceasta misiune ne face atat ca teologi, cat si ca pastoriti la randul nostru, nepregatiti pentru venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Intrucat „nu stim nici ziua, nici ceasul“ (Matei 25; 13) in care ni se va cere socoteala pentru viata traita pe pamant, ar trebui sa purtam grija permanent de caderile noastre, caci astfel prin impartasirea cu Hristos, nu ne vom teme de moartea napraznica, ci vom avea nadejdea ca vom trai mai adevarat Pastile cele vesnice in Imparatia lui Dumnezeu.

Iubiti credinciosi

In ultima vreme tot mai multi teologi vorbesc de o ,,profunda criza liturgica” in sanul Bisericii Ortodoxe. Afirmatia este, fara indoiala socanta si surprinzatoare si ar putea starni nedumerire, si chiar indignare, in randul poporul credincios. Cum e posibil ca tocmai Biserica Ortodoxa, care in virtutea continuitatii neintrerupte in ea a vechii traditii liturgice a fost si ramane o ,,Biserica liturgica” prin excelenta, si care, nu are nevoie sa intre intr-o miscare liturgica”, sa treaca prin aceasta criza? Desigur, datorita procesului crescand de secularizare si laicizare a lumii contemporane, ca si deceniilor de intoxicare ateista, astazi multi dintre credinciosii nostri au inceput sa nu mai inteleaga rostul sacru, divin al Sfintei Liturghii si participa foarte rar la savarsirea ei, ajungandu-se la o atitudine de totala absenta si decadenta a participarii lor active la Sfanta Liturghie. Si totusi, dupa parintele Alexandru. Schmemann ,,actuala criza liturgica este legata de ceva aflat la un nivel mult mai profund si numai in relatie cu acesta, ca simptom sau manifestare a lui, toate insuficientele individuale ale vietii noastre liturgice isi dobandesc adevarata semnificatie. Criza liturgica consta inainte de toate in conceptia gresita asupra functiei si locului cultului in Biserica, in metamorfoza profunda in intelegerea cultului in mintea Bisericii”.

Desigur, de doua mii de ani, aceeasi Liturghie se savarseste in Biserica si ,,in traditia Bisericii nu s-a schimbat nimic, dar s-a schimbat intelegerea Euharistiei in insasi fiinta ei. Esenta acestei crize consta in discrepanta sau lipsa de concordanta intre ceea ce se savarseste si intelegerea Tainei care se savarseste, respectiv trairea ei. Intr-o masura oarecare, aceasta criza a existat intotdeauna in Biserica; viata Bisericii, mai bine-zis, viata poporului credincios, n-a fost niciodata desavarsita, ideala, dar cu timpul, aceasta criza s-a transformat intr-o stare cronica, s-a transformat intr-o ,,schizofrenie” mascata ... Si schizofrenia aceasta otraveste Biserica si sapa la baza vietii bisericesti”

Sub influenta teologiei occidentale s-a ajuns la intelegerea gresita a Sfintei Euharistii ca o alta Taina intre celelalte Sfinte Taine. In loc de Taina intalnirii si comuniunii cu Hristos s-a desprinzandu de Sfanta Liturghie, al carui centru este, de Biserica si de Imararatia lui Dumnezeu, precum si de spiritualitatea ortodoxa.

Retinand sensul, puterea, darurile si lucrarea Tainei Euharistiei, ne putem da cu usurinta seama ca ea constituie un antidot real, eficient si de neinlocuit la toate carentele, insuficientele si relele lumii de astazi. Lumea zisa postmoderna in care traim este o lume ce tinde sa se secularizeze din ce in ce mai mult, sa ignore realitatile spirituale ale universului credintei religioase in general si ale celei crestine in special. Omul secularizat este acea fiinta care doreste sa faca abstractie de Dumnezeu, de Biserica, de mantuirea ca dar al lui Dumnezeu. Dar acest mod de a concepe realitatea si viata il scufunda pe om intr-o pierdere a sensului real al vietii, ce nu poate fi separat de Dumnezeu, il individualizeaza, exacerband egoismul si tot felul de patimi, ce il saracesc pe om din punct de vedere sufletesc, il izoleaza si il face incapabil de o viata de reala comuniune cu semenii si cu lumea inconjuratoare. Fata de acest tip de om egoist, ancorat doar in placerea imediata si indiferent fata de semeni, Biserica afirma cu tarie chipul lui Hristos, Omul pentru toti oamenii, de Care ei se pot impartasi prin Tainele Bisericii, si indeosebi prin Sfanta Impartasanie. Prin impartasirea euharistica omul se vindeca de angoasele sale, de patimile si de ezitarile sale, in a fi implinitor al voii lui Dumnezeu, intrucat primeste in fiinta sa puterea jertfei lui Hristos, eliberata de orice constrangere a pacatului. Omului secularizat, insingurat si dezorientat Biserica ii ofera comuniune, slujire si sens vietii sale, deschis spre Dumnezeu si spre semeni. Amin

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
84 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

31 Martie 2014

Vizualizari: 1782

Voteaza:

CODUL - IS HR NI KA 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE