"Luptati, ca sa invingeti! Invingeti ca sa va incununati! Dar fiti smeriti, ca sa nu cadeti!“ (Fericitul Augustin)

Prietenul meu, Dan, mi-a relatat bucuria sa. Are doua evenimente (cel putin) pe care le pune pe seama lui Dumnezeu. Copil fiind, vroia sa faca o barca. Cu un cutitas tocit vroia sa taie o creanga groasa de salcie, pentru a o scobi. S-a chinuit mult, in zadar. Abia daca se vedea o crestatura firava. Atunci a zis: "Doamne, daca existi, fa sa se rupa creanga asta acum..." ... si creanga s-a rupt. A inceput sa tremure si sa planga. De bucurie. De atunci, fiecare zi e pentru el un Craciun.

Anii au trecut si Dan s-a imbolnavit. Diagnosticul era sever. Si-a pus nadejdea tot in Dumnezeu si nu a fost tradat: dupa 3 ani de la diagnosticare, analizele i-au iesit bine, ca si cum nu ar fi avut niciodata nimic. Nu a luat interferon, ci doar Euharistie. Fusese vindecat. Trupeste; continua sa se roage pentru tamaduirea sufleteasca.

Acesta e Craciunul lui Dan, o sarbatoare a Nasterii lui Hristos in inima lui la fiecare rasarit de soare. Ce privilegiu pentru mine sa il cunosc! Ce privilegiu pentru el de a fi avut in toti acesti ani un duhovnic exceptional: parintele Gheorghe Santa, lumina Aschileului transilvan. Acest duhovnic are o harisma speciala. Si nu mi-e frica de cuvinte. Merita sa il cautati cu acelasi folos cu care va ungeti pe frunte cu untdelemn de la candela sfintilor aiudeni.

Acum, Dan e fericit, chiar daca pseudo-colegii il ironizeaza, spunandu-i "mironosit" sau "cologorel". Ma va certa pentru aceste cuvinte, nu vrea sa se laude. Dar tot el ma va ierta si, sper, cel putin unul dintre voi se va folosi. Sunt fericit si eu, alaturi de el. Impreuna cu tinerii "LTCOR"-isti Adrian, Radu, Cristina, Daniel, Adrian, Cristina, Crina, Tudor, Radu...

Dan imi aminteste des ca numai prin smerenie pot gasi duhul credintei, nu prin conferinte si atat. Inima unui crestin doreste nemurirea, cauta pacea, gaseste alinarea si, iubind, pacatuieste mai putin.

Dan iubeste mult scrierile Fericitului Augustin. In special: "Tarziu de tot Te-am iubit, o, Tu, Frumusete atat de veche, si totusi atat de noua tarziu de tot Te-am iubit. Si iata ca Tu Te aflai inlauntrul meu, iar eu in afara, si eu acolo, in afara, Te cautam si dadeam navala peste aceste lucruri frumoase pe care Tu le-ai facut, eu, cel lipsit de frumusete. Tu erai cu mine, dar eu nu eram cu Tine; ma tineau departe de Tine acele lucruri care, daca n-ar fi fost intru Tine, nici n-ar fi existat. M-ai chemat si m-ai strigat si ai pus capat surzeniei mele. Ai fulgerat si ai stralucit, si ai alungat orbirea mea; ai raspandit mireasma si eu am inspirat, si acum Te urmez cu infocare; am gustat din Tine si acum sunt infometat si insetat dupa Tine; m-ai atins doar si m-am si aprins de dor dupa pacea Ta."

La geam se aud deja colindatori. E Dan. A venit sa imi dea din prea plinul bucuriei Nasterii lui Dumnezeu. Pentru rugaciunile robului Tau Dan si ale avvei Gheorghe, Milostive, lumineaza-ma pe mine, intunecatul.

Marius Matei

• Obiceiuri de iarna
  Publicat in : Craciun ortodox
• Colindatul si Masca
  Publicat in : Colinde Craciun
• Colinda, intre realitate si falsitate
  Publicat in : Craciun
• Bradul de Craciun
  Publicat in : Craciun
• Colindatul, o forma fara fond?
  Publicat in : Craciun