Cultura virtuala - expresie a unei false comunicari

Cultura virtuala - expresie a unei false comunicari Mareste imaginea.

Revolutia tehnologiei informatizate

Majoritatea sociologilor contemporani subliniaza ca epoca noastra este caracterizata de un interval cu totul special al istoriei ce permite schimbarea si «conturarea unui alt imaginar si al unei noi realitati a lumii in care traim plecand de la paradigma indusa de revolutia tehnologiei informatizate. Specialisti care au analizat implicatiile adanci si vaste ale tehnologiei atat in viata sociala cat si la nivelul subconstientului uman marturisesc acest lucru. Pe acesta linie se inscriu mari specialisti: Perez, Forester, Dizard, Negroponte, Waldholz, Darbon, Salomon, Petrella.

Prin tehnologie se intelege in mod strict (conform definitiei lui Daniel Bell) folosirea cunoasterii stiintifice in specificarea unor cai de producere a unor lucruri intr-o maniera reproductiva. Tehnologiile informatizate presupun convergenta unor tehnologii traditionale in microelectronica, computere, telecomunicatii, optica electronica, ingineria genetica cu aplicatiile sale.

Conform expresiei lui Nicholas Negroponte, noi traim intr-o lume care tinde sa devina digitala. Manipularea ideologica a revolutiei tehnologice informatizate nu trebuie sa ne conduca la o gresita supraapreciere a semnificatiilor rezultate din noul context tehnologic ce impune o suma de facilitati.

Noile tehnologii nu sunt simple instrumente folosite de om pentru modelarea lumii inconjuratoare, ci sunt procese in continua dezvoltare. In felul acesta, atat cei care folosesc tehnologiile cat si cei care le creeaza pot avea aceeasi functionalitate (de exemplu cei care utilizeaza Internetul, la randul lor nu sunt doar utilizatori, ci creatori si manipulatori ai simbolurilor comunicarii, avand capacitatea distributiei bunurilor sau serviciilor). Mintea umana nu este doar o forta decizionala in procesul de productie, ci devine in mod direct o forta productiva. Nu mai e nevoie de intermediari care sa opereze si sa proceseze rationamentele mintii umane, din moment ce insasi mintea umana in mod direct e capabila sa produca si sa reproduca diferite procese de productie. Calculatoarele, sistemele de comunicare si programele ingineriei genetice amplifica extinderea mintii umane asupra realitatii, realizand totodata o integrare a mintii umane cu inteligenta artificiala.

Revolutia informatizarii tehnologiei are cateva momente semnificative, in 1947 este inventat tranzistorul in cadrul Bell Laboratories din Murray Hill, de catre fizicienii Bardeen, Brattain si Shocklcy, care au primit premiul Nobel pentru aceasta descoperire. Acest lucru a fost un imbold deosebit in dezvolta rea electronicii. In 1957 este descoperit circuitul integrat de catre Jack Kilbvin Texas, care a facilitat producerea unei adevarate explozii tehnologice. Descoperirea microprocesorului in 1971 de catre Ted Hoff va permite o dezvoltare fara precedent a microelectronicii, informatia fiind posibil de stocat acum in cipuri. Cipul microelectronic se caracterizeaza printr-o capacitate deosebita de integrare, masurata in microni; prin capacitatea de memorie, exprimata in biti; in viteza de procesare, masurata in megahertzi. Toate aceste caracteristici cresc intr-un mod spectaculos de la un an la altul. De exemplu, viteza de procesare a crescut de peste 550 de ori fata de cea din 1972.

In ceea ce priveste tehnologia computerizata, aceasta evolueaza foarte rapid. In 1951 apare prima forma comerciala de computer, UNIVAC-1. In 1958, cand Sperry Rand introduce a doua generatie de computere-masini, IBM reactioneaza si in 1964 va produce o masina computerizata folosita in industrie. Inventarea microprocesorului permite o schimbare radicala in construirea computerelor. In 1975 Ed Roberts produce un computer de dimensiuni mai mici. In 1981 IBM introduce propria versiune de calculator pentru utilizare personala, numita PC (Personal Computer). De acum dezvoltarea de noi si noi generatii in fabricarea microcomputerelor este posibila.

Locul genezei revolutiei informatice de azi este California, mai exact Silicon Valley. Aici s-au pus bazele circuitului integrat, ale microprocesorului, ale microcomputerului si ale ingineriei genetice. In spatele zonei Bay Area de langa San Francisco, incluzand centre precum Berkelev, Emeryville, Marin County, San Francisco, regiunea Silicon Valley va deveni emblematica pentru ceea ce inseamna revolutia informatizata. Putem identifica aceasta regiune ca fiind una decisiva in impunerea unei noi paradigme in tehnologia bazata pe informatizare. De fapt, aceasta noua paradigma tehnologica va avea profunde implicatii sociologice, influentand decisiv modul de a gandi si de a fi al oamenilor. Silicon Valley, la 30 mile sud de San Francisco, intre Standford si San Jose, va reuni doi poli de activitate generati de marile universitati din jur: cunoasterea tehnologica in stransa legatura cu cunoasterea stiintifica. Inventiile tehnologice sunt in directa continuitate cu munca de cercetare desfasurata pe taram stiintific. Timp de mai multi ani de zile aceasta regiune,

in care se va forma o efervescenta atmosfera de cercetare, va atrage stralucitoare minti din intreaga lume. Aici se vor intalni pentru a schimba idei, pentru a pune la cale noi si noi descoperiri, minti vizionare, precum cele ale lui Bill Gates, Steve Iobs si Steve Wozniak.

Toate aceste descoperiri, datorita noilor conditii create de posibilitatile de comunicare, de realizarea unor piete in care exista posibilitatea unor schimburi tot mai intense, vor putea fi mult mai usor implementate in intreaga lume decat celelalte descoperiri ale precedentelor revolutii tehnologice. „Pe de o parte, interfata dintre programele de macro-cercetare si pietele comerciale dezvoltate intre state, iar pe de alta parte descentralizarea inventiilor stimulata de o cultura a creativitatii tehnologice si rolul modelelor inventatorilor care au avut un succes rapid vor permite infuzarea tehnologiei informatizate in intreaga lume. Se pun bazele realizarii retelelor de firme si a institutiilor care vor forma o noua paradigma socio-tehnologica".

Castelles rezuma trasaturile noii paradigme tehnologice bazate pe informatii la cinci: a) noile tehnologii reprezinta informatii (nu doar informatiile reprezinta tehnologii, ca in revolutiile precedente); b) penetrarea efectelor noilor tehnologii pe scara larga, influentand la modul semnificativ atat viata societatii la modul general, cat si la modul concret viata fiecarei persoane; c) crearea unei retele logice in sistemul tehnologic, in care fiecare informatie este interconectata cu alta; d) flexibilitatea noilor tehnologii care genereaza o flexibilitate si in cadrul sistemelor de productie. De acum firmele se vor putea organiza in mod reversibil, in functie de noile tehnologii, adaptandu-se la noile situatii. Aceasta abilitate a noilor tehnologii va permite o fluidizare atat a organizarii sistemelor de productie, cat si a relatiilor interumane; e) convergenta tehnologiilor specifice intr-un sistem care prezinta un tot mai ridicat grad de integrare. Microelectronica, electronica optica si computerele sunt integrate intr-un mic sistem informational. Acest lucru se constata si in cazul biotehnologiilor.

Cultura realitatii virtuale pentru prima data in istorie reuseste sa creeze un metatext, un metalimbaj in care sunt integrate texte scrise, sunete, imagini ce afecteaza integral fiinta umana (nu doar la nivel cerebral). Cel care este conectat la reteaua unei astfel de culturi poate sa se impartaseasca cu toate simturile de ceea ce ce i se ofera. Nivelul la care opereaza cultura virtuala este cel al imaginarului. Spiritul uman reuseste sa reuneasca multiple dimensiuni intr-o noua interconectare, in care inteligenta artificiala impreuna cu complexitatea noului context social se intrepatrund cu mintea omului. Posibilitatea integrarii complexe a informatiilor intr-un sistem de comunicatii ce opereaza la nivelul imaginarului schimba in mod fundamental caracterul culturii, deoarece sistemul comunicarii determina in mod decisiv forma de cultura.

Cultura contemporana este afectata in mod decisiv de noul sistem de comunicatii determinat de revolutia informatizarii. „Noi nu putem vedea realitatea in sine, nu o putem exprima decat la nivelul limbajului. Si limbajul nostru de azi este unul mediatic. Mass media este pentru noi noua metafora. Deoarece cultura are un caracter mediatic si este conectata la sistemul de comunicatii, cultura insasi este in mod fundamental transformata, si aceasta schimbare se va accentua tot mai mult in timp prin noul sistem tehnologic. Este o certitudine ca acest nou sistem se va dezvolta si va cuprinde activitatile cele mai semnificative ale omului, segmente intregi de populatie de pe intreaga planeta fiind conectate la acest sistem. Mai mult decat atat, deja exista aceasta conectare prin bitii si piesele noului sistem mediatic, in rapida schimbare a sistemelor de telecomunicatii, in retelele de interactiune deja existente prin Internet, in imaginatia populatiei, in politicile guvernamentale si in activitatile corporatiilor multinationale. Emergenta noului sistem electronic de comunicatii caracterizat prin caracterul sau globalizator, integrarea tuturor comunicatiilor media si potentialul interactiunii noastre cu mediul mereu in schimbare determina actuala cultura a virtualitatii'".

Televiziunea-interfata amagitoare in procesul comunicarii

Sistemul de comunicatii a suferit o mutatie istorica odata cu televiziunea care devine principala forma de informare mediatica. Radioul si-a pierdut centralitatea, desi a dobandit o flexibilitate, adaptandu-si programele in functie de ritmul cotidian al populatiei. Televiziunea devine forma dominanta a sistemului mediatic, depasind in mod coplesitor atat presa, cat si informatia scrisa. Cartile, cu un rol covarsitor pana in vremurile recente, isi pierd pozitia privilegiata in noul context creat. Ascensiunea televiziunii ca forma de informare in masa se pare ca e corelata cu exigentele efortului minim, ale comoditatilor si ale lipsei de concentrare asumate de omul contemporan. Joaca obsesiva cu telecomanda in speranta selectarii unui program mai atractiv a devenit mai mult decat un simplu obicei, un mod de viata pentru multa lume.

Ce este fundamental nou in televiziune ca forma de comunicare? Desi capacitatea manipularii opiniei publice prin televiziune este uriasa, nu aceasta e noutatea. Si prin radio, guvernele sau diferite structuri organizate au putut influenta si manipula constiinta publica. Ceea ce este cu adevarat revolutionar in televiziune este ceea ce Marshall Mc Luhan intuia in mod vizionar inca din 1964: mediul este mesajul.

Acesta scria: „Moda imaginilor TV nu are nimic in comun cu filmul sau cu fotografia, exceptand faptul ca ofera uneori imagini comune cu acestea. Odata cu televizorul privitorul devine una cu ecranul. El este supus unui

bombardament cu impulsuri luminoase. Imaginea TV nu este o fotografie in sensul obisnuit, ci are mai degraba calitatea unei sculpturi sau a unei icoane decat a unei fotografii. Televizorul ofera trei milioane de puncte pe secunda privitorului. Din acestea numai cateva duzini formeaza imaginea, restul avand alte implicatii la nivel subliminal, fiind imperceptibile in mod constient".

In procesul de conturare a unui nou imaginar ce determina un alt mod deviata in postmodernism, televiziunea detine un rol esential. Prin tehnicile de comunicare contemporane (televiziune, video, Internet si altele) mediul insusi reprezinta comunicarea. Mesajul nu mai poate fi disociat de mediu, ci conectarea la mediu implica insusi actul comunicarii, prin care orice bariere de autocontrol sau discernamant din partea subiectului devin tardive. Odata conectat la acest mediu, subiectul nu mai poate opera cu eficienta in sfera discernamantului, a formarii propriilor pareri, deoarece mesajul nu vizeaza constientul, ci subconstientul. Miza imaginarului este mult mai mare decat incercarea de a induce in mod explicit anumite informatii cu scopul de a forma convingeri.

Jean Baudrillard intr-un redutabil studiu Extazul comunicarii arata ca televiziunea ca forma de cultura populara a permis cel mai bine simularea unui anumit mod de viata in societate. O noua simbolistica ce pleaca de la marca de masina, haine, case, preferinte gastronomice sau distractii invadeaza constiinta publica, dictand criterii care distrug granita dintre privat si public. Odata cu acesta ascensiune a televiziunii intimitatea vietii private este anihilata, deoarece, inclusiv in viata de famile, ceea ce are prioritate acum este indus de televiziune.

Baudrillard analizeaza felul in care ecranul devine noua interfata cu noi insine, noul nostru interlocutor care substituie nevoile comunicarii reale si personale cu cei de langa noi. Ecranul ne transforma in niste subiecti pasivi, in care puterea de reactie ne este slabita, gandurile, opiniile si, in cele din urma, viata, fiindu-ne furate de televizor. In fata televizorului puterea vietii launtrice scade, deoarece mereu suntem racordati la o exterioritate ce se desfasoara intr-un ritm galopant si care creeaza o seasibilitate dezbinata.

Pentru Baudrillard, ca de altfel si pentru alti sociologi precum Arthur Kroker si David Cook, „.televizorul inseamna de fapt viata reala, cultura postmoderna, societatea si economia, inducand o cultura populara a decadentei si obscenitatii, astfel incat orice aspect al vietii care in mod ontologic nu poate fi redus si exprimat prin televiziune, devine periferic si insignifiant pentru viata oamenilor. Televizorul devine un instrument al opresiunii si decrepitudinii intelectuale. El degradeaza nu doar coeziunea sociala, ci si pe cea familiala, implementand o simulare monitorizata electronic si controlata tehnocratic".

In contemporaneitate televiziunea devine epicentrul cultural al societatii, principala modalitate de comunicare, un nou mediu fundamental diferit de cele existente pana acum, fiind caracterizata de o putere de seductie fara precedent, o capacitate extraordinara de simulare senzoriala multipla a realitatii, de o facilitate remarcabila in asimilarea mesajului prin efortul psihologic minim cerut din partea receptorului. Televizorul induce un mod de viata care nu afecteaza doar propria existenta, ci are largi repercusiuni in relatiile interpersonale.

Televizorul substituie relatiile interpersonale. Unele statistici realizate de specialisti confirma acest lucru. Astfel, in SUA o persoana isi petrece in medie 6.43 ore pe zi conectata la o sursa mediatica (din rare televizorul detine 4.5 ore), 18 minute cu lectura si 14 minute cu relatiile interpersonale cu ceidin propria familie. In Japonia, in 1992, media era de 8.17 ore de televizor pe zi. Conform unor studii de specialitate, privitul la TV este activitatea predominanta a omului contemporan in propria casa. Astazi se traieste cu media si prin media. Televizorul, si nu numai, devine in mod automat interfata noastra cu lumea, mediul cu care interactionam in mod constant. in cele mai multe situatii, televizorul devine cea mai coplesitoare prezenta din propriile case.

In interactiunea cu televizorul, omul este factorul pasiv si, mai mult decat atat, ceea ce el primeste nu poate fi supus unui discernamant constient, deoarece mesajul primit implica informatii ce se transmit subliminal, acestea scapand oricarui control exersat in mod constient. „Omul este un receptacol pasiv in fata manipularii ideologice induse prin televizor. Daca populatia are un oarecare grad de autonomie in organizarea si luarea deciziilor in propriul comportament in relatiile interpersonale, mesajul transmis prin intermediul televizorului, bazat pe un sistem tehnologic, nu formeaza o anumita cultura, ci o cultura mediatica dominanta in planul imaginarului. Televizorul poate transmite 3.600 de imagini pe minut, la care creierul raspunde constient doar la unul dintre milioanele de stimuli senzoriali indusi de aceste imagini".

Spre deosebire de celelalte forme de cultura de pana acum, actuala cultura favorizata de multimedia permite o proiectie facila in planul imaginarului. Actuala cultura genereaza o realitate virtuala. Dar ce este aceasta realitate virtuala? Este un sistem in care realitatea insasi (populatia concreta si existenta simbolica) este in intregime capturata si proiectata pe deplin intr-o virtualitate imaginara, intr-o lume ce determina credinte, in care aparentele nu sunt doar pe ecran, ci sunt comunicate prin experienta, ele devenind la randul lor experiente. Toate mesajele sunt inchise in acest mediu imaginar, deoarece mediul devine atat de comprehensiv, de diversificat, de maleabil incat absoarbe prin multimedia intreaga experienta umana, trecuta, prezenta si viitoare".


Iluzia comunicarii unificate prin cyberspace

Una din consecintele reprezentative ale revolutiei informatizarii a fost rezultatul spectaculos in domeniul comunicatiilor, in mass-media, ceea ce a facilitat crearea premiselor pentru constituirea unui alt tip de cultura cu totul nou in istoria umanitatii, si anume cultura virtuala. Tehnologia contemporana permite incorporarea informatiei in unitati extrem de mici, informatia putand fi transmisa simultan in multiple directii. Diferite forme ale informatiei-text, numere, sunete, imagini sunt combinate intr-un singur produs, multimedia. Aceasta, de cele mai multe ori si pentru un timp considerabil, devine interfata noastra activa cu lumea.

Internetul constituie o retea ce conecteaza milioane de oameni, favorizand o cultura a cyberspace-lui. „Combinatia si interactiunea acestor tehnologii determina cresterea unor noi produse si servicii bazate pe manipularea prin video, imagini, sunete, o puternica tehnica facand acest lucru posibil, si informatia este automatizata, ea devenind un ansamblu al unor retele interconectate ce ii maresc accesibilitatea in mod evident. Aceste tehnologii sau, mai bine zis, utilizarea acestor noi tehnologii stimuleaza convergenta diferitelor domenii de activitate. In tarile industrializate, inca de cativa ani buni, operatorii de cablu cufibre optice, serviciile de telecomunicatii si emitatorii de radio-televiziune sunt parteneri strategici, fiind aliati in publicitatea si promovarea propriiloractivitati. Sunt propuse activitati care in mod traditional depasesc propriile granite, servicii interactive, informatii suplimentare iar distributorii ataca noile piete intr-un mod tot mai agresiv''

In prezent, prin audiovizual se pot impune cel mai facil diferite comportamente, gusturi, idei, intr-un cuvant, un mod de viata. Din acest punct de vedere, cultura globalizarii este una de masa, data de audiovizual si, ca atare, americanizata, intrucat, de departe, SUA detine suprematia in industria audiovizualului. Desi SUA au acuzat Uniunea Europeanaca practica un protectionism neloial fata de industria cinematografica americana, realitatea data de cifre concrete este alta. SUA este cea mai protectionista tara in materie de audiovizual, importand doar 2% in acest sens, pentru consumul intern. In schimb, in Europa importul de material audiovizual (in special filme) din SUA a crescut de la 56% in anii '50, la 78% in prezent. Hollywood reprezinta un punct esential in americanizarea lumii, prin filmele produse si prin exportarea lor pe intreaga planeta. Si din punct de vedere financiar, Hollywood reprezinta o forta. De exemplu, in 1995 Hollywood-ul a depasit cu 4 miliarde dolari castigurile din intreaga Europa in materie de industrie cinematografica.

Insa miza si mai mare decat in industria cinematografica este in multimedia. Digitalizarea si integrarea diferitelor forme de informatie in mesaje transmise cu o viteza uluitoare in intreaga lume a determinat o adevarata revolutie in domeniul comunicatiilor. Crearea unor retele informatizate, utilizarea satelitilor pentru telecomunicatii si extinderea folosirii generalizate in toate domeniile a calculatoarelor, permit o globalizare a informatiei .S-au creat diferite retele continentale de informatie: Fox in SUA, Sky' in Europa, Star in Asia pentru a realiza un canal global care sa fie receptionat de intreaga planeta. In aceste conditii, controlul multimedia devine un obiectiv strategic de importanta coplesitoare, cu repercusiuni imediate in elaborarea politicilor viitoare ce vor determina consecinte directe pentru toata lumea.
Insa controlul informatiei virtualizate si manipularea ei pot crea serioase inegalitati, desi unii conducatori americani vorbesc despre democratia virtuala. Venita din SUA, aceasta tendinta, ca expresie a unui ultraliberalism agresiv, nu vizeaza decat interesele financiare si de putere ale corporatiilor multinationale. Noua aristocratie financiara a planetei, noii conducatori ai mass-mediei, ai calculatoarelor, telecomunicatiilor, transporturilor si placerilor se complac in abundenta si autosuncienta. Ei se proclama pe sine motorul intregii societati, ai cunoasterii, ai revolutiei inteligentei. Retelele globale ale corporatiilor multinationale ii ajuta sa-si conduca afacerile, sa-si implementeze strategiile de cucerire, sa-si dezvolte si sa-si impuna standardele, sa-si apere pozitia monopolizanta in pietele dobandite. Ei aplica toate acestea prin capitalismul financiar ce se bazeaza pe doctrina ultraliberalismului. Una dintre cele mai mari contributii ale noilor tehnologii contemporane a fost accelerarea miscarii capitalului. In acest context, tehno-utopia societatii informatizate permite noii clasei conducatoare a planetei sa afirme si sa castige acceptarea globalizarii, care inseamna liberaliza rea oricarei piete, oriunde in lume. In acord cu noii stapani ai universului, societatea informatizata cheama la noi forme ale reglementarii facute deasupra vointei Statelor nationale. Ei reclama ca reglementarea poate fi facuta doar de piata globala".

Tehnologia actuala a permis o informatizare a societatii ce a schimbat in mod semnificativ viata noastra. Integrarea mai multor forme de comunicare precum radioul, televiziunea si calculatorul este posibila astazi in comunicarea mediata in retelele informatizate. Informatizarea si maniera de comunicare prin retelele de calculatoare au schimbat asteptarile si nevoile societatii, precum si modul personal de a gandi. Posibilitatea de a comunica interactiv, de a avea constiinta ca esti parte activa in dezbateri, in formularea unor decizii, ca poti comunica simultan cu orice colt al planetei influenteaza imaginarul si realitatea noastra atat la nivel personal, cat si social. Cultura virtuala bazata pe informatizarea integrata de azi permite construirea unei alte societati, a unei cybersocietati.

Retelele informatizate de azi nu doar ca favorizeaza depersonalizarea relatiilor umane, dar permite un control impersonal, in lipsa unei intalniri fata catre fata, dandu-se iluzia unei libertati, cand, de fapt, controlul este foarte posibil. Mai mult sau mai putin, indiferent de optiunea noastra, fara sa stim putem fi integrati intr-un circuit de tipul Big Brother la dimensiuni mai mari. Relatiile controlate si consumate de public din cadrul acestor spectacole mediatice raspandite pe intregul mapamond nu fac decat sa favorizeze constiinta publica cu un asemenea mod de a fi. Posibilitatile tehnice de azi si mai ales mentalitatea existenta in societatea contemporana permit extinderea acestui mod de a fi din Big Brother in vietile noastre, fara ca noi sa banuim ceva. De fapt, lumea descrisa de George Orvvell in 1984, o lume controlata de Big Brother este mai aproape de noi ca niciodata pana acum.

In timpul revolutiei industriale tendinta de control, de dominare si de exploatare a unora de catre altii era explicita si se realiza la nivel personal, fata catre fata. Astazi lucrurile sunt schimbate. „Inainte controlul guvernului si al pietelor depindea de relatii personale si necesita interactiuni fata catre fata. Acum controlul a fost restabilit prin mijloace ale organizarii birocratice, prin noi infrastructuri ale transporturilor si ale telecomunicatiilor, prin sisteme ale unei comunicari integrale prin intermediul mijloacelor mass-media".

Cyberspace-ul reprezinta mediul in care relatiile noastre cu ceilalti sunt remodelate, in care comunitatile sunt reinventate, cautandu-se noi comunitati si noi posibilitati de comunicare. Fiecare comunitate de-a lungul istoriei a luat nastere si si-a desfasurat activitatea intr-un anumit spatiu si timp, iar relatiile noastre imediate in cadrul comunitatilor in ca re traim poarta amprenta unui continuum spatiu-timp specific. Societatea reala apartine spatiului si timpului. in cyberspace natura spatiului si timpului se schimba. Spatiul este informatizat, este un loc al intalnirilor informatiilor, al intrepatrunderilor mesajelor de tot felul. Nu mai este un spatiu inteles ca un cadru de desfasurare al relatiilor concrete, ci este un mediu de modelare al unor relatii care pot sa ramana nemanifcste in planul intalnirilor personale. Spatiul si timpul nu mai sunt asumate dintr-o perspectiva personalista in care ele erau cadre de intalnire interpersonale, atat a oamenilor cu alti oameni, cat si a oamenilor eu Dumnezeu. Timpul la fel este schimbat. El isi pierde ritmicitatea pe care o are in societatea reala. In cyberspace timpul nu mai are niciun fel de continuitate, de echilibru, de ciclicitate, el fiind fragmentat si pulverizat intr-o multitudine de secvente instantanee care pot ramane fara nicio coerenta. Noul spatiu si noul timp vor redefini cadrele societatii virtuale, ale cybersocietatii.

Ceea ce este esential in relatiile traite in cyberspace e informatia. Nu facilitatea transmiterii informatiei conteaza, cat mai ales informatia insasi, aviditatea de a trai prin si pentru informatie. Mutarea centrului de greutate de la aspectul concret, legat de viata in relatiile interpersonale, la informatie schimba natura comunicarii. In societatea reala comunicarea are ca finalitate comuniunea, comunicarea este o cale si totodata o expresie a comuniunii, ea inseamna mult mai mult decat o simpla informatie. in comunicare cuvantul nu este doar informatie, ci intrupeaza prezenta unei persoane in respectivele cuvinte ce pot fi convertite in acte cu putere de viata. Nu informatia primeaza, ci prezenta coplesitoare a persoanei in cuvant face comunicarea mai autentica. O adevarata comunicare se realizeaza atunci cand suntem prezenti in ceea ce spunem, autoritatea cuvantului fiind dobandita atunci cand nu exista exterioritate si discrepanta intre ceea ce spunem si ceea ce traim.

Daca exista astazi o criza a comunicarii, o devalorizare a cuvantului, ea se datoreaza lipsei de viata, de substanta a propriilor discursuri. Cuvantul viu, ziditor, a fost convertit in discurs artificial, puterea duhovniceasca a cuvantului s-a pierdut prin cautarea unor forme cat mai mestesugite si mai pompoase ale unor discursuri devenite clisee, fara niciun impact in viata celor care-l asculta. Dar, si in asemenea situatie, cuvantul nu este golit total de semnificatia lui puternica ce-l inradacineaza in planul relational. Logosul cuvantului nu e informatie, ci e puterea lui de a se intrupa in forme de viata impartasite in comuniunea interpersonala. Asumarea logosului cuvantului implica o adunare in sine pentru improprierea cat mai adecvata a sensului cuvantului, impartasirea autentica facuta celorlalti fiind consecutiva experientei interiorizarii semnificatiei cuvantului.

Informatia si trairea pentru informatie, construirea unor relatii care se consuma exclusiv in sfera informatiilor nu reprezinta decat o risipire inspre exterior, spre periferic, o refuzare a propriei luciditati care trimite la interiorizare. Evadarea intr-un iluzoriu confortabil, posibila prin intermediul televizorului, este accentuata in cadrul comunicarii informatizate, interactivitatca prezenta in cyberspace dand amagirea unor relatii autentice, insa simularea si surogatul domina relatiile cybersocietatii. Cyberspace-ul din acest punct de vedere reprezinta o generalizare a unui mod de viata care implica suma refuzurilor de a asuma adevaratele probleme ale vietii ce conduc la intuirea sensului propriei existente.

Numite de revista Virtual Reality „instrumente de amplificare ale mintii" calculatoarele, prin informatiile senzoriale care reunesc toate simturile nostre de la vaz la pipait, pot genera si stimula fantasmele colectivesi personale, realizand o adevarata matrice a mintilor umane. Programele realitatii virtuale ne promit satisfacerea oricaror dorinte, a celor mai ascunse impulsuri si, totodata, pot declansa diferite tendinte existente in subconstientul nostru. De la calatoria in spatiul cosmic la castigarea unei batalii in care suntem personajul principal, sidela gustarea propriilor vanitati pana la satisfacerea oricaror fantasme sexuale, totul se poate trai in varianta simulata a realitatii virtuale.

Calculatoarele, in mod indiscutabil, au devenit instrumente esentiale si indispensabile ale procesului de educatie. In multe situatii calculatorul este nu doar o extensie a cartii, ci chiar un substitut al ei, consecintele acestei substituiri nefiind pozitive. insa, desj prezinta si dezavantaje in cadrul educatiei, calculatorul are si multe avantaje, oferind posibilitati remarcabile in ceea ce priveste prelucrarea informatiei stocate. In procesul educativ, inclusiv atunci cand este utilizat calculatorul, accentul este pus pe informatie, in realitatea virtuala informatia este convertita in senzatie, ceea ce primeaza este ceea ce simtim. Excitarea simturilor si manipularea lor reprezinta 0 caracteristica semnifiaitiva pentru realitatca virtuala.

Potentarea imaginatiei in forma ei cazuta e posibila in cyberspace si in realitatea virtuala. William Gibson definea cyberspace-ul ca fiind o halucinatie consimtita. Timothy Leary arata ca proliferarea realitatii virtuale a fost posibila prin dezvoltarea televiziunii, dar ceea ce difera in realitatea virtuala a cyberspace-ui creat prin reteaua de calculatoare este interactivitatea crescuta. Omul nu mai ramane un subiect pasiv in fata televizorului, ci intervine in mod activ in relatia cu calculatorul. Omul este in acelasi timp creatorul si consumatorul unei experiente artificiale.

Pe langa sporirea tendintelor in materie de violenta, ceea ce are un impact puternic si deosebit de nociv asupra consumatorilor este cybersexul, o ultima consecinta a revolutiei sexuale. Rheinghold scria: „Efectele tehnosexului au implicatii cu potential revolutionar. Daca tehnologia actuala ne permite trairea placerilor sexuale in experiente erotice artificiale, putand avea puternice trairi emotionale, fizice si psihice cu cineva, fara ca partenera sa ramana insarcinata si fara existenta riscului de transmitere a vreunei boli sexuale, ce rol mai are toata moralitatea referitoare la relatiile sexuale? Este cyberscxul o consecinta ultima a revolutiei sexuale sau un prim pas spre abandonarea trupurilor noastre? In acest fel, cyberspace-ul poate deveni locul in care oamenii pot fi conectati pentru mai mult timp la o placere si fericire iluzorie. Identitatea si intimitatea vor fi amestecate in ceva pentru care inca nu avem un nume".

Michael Saenz, creatorul unui program celebru de cybersex, Virtual Valerie, scria: „Am vrut sa creez o simulare interactiva in care fiecare sa se poata bucura. Virtual Valerie este o fantezie cibernetica pusa la dispozitia publicului. Este sansa noastra sa creem intregi forme noi ale artei erotice. Cand ii vorbesc unui neinitiat despre aceste lucruri el nu intelege. Dar el devine imediat incantat deideea sexului virtual".

Michael Saenz legitimeaza utilitatea sexului virtual prin faptul ca pot fi evitate sarcini nedorite si, de asemenea, riscul contactarii unor boli cu transmitere sexuala este inlaturat. De asemenea, jocurile cu violenta, bazate pe tot felul de razboaie si facute in mod special pentru adolescenti, sunt legitimate prin nevoia de refulare a violentei existente mai ales in perioada respectiva din viata fiecaruia dintre noi.

Teoriile contemporane in planul hermeneuticii textelor incearca sa elibereze cititorul de intentia autorului, textul trebuind sa fie doar pretextul unor interpretari proprii. Cititorul este angajat activ in actul lecturii. Una din formele interactive ale textelor din calculator estehipertextul care consta intr-un program ce ne permite ca, plecand de la un cuvant cheie, sa avem acces la alte documente. Pot fi create diferite combinatii in care concordantele si notele de subsol pot fi organizate. Cititorul hipertextului navigheaza intr-o retea de texte, putand opta pentru una din posibilitati sau avand ocazia sa realizeze fel de fel de combinatii. Cu toate ca hipertextul ofera oportunitatea unei facilitati in structurarea informatiilor, ofera o limitata intelegere a textului, deoarece cultiva doar o extindere a informatiei pe orizontala, fara sa patrunda pe verticala in esenta textului.

Interactivitatea prezenta in relatia cu calculatorul este accentuata in jocurile pe calculator, care au devenit o adevarata industrie si o ocupatie ce captiveaza nu doar mintile copiilor, ci si ale adultilor. Introducerea noilor ecrane pentru jocurile de calculator permite o interactiune speciala a jucatorilor cu calculatorul, inclusiv la nivel auditiv. Jocurile pe calculator au devenit un adevarat cinema interactiv, in care jucatorul poate intra in rolul protagonistului. Jocuri precum Leiswv Suit Larry si King's Quest sunt adevarate modele in acest sens. De la hipertextualitate se trece la jocurile pe calculator unde simularea calculatorului se identifica cu experienta jucatorului. Plonjarea jucatorului in posibilitatile vaste si interactive ale jocului necesita participarea incordata a jucatorului la joc. „Pierderea sinelui in jocurile de calculator inseamna identificarea propriilor trairi cu simularea insasi exercitata de calculator".

Relatiile construite in cyberspace sunt fluidizate si ele isi pierd din caracterul personal. in interactiunile on-line relatiile interpersonale din lumea reala devin asocieri impersonale integrate cu ajutorul mijloacelor mass-media. „Indivizii cauta prieteni si grupurile cauta sa-si impartaseasca identitatile in relatiile on-line, de-a lungul retelelor informatizate. Dar cum pot exista relatii adevarate intr-unloc unde identitatile sunt fluidizate? Lumea fizica este un loc unde identitateasi pozitia oamenilor este fixa, clara si vizuala, in cyberspace fiecare se afla in intuneric. Putem schimba cuvinte unii cu altii, dar fara sa ne putem vedea. Inclusiv nuantele vocilor si intonatiile vin de undevade departe. Cu ajutorul tehnologiei de azi noi putem fractura conceptia traditionala despre identitatea persoanei, traind simultan ca multiple persoane in di ferite vecinatati virtuale"'.

Odata cu convergenta diferitelor tehnici de informare si comunicare in reteaua internet o noua paradigma sociala si economica, restructurand dimensiunile traditionale despre spatiu si timp, se instaleaza in lumea contemporana. Comunicarea globala ce a creat cyberspace-ul impune modele in toate aspectele vietii noastre, plecand de la munca la distractii, dela familie la structurile sociale, de la educatie la politica. Nanotehnologiile, realitatea virtuala, telecomunicatiile digitale, biotehnologiile, multiplele aplicatii ale mediei au inlocuit sinteza dintre capital si munca specifica erei industriale cu sinteza dintre cunoastere si informatie. Revolutia informatizarii a fost cea ca re a structurat noua pardigma a relatiilor sociale si economice. Puterea in lumea de azi e data de informatie, de structurarea si comunicarea informatiei. In acest sens, ramane emblematic programul de informatizare globala lansat in timpul administratiei Clinton la Casa Alba. E vorba de celebrul plan National Information Infrastructure (Nil) lansat in 1993 de vicepresedintele Al Gore. Acest program a fost urmat de alte initiative, una importanta fiind cea din Marea Britanic, dezvoltata in timpul guvernarii lui Tonv Blair si care se numeste Information Society Initiative (ISI).

Informatizarea societatii permite o diferentiere majora a societatii, o excludere a celor lipsiti de puterea informatiei. Din acest punct de vedere cyberspace-ui esteo realitate a divizarii si dezintegrarii societatii reale, desi el se prezinta ca fiind mediul tuturor unificarilor posibile. "Dezvoltarea informatiei in societate nu trebuie caracterizata doar ca un proces liniar al progresului tehnologic, ci, mai degraba, ca un fenomen dinamic ce restructureaza fortele sociale, bazat pe competitivitate. Din acest punct de vedere, este rezonabil sa spunem ca cyberspace-ul divide, el fiind o trasatura specifica a dialogului politic lainceput de nou mileniu”.

In ciuda posibilitatilor largi de comunicare oferite de retelele informatizate, omul contemporan se insingureaza tot mai mult, deoarece o relatie implinitoare poarta amprenta interioritatii. Nu putem fi autentici in relatia cu cineva daca nu oferim si ceva din launtrul nostru persoanei respective. Or, comunicarea cu ajutorul internetului este un stimulent ce favorizeaza comunicari exterioare, dispersari inspre ceea ce inseamna exteriorul si perifericul vietii. Cyberspcice-ul ne da doar iluzia comunicarii si intalnirii cu celalalt in realitatea virtuala. Societatea informatizata se dovedeste a fi formata din ce in ce mai mult de o suma compacta de indivizi tot mai insingurati.

Este un paradox: cu cat cineva se conecteaza la cat mai multe legaturi in reteaua Internet, desi in aparenta pare ca este subiectul comunicarii unor multiple experiente, de fapt se contureaza o tendinta accentuata de insingurare si de superficializare a relatiilor. „Noile forme de comunicare ne incurajeaza sa ne vedem pe noi insine ca actori independenti ce nu mai avem nevoie de nimic in viata aceasta decat simplul acces la comunicarea prin calculator sau prin televiziunile interactive, in felul acesta formele de comunicare devenind inamici ai structurarii adevaratelor comunitati. Testarea si re vizualizarea informatiilor si cunostintelor noastre in comunitatile vii si articulate din societatea reala raman cele mai importante criterii pentru siguranta libertatii noastre. Trebuie continuate activitatile ce implica intalnirile concrete dintre persoane, ale modului concret de a face lucruri impreuna si de a nu ne lasa prada unei iluzorii comunicari prin insingurarea noastra intr-o camera, conectati la legaturile artificiale posibile prin intermediul retelelor informatizate".

Prof. Univ. Dr. Adrian LEMENI

.

09 Aprilie 2010

Vizualizari: 4410

Voteaza:

Cultura virtuala - expresie a unei false comunicari 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Viorel SlasomeanuPostat la 2010-04-13 14:16

    Domnule Profesor, Invatacelul va da un zece plus din toata inima pentru continut, insa doar un sapte cu indulgenta pentru ortografia unor nume proprii si a unor substantive comune, lasind la o parte parerea de rau ca semnele diacritice lipsesc, nu din vina dumneavostra, desigur. Aceasta lipsa depersonalizeaza limba noastra scrisa. Am senzatia ca privesc la un copac desfrunzit si fara picior de pasare. Orwell a fost depasit de arhitectii malefici ai acestei complicate matrice pe care noi o numim, impropriu, realitate. De fapt, chiar el, alaturi de H.G. Wells, Aldous Huxley, Jules Verne si nenumarati regizori cunoscuti, a fost cel care a contribuit la perpetuarea Leviatanului prin elaborarea asa-numitului "predictive programming" (va voi lasa pe dumneavoastra sa aflati, daca inca nu stiti, despre esenta acestui fenomen. Da, din nefericire, toate aceste "noi" cuceriri are stiintei si tehnologiei nu au facut decit sa ne separe in cochiliile noastre strimte, unde existenta ne este nutrita de iluzia comunicarii. Din Glendale, California, va urez o zi placuta si productiva. Viorel

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE