Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa

Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa Mareste imaginea.

Convorbiri şi comentarii
Relaţii cu Dumnezeu de la persoană la Persoană

Ii învăţăm pe copiii noştri să se dezvolte nu doar ca nişte indivizi bine adaptaţi pentru viaţa pământească în societate, ci şi ca persoane veşnice. Dumnezeu a spus: „Eu sunt Cel ce sunt”; şi noi trebuie de aceea să devenim fiinţe care nu numai existăm sau supravieţuim, dar şi ca fiinţe vii, care suntem cu adevărat. Copiii noştri îşi vor găsi adevărata lor fiinţă în relaţia cu Dumnezeu, care poate începe încă de la zămislirea lor. Invăţătorii sunt simpli intermediari în acest proces.

Un copil (10 ani): „Presupun că Dumnezeu trebuie să mă iubească.”

Maica Magdalena: „Sunt sigură că Dumnezeu te iubeşte chiar aşa cum eşti. Şi Se bucură dacă tu îl iubeşti.”

Copilul: „Da, oarecum, dar nu sunt un om bun.”

Maica Magdalena:"Acest lucru nu-L opreşte pe Dumnezeu să te iubească. Inseamnă doar că iubirea ta pentru El ar putea să fie mai caldă.”

Copilul: „Cum anume?”

Maica Magdalena: „E iubirea ta; gândeşte-te la ea împreună cu El. Iubirea poate creşte în fiecare zi. ”

*
Un grup de copii mici sporovăind; un băiat spunea că s-a simţit singur la şcoală.

Maica Magdalena: „Chiar dacă cineva crede că n-are nici un prieten, nu e adevărat, lisus e la şcoală împreună cu tine. El este cel mai bun Prieten pe care l-ar putea avea cineva.”

O fetiţă (4 ani): „Nu e doar Prietenul nostru, e Tăticul nostru.”

Fetiţa învăţase despre iubirea Tatălui ceresc pentru fiecare din copiii Săi. Fapt la fel de important, ea ştia din experienţa de zi cu zi ce anume înseamnă dragostea unui Tătic. Tatăl ei avea mulţi copii, dar fiecare din ei simţea iubirea lui personală. Prin Duhul Sfânt îl putem numi pe Dumnezeu "Avva”, „Tăticul nostru”. Din copilărie intrăm în legătură cu Dumnezeu în acest mod. Intr-adevăr, a intra în legătură cu El în acest mod e criteriul unei adevărate relaţii. „Dacă nu veţi fi asemenea unor copii...” [Matei 18, 3].

Strict vorbind, paternitatea divină se referă la prima Persoană a Treimii, Tatăl. Prin Duhul înfierii devenind şi noi copiii Săi prin har, aşa cum Hristos e Fiul natural al lui Dumnezeu. Dar de la un copil mic nu ne aşteptăm să „vorbească strict”; şi nu putem separa experienţa iubirii divine a lui Hristos pe care o face copilul de experienţa iubirii divine a Tatălui. Ei sunt Una şi au o singură iubire. Exprimările inexacte demonstrează adeseori experienţa Unităţii paradoxale a Treimii pe care o face copilul.

Dumnezeu nu e atât un lucru despre care vorbim, cât este Cineva pe care-L întâlnim şi pe care-L vedem lucrând în viaţa noastră.

Copilul intră în legătură cu Hristos
Pe Hristos îl venerăm drept „chipul ipostatic al Persoanei Tatălui, asemănarea atotdesăvârşită a Fiinţei Lui”8. Dacă-L cunoaştem pe El, cunoaştem Treimea. El este
"a doua Persoană”, dar acest lucru nu înseamnă a doua în ordinea importanţei ori în ce priveşte calitatea divinităţii Lui. Expresia se referă mai degrabă la o anumită ordine în descoperirea către lume a Persoanei Sale pe deplin divine. Sfântul Vasile cel Mare recomandă evitarea oricărei enumerări de acest fel9. Fiul lui Dumnezeu nu „vine la fiinţă” după Tatăl; este coetern cu El. „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl” [Ioan 14, 9]. Dumnezeul nevăzut Se face văzut. A iubi persoana lui Hristos, faţa Lui, povestea vieţii Lui, învăţătura Sa înseamnă a fi în contact nemijlocit cu Dumnezeul absolut. Nu trebuie să ieşim din iubirea noastră copilărească pentru Iisus Hristos.

Un copil (9 ani): „Aş vrea să fi avut o casetă video cu Iisus. ”

Maica Magdalena: „Da, păcat că pe când Iisus trăia pe pământ casetele video nu erau inventate. Ştii însă că o icoană e o imagine adevărată a ceea ce era El. Şi chiar dacă am avea o casetă video, s-ar putea ca din ea să nu fie la fel de evident ca pe icoane că El este Dumnezeu. La urma urmei, să ne gândim câţi oameni L-au văzut şi cât de smerit arăta; mulţi dintre ei n-au văzut că El era Dumnezeu.”

Băiatul: „Da, ba chiar spuneau că era un om rău.”

Nu e de ajuns să îl „arătăm”pe Domnul în mod obiectiv; trebuie să dorim să inspirăm iubire şi respect pentru El ca Dumnezeu şi să-L ajutăm pe copil să cunoască în cuvinte şi experienţă că iubirea lui contează pentru Hristos. Trebuie să-i îngăduim copilului să aibă propriul său mod de a intra în legătură cu Hristos şi trebuie să-I îngăduim lui Hristos să aibă propria Sa relaţie cu copilul.

Ori de câte ori vorbim despre Domnul, trebuie să fie evident că ne referim la o Persoană vie, la care oricine are acces, la o Persoană importantă în viaţa fiecărei persoane.

Povestirile despre Domnul nu sunt simple „exerciţii spirituale” ce trebuie rememorate ca o datorie.

Nişte copii reacţionând la începutul povestirii episodului evanghelic cu fiica lui Iair: „Pe asta o cunoaştem.”

Am fost oare inspirată de această povestire? A fost oare spusă într-un mod plictisitor? Reacţia copiilor mi-a adus aminte toate acestea. Am încercat să le retrezesc interesul.

Maica Magdalena: „înseamnă că îmi puteţi spune ce anume a zis Domnul mamei şi tatălui ei să facă după ce a înviat-o... Nu-şi aduce aminte nimeni? Credem numai că o cunoaştem, întotdeauna însă rămâne ceva ce urmează abia să aflăm. Sfântul Serafim din Sarov obişnuia să citească toate Evangheliile în fiecare săptămână şi spunea că de fiecare dată învăţa ceva nou. Vă voi spune ce anume a zis lisus. ”

După care am discutat de ce anume a spus lisus lui Iair şi femeii sale să dea fetei ceva de mâncare: cum acest lucru trebuie să îi fi ajutat să „readucă lucrurile la normal”, cât de recunoscător trebuie să o fi privit părinţii mâncând, cum anume „toate mesele noastre sunt de la Domnul Care porunceşte părinţilor noştri să ne hrănească”... Şi Acelaşi Hristos e cu noi în vieţile noastre.

Relaţia cu Hristos, care împărtăşeşte firea noastră omenească, e nemijlocit cu putinţă, oricare ar fi starea duhovnicească a cuiva. Ori de câte ori ne gândim la El, e uşor să-L primim în forma Sa întrupată ca persoană concretă. Chiar şi numai acest lucru iniţiază o relaţie conştientă cu Dumnezeu, chiar dacă la început suntem neştiutori cu privire la El, ba chiar avem o atitudine ostilă faţă de El. în atât de multe feluri e Hristos mijlocitorul între Dumnezeu şi om!

Intrarea în legătură cu Maica Domnului
„Maica Domnului e bucuria noastră, ea este aproape de noi prin fire ca un om asemenea nouă şi orice suflet creştin

ajunge la ea cu iubire” (Sfântul Siluan). Şi ea poate fi uşor recunoscută ca o persoană concretă. Iubirea faţă de Maica lui Hristos ne duce la Fiul ei. Nu e nimic rău într-o iubire personală care începe ca o afecţiune copilărească; o inimă de copil e pusă în direcţia cea bună, şi inima e cea care va ancora omul în Adevăr. Acest lucru rămâne chiar şi atunci când un copil mai în vârstă şovăie din punct de vedere intelectual. Oare minţile noastre adulte nu se clatină niciodată în îndoieli împotriva Providenţei lui Dumnezeu? Cât de adeseori nu alergăm la mângâierea Maicii Sale? Domnul îi va înălţa pe toţi cei ce o cinstesc cu credinţă şi iubire10.

O fetiţă (io ani): „De ce Maica Domnului e cea mai mare persoană dintre toate? Doar toţi sfinţii sunt sfinţi.”

Maica Magdalena: „Ei bine, să ne gândim cât de sfântă ti'ebuie să fi fost dacă Dumnezeu a ales-o să fie maica Sa. Să fie în ea şi să se nască din ea. Şi ea a primit aceasta deşi ştia că oamenii nu vor înţelege acest lucru şi că va trebui apoi să-şi vadă Fiul murind pe cruce.”

Fetiţa: „Vreţi să spuneţi că de ea a depins să primească acest lucru?”

Maica Magdalena: „Da, Dumnezeu S-a putut pogorî numai după ce ea a spus: «Fie mie după cuvântul Tău».”

Fetiţa: „Vreţi să spuneţi că dacă ea ar fi întors spatele îngerului Gabriel şi ar fi spus: «Nu, mulţumesc», lisus n-ar fi existat?”

Ceilalţi copii fie surâdeau, fie se uitau şocaţi.

Maica Magdalena: „Da. Nu ştiu dacă ar fi vorbit chiar aşa! Dar sunt de acord cu tine.”

In vorbirea ei directă şi sinceră fata de mai sus spunea de fapt ceea ce spuseseră despre Sfânta Maică a lui Dumnezeu Sfântul Ioan Damaschinul şi ceilalţi Părinţi ai Bisericii. Deşi Maria a fost aleasă de preştiinţa dumnezeiască, acest lucru nu înseamnă că libertatea ei reală a fost micşorată. Aşa cum scria un profesor de teologie: „Trebuie neapărat să spuneţi că mântuirea lumii a fost condiţionată de voinţa Măriei şi de curajoasa ei acceptare a chemării pe care Dumnezeu a pus-o înaintea ei”11.

Legătura ei cu Hristos poate fi exprimată teologic astfel: firea Lui omenească a fost luată numai din ea. In Biserică această teologie o exprimăm în laude iubitoare şi în cereri din inimă, şi aşa beneficiem şi noi de mijlocirea ei.

Inceputul unei convorbiri despre Maica Domnului: „Prunul lucru ce trebuie spus e că nu poţi vorbi despre Maica Domnului oricum. E o persoană vie şi nu o «problemă teologică» abstractă.”

Apărăm adeseori venerarea ortodoxă a Fecioarei Maria împotriva acuzaţiilor teologice, dar apologiile noastre nu trebuie să-şi piardă niciodată gustul acestei venerări.

Un copil trebuie asigurat de faptul că Hristos şi Maica Domnului răspund iubirii lui personale. O relaţie a copilului cu ei e temelia dezvoltării sale personal-spirituale12.

Maica Magdalena către Maria (3 ani), în timp ce privesc la o icoană a Maicii Domnului: „Ştii cine e, nu-i aşa? Ea iubeşte pe oricine iar pe tine te iubeşte îndeosebi pentru că ai acelaşi nume cu ea.”

(Adeseori i-am neliniştit pe copii întrebându-i: "Al cui este numele pe care îl porţi?” Pentru mulţi dintre ei această expresie se referă fie la ruda pe care numele lor o evocă, fie la numele pe care-l primesc de la tatăl şi/sau mama lor.)

Maria: „Cât de mare e iubirea Maicii Preasfinte13 pentru noi?”

Maica Magdalena (deschizăndu-şi braţele): „Uriaşă. ” Maria: „Mai mare decât un avion?”

Maica Magdalena: „Mai mare decât un milion de milioane de avioane.”

Dacă suntem în contact cu Creatorul nostru şi cu sfinţii Lui, vom ajunge familiari cu ei, în ciuda obstacolului - încă şi mai mare pentru minţile copiilor - invizibilităţii şi tăcerii lor.

Sfânta Treime
„Cum explicaţi copiilor Treimea?”, am fost întrebată. De fapt nu încerc să explic această taină dumnezeiască. Intenţia mea e mai degrabă să o prezint ca pe o realitate, chiar dacă ea se află dincolo de înţelegerea omenească. Ceea ce prezentăm trebuie să fie fidel adevărului revelat astfel prezentat încât să promovăm relaţia dintre copil şi Dumnezeu Cel Viu. Un copil îl poate cunoaşte pe Dumnezeu.

In Sfânta Treime, Trei Persoane trăiesc o singură Fiinţă Dumnezeiască. Persoanele nu trebuie prezentate drept simple aspecte ale unicei Fiinţe numai pentru că această idee e mai uşor acceptabilă din punct de vedere logic. Nu există mod logic de rezolvare a antinomiei a trei fiinţe absolute existând ca o singură fiinţă absolută.
O fetiţă (7 ani): „Dar Iisus nu e Dumnezeu, e Fiul lui Dumnezeu.”

Maica Magdalena: „Bine, tu eşti o Gheorghiu şi tatăl tău e şi el Gheorghiu. Cam aşa stau lucrurile.”

Fetiţa: „O, înţeleg! Acelaşi lucru, dar şi două lucruri diferite. în familia noastră suntem cinci.”

Maica Magdalena: „Dumnezeu e Trei. Şi totuşi Cele Trei sunt Una mult mai mult decât într-o familie.”

Unele expresii „primitive” din punct de vedere teologic, vor urma să fie şlefuite mult mai încolo; important aici era întărirea înţelegerii deplinei Divinităţi a lui Hristos.

Această învăţătură şi cea despre Treime sunt atât de fundamentale, încât dacă un copil le învaţă ca pe nişte fapte, întreaga sa viaţă se reazemă pe o stâncă de autenticitate pe fiecare plan al existenţei.

Arhimandritul Sofronie scrie: „O cunoaştere nemijlocită de acest fel nu poate fi nicidecum demonstrabilă pe cale logică. Ba chiar e cu neputinţă ca ea să fie «circumscrisă» folosind noţiunile cu care operează raţiunea umană”'14. Am întâlnit un învăţător care socotea folositor să dea copiilor să aprindă o lumânare, apoi să aprindă alte două lumânări şi să arate că ele erau o singură lumină; dar orice exemplu pământesc are imperfecţiuni. „In epoca Sinoadelor Ecumenice, în încercările lor de a-i apropia pe contemporani de cunoaşterea descoperirii Dumnezeului Trei-Unul, Dascălii Bisericii au recurs la diferite analogii luate din lumea văzută sau din structura spirituală a omului. Ei se luptau astfel împotriva lipsei de înţelegere cu aceia dintre adversarii lor pentru care învăţătura despre Trei Ipostase deplin ireductibile unele la altele părea că distruge unitatea absolută a lui Dumnezeu. Modul analogic de abordare a fiinţei divine are însă unele dezavantaje şi uneori poate să nu uşureze ci, din contră, să împiedice înţelegerea dogmei. Fiindcă nimic din lumea creată nu are o analogie deplină cu Tri-Unitatea lui Dumnezeu. Găsim, de exemplu, analogia cu soarele care îşi revarsă lumina şi încălzeşte în acelaşi timp. Sau analogia unităţii omului care are o «triadă» de facultăţi spirituale: mintea e concepută ca o icoană a Tatălui, cuvântul ca icoana Fiului, iar suflarea ca icoana Duhului Sfânt. Astfel de analogii nu sunt în stare să redea exact ceea ce trebuie exprimat, fiindcă în Treimea dumnezeiască Cuvântul şi Duhul nu sunt energii ale Minţii/Tatălui, ci Ipostase depline”15. Copiii n-au nevoie de o înţelegere logică prealabilă pentru a venera Sfânta Treime drept Dumnezeul Cel Viu.

O fetiţă (8 ani): „Nu reuşesc să înţeleg cum anume Dumnezeu este trei şi în acelaşi timp un singur Dumnezeu.”

Maica Magdalena: „Nimeni, nici cel mai înţelept sfanţ, nu înţelege totul despre acest lucru. Ştii care sunt cele Trei Persoane, nu-i aşa?”

Fetiţa: „Tatăl, Fiul...”

Am intervenit: „... şi El S-a pogorât pe pământ, e Iisus Hristos. ”

Fetiţa: „Şi Duhul Sfânt. Dar cine este El?”

Maica Magdalena: „îţi aduci aminte de Rusalii, când toţi ucenicii erau împreună şi Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei? Astfel Dumnezeu este Tatăl, dar Iisus şi Duhul sunt şi Ei Dumnezeu. Şi Ei sunt împreună Una.”

Fetiţa privind luminată: „O! Am înţeles! Sunt trei persoane dar în realitate e o singură persoană.”

Maica Magdalena: „E adevărat. Aşa că atunci când spui o rugăciune lui Dumnezeu te poţi gândi la toate Trei împreună sau la Cea căreia te hotărăşti să te rogi.”

Expresia fetiţei era „eretică”, fiindcă Dumnezeu nu este o singură Persoană, ci o singură Fiinţă sau Natură. Dar în limba greacă cuvintele pe care Părinţii Bisericii le-au folosit pentru Persoane şi Natură însemnau amândouă „realitate fundamentală” şi era important faptul că ele erau sinonime. Astfel ceea ce fetiţa voia să spună nu ieşea de pe linia dogmei şi cu siguranţă era o expresie potrivită pentru ea atunci. Copiii vor progresa rugându-se fiecăreia dintre Persoane ca Dumnezeu, şi Sfintei Treimi ca Dumnezeu, aşa cum suntem învăţaţi să ne rugăm de rugăciunile Bisericii. (Nu ne adresăm niciodată Fiinţei lui Dumnezeu.) Chiar dacă un copil nu va ajunge niciodată să articuleze teologic acest lucru, el va face experienţa sălăşluirii în el a Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.

*
Un băiat (12 ani): „Cum se face că Iisus a trebuit să Se ducă de la noi ca Duhul Sfânt să Se poată pogori?”

Maica Magdalena: „Duhul Sfânt a venit în lume şi mai încânte. Dar când S-a pogorât la Rusalii şi a început Biserica, dacă Iisus ar fi fost încă pe pământ, apostolii ar fi putut crede că Duhul era doar energia16 care ieşea din Iisus Hristos. Ei au trebuit să înţeleagă faptul că Duhul era Altcineva şi în acelaşi timp că El a fost făgăduit de Iisus, trimis de Iisus şi de Tatăl. El a venit de la Dumnezeu fiindcă e Dumnezeu la fel ca şi Tatăl şi Fiul. Apostolii ştiau de la Hristos ce anume înseamnă a simţi că eşti în prezenţa lui Dumnezeu şi L-au recunoscut pe Duhul ca Dumnezeu. Dumnezeu a arătat şi înainte de Rusalii că erau Trei, dar la Cincizecime Biserica a înţeles din experienţă că existau Trei Persoane Divine Care sunt Una, iar nu trei forme de energie divină.”

Intreaga adunare a creştinilor la Cincizecime a primit această descoperire, dar apostolii pot fi evidenţiaţi îndeosebi fiindcă ei au fost cei care au învăţa „noua învăţătură”, cum spun cântările de la Cincizecime ale Bisericii noastre.

Un băiat (6 ani): „Cum S-a făcut Dumnezeu pe El însuşi?”

Maica Magdalena: „Iisus a făcut pe Adam şi pe Eva şi pe toţi copiii şi nepoţii lor până când a venit în Maica Domnului şi S-a născut. Aşa S-a făcut pe El însuşi. Asta vrei să spui?”

Băiatul: „Cam aşa ceva, dar înainte de aceasta?”

Maica Magdalena: „Vrei să spui cum anume S-a făcut Dumnezeu pe El însuşi Dumnezeu înainte de a fi făcut orice altceva?”

Băiatul, privind uşurat că în cele din urmă am înţeles ce a vrut să spună: „Da.”

Maica Magdalena: "N-a trebuit să facă nimic pentru ca să se facă pe El însuşi Dumnezeu. Era pur şi simplu pe veci şi pentru totdeauna. E greu de înţeles, nu-i aşa? Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt n-au început niciodată să fie asemenea nouă. Cu şapte ani în urmă tu nu erai, şi când te-a făcut Dumnezeu am fost atât de fericiţi. Dar Dumnezeu e întotdeauna mai întâi şi nimeni nu a aşteptat vreodată ca El să se nască.”

„Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.” Limba arată limpede paradoxul: verbul — „miluieşte” — e la singular, adresat unei singure realităţi şi nu mai multora. Şi această binecunoscută rugăciune către Cel de trei ori Sfânt este una din cele mai bune chei spre tainele Impărăţiei cerurilor.

Maica Magdalena

Fragment din cartea "Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa', Editura Deisis

Cumpara cartea "Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa"

Note:

 8 Rugăciunea arhimandritului Sofronie în On Prayer, Stavropegic Monastery of St. John the Baptist, Essex, 1996, p. 201.
9 A se vedea Despre Sfântul Duh 45, în: SFÂNTUL VASILE CEL MARE, Scrieri III (Părinţi şi Scriitori Bisericeşti 12), Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1988, p. 57 ş. u.
10 Oda 9 a canonului de la Utrenia din Sâmbăta Mare. In rugăciunile noastre şi cele ale copiilor noştri putem folosi pentru a ne adresa grijile şi recunoştinţa noastră Maicii Domnului Paraclisul şi Acatistul ei.
11 Articol de E. MASCALL (ed.) în The Mother ofGod, Dacre, West- minster, 1959, p. 39.
12 A se vedea Sfaturi, p. 54.
13 Maria a folosit expresia grecească Panaghia.
14 Unitatea Bisericii după chipul Sfintei Treimi, Partea 2: „Revelaţie şi cunoaştere dogmatică”; trad. românească diac. Ioan I. Ică jr în: ARHIMANDRITUL SOFRONIE, Rugăciunea — experienţa Vieţii Veşnice, Ed. Deisis, Sibiu, ed. III, 2007, p. 196.
15 Ibid., Partea 5: "Calea unităţii”: trad. rom. p. 224.
16 In această convorbire băiatul înţelegea cuvântul „energie" în sensul său obişnuit. De aceea şi eu l-am folosit în acelaşi sens.

 

Pe aceeaşi temă

20 Martie 2017

Vizualizari: 986

Voteaza:

Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE